DESPRE ETIMOLOGIA ‘ETNONIMULUI’ GEBALIEH DAT TRACO-ILIRILOR DE LA SFÂNTA ECATERINA

S-a scris și se scrie încă destul de frecvent despre ‘românii’ trimiși de împăratul Justinian la mănăstirea Sfânta Ecaterina în secolul VI, AD. Am pus etnonimul român între ghilimele, întrucât la toții autori bizantini din acea vreme strămoșii noștri (de la sud de Dunăre) erau numiți doar traci sau iliri, nu romani sau altfel (despre originea etnonimului român vezi numărul trecut al revistei). Pe vremea lui Iustinian, slavii nu se stabiliseră la sud de Dunăre, deși acești barbari cumpliți, de o cruzime fără seamăn și-au început incursiunile la sud de Dunăre, pe vremea domniei lui Istionian, fiind descrise în detaliu de Procopius.

Iustinian a fost cel care a ctitorit această mânăstire la marginea Imperiului său uriaș. Puțini dintre noi știm că Iustinian era trac de origine ca și unchiul său Iustin I care i-a precedat la domnie, ambii provenind din Dardania, undeva în Macedonia de azi, nu departe de Scupi (azi Skopie). Procopius din Cesarea a scris mult, cam tot ce se putea scrie despre domnia celor doi fiind cronicarul oficial al curții imperiale și corepsondent de război, dacă putem să ne exprimăm astfel, numit în această slujbă chiar de împăratul Iustinian. A fost cel care la însoțit pe Belizarie în toate expedițiile sale militare.

Procopius spune despre Iustin I că a venit la Bizanț pe jos, cu merindea în traistă, intră în armata bizantină (formată în mare parte din traci și iliri) ajunge comandantul gardei capitalei (și a palatului). La moartea împăratului Anastasios devine împărat, fiind urmat la tron de Iustinian care era nepotul său de soră. Iustinian avea un nume tracic, Sabbatius, cel de Iustinian este un pseudonim adăugat la cel de Sabbatius, fiind născut în satul Tauresium.

Iustin s-a născut într-un cătun din Dardania, pe nume Bederiana, în anul 450, AD, numele său adevărat fiind Istok. În adolescență pleacă la Bizanț, cu alți doi prieteni (sau rude) din satul lor natal, datorită invaziilor barbare (în acea vreme aveau loc multe invazii ale hunilor). La vârsta de aproape 70 de ani devine împărat, deși analfabet, fapt care dovedește că era o personalitate deosebită, carismatică.

Alți colaboratori ai săi sau membri ai familiei aveau, de asemenea, nume tracice: Zimarchus, Dityvistus, Boraides, Biglezina, etc. Domnia nepotului său Iustinian constituie Epoca de Aur a Imperiului Bizantin. El construiește Hagia Sofia, mănăstirea Sfânta Ecaterina și alte lăcașuri creștine. De asemenea, el renovează multe dintre cetățile vechi ale imperiului (vezi Procopius – De Aedificiis…). De asemenea, mulți dintre apropiații lui Iustinian erau traci, având nume tracice. Cel mai faimos dintre ei este generalul Belizarie (Belizarius), comandantul suprem al armatei bizantine. Iustinian trimite câteva sute de famillii de traci (iliri) la Sfânta Ecaterina, foarte probabil tot din Dardania, știut fiind că lui Iustinian ca și unchiul său, îi plăcea să fie înconjurat de traci de ai săi în care putea avea mai multă încredere.

Denumirea de Gebelieh dată acestor traci provine din limba arabă. Este un derivat al substantivului gebel ‘munte’. Am consultat câțiva prieteni arabi, din Egipt care mi-au spus că Gebelieh înseamnă ‘regiune muntoasă’, dar și ‘străin’, de obicei stabilit printre arabi. Această denumire în limba arabă, puțin ciudată, pare să aibă de a face cu faptul că arabii fiind popor care a trăit în zone de deșert sau semi-deșert, fără munți, numeau pe străini cu un astfel de nume. În plus, este posibil ca tracii noștri de la Sfânta Ecaterina să le fi spus vecinilor lor arabi că ei vin dintr-o regiune muntoasă, cum este zona din Dardania lor natală. Ei spun, de asemenea, că vin din țara Llah, denumire care poate fi asociată cu Vlah (Vlahia), deși la acea vreme, noi nu eram numiți vlahi. Denumirea de vlah este de origine slavă și apare după venirea slavilor în Balcani și este posibil ca ulterior după câteva sute de ani să se fi făcut legătura între locul lor de origine și noua denumire dată ulterior strămoșilor noștri, denumire care dăinuie și astăzi. Având în vedere aceste detalii, nu este totuși exclus ca acest toponim să aibă o altă origine.

Bibliografie selectivă:

DELR: Dicționarul Etimologic al Limbii Române (pe baza cecetărilor de indo-europenistică), 2008, Alcor Edimpex, București.

Prokopios – The Wars of Justinian, 2014, Hackett Publishing Company, Inc., Indianapolis/ Cambridge