Literatura muzicală psaltică a secolului al XIX-lea abundă de personalităţi creatoare care, valorificând structurile consacrate canonic prin reforma chrisantică, s-au evidenţiat în lumea psalţilor prin rafinamentul creator şi capacitatea deosebită de variaţie infinită a modelelor retorice adoptate de Biserica Ortodoxă.

În condiţiile în care personalitatea componistică a psalţilor era cu greu recunoscută şi este greu recunoscută şi în zilele noastre, prin studiul de caz pe care îl propun demonstrez că marile personalităţi ale literaturii psaltice din secolul al XIX-lea s-au impus nu numai prin măiestrita mânuire a modelelor retorice consacrate, ci şi prin tehnici de creaţie proprii, care le particularizează stilistic. Am comparat soluţiile de tâlcuire psaltică a textului Voscresnei (Stihira Învierii) glasului al II-lea de către Macarie Ieromonahul, Dimitrie Suceveanu şi Nectarie Ieroschimonahul la nivelul concepţiei arhitectonice, al proporţionării formei, al lexicului grupat pe funcţii sintactice, al sistemului ornamental şi al dinamicii melo-ritmice. Am constatat o mare unitate de concepţie şi stil la Macarie şi Dimitrie Suceveanu şi o singularizare accentuată la Nectarie, care se impune şi prin caracterul monumental deosebit al formei.

Metodologic, am procedat astfel:
– Am extras lexicul din fiecare voscreasnă şi l-am ordonat pe baza funcţiei sintactice, iar în cadrul fiecăreia am ordonat şi am codificat formulele melodice pe baza relaţiilor de apropiere structurală;
– Am comparat indexele lexicale ale fiecărui compozitor pe funcţii sintactice şi am ilustrat sub formă de tabele codificate relaţiile lexicale ce se stabilesc la nivel de rând melodic, secţiune şi piesă în ansamblu.
– Am putut releva concluzii de ansamblu asupra concepţiei arhitectonice, asupra dinamicii formei muzicale, asupra stilemelor lingvistice şi a zonelor de repetiţie şi de variaţie ori creaţie lexicală, de asemenea asupra procedeelor variaţionale.

I. Lexicul voscresnelor glasului 2 utilizat de fiecare compozitor

1.1. Indexul lexical al Voscresnei 2 glas 2 de Macarie Ieromonahul

Formule cadenţiale

Formule cadenţiale mediane

– treapta de cadenţă = di

– treapta de cadenţă = vu

Formule iniţiale

Formule iniţiale mediane

Formule mediane

1.2. Index lexical Voscreasna 2 glas 2 de Dimitrie Suceveanu

Formule cadenţiale final

Formule cadenţiale mediane
– treapta de cadenţă = di

– treapta de cadenţă = vu

– treapta de cadenţă = zo

Formule iniţiale

Formule iniţiale mediane

Formule mediane

1.3. Indexul lexical al Voscresnei 2 glas 2 de Nectarie Ieroschimonahul

Formule cadenţiale finale

Formule cadenţiale mediane

– treapta de cadenţă = di

– treapta de cadenţă = vu

Formule iniţiale

Formule iniţiale mediane

Formule mediane

II. Relaţii cadenţiale

3.1. Relaţii cadenţiale comune

Cadenţa finală în relaţia 1-2-1-1 apare la Macarie şi Suceveanu.
Cadenţa finală în relaţia 2-1-1, identică sau multiplicată, apare la toţi trei compozitorii psaltici.
Cadenţa mediană în relaţia 1-2-1-1 apare la Macarie şi Suceveanu. La Nectarie, comună cu ceilalţi este relaţia cadenţială 2-1-1.
La Macarie şi Suceveanu apare relaţia km VI-VII-1-1.
La cei trei compozitori, comună este relaţia km VII-VI-VII-1 şi VII-1-VII-VI. La Suceveanu şi Nectarie, comună este relaţia Km 3-2-1.

3.2. Soluţii cadenţiale singulare sunt:

– la Macarie: 1-VII-1; VI-VII-VI;
– la Suceveanu: 4-3-2-3.

Tabelele de mai jos redau detaliat pe funcţii sintactice relaţiile cadenţiale specifice fiecărui compozitor.

Macarie

Suceveanu

Nectarie

III. Identitate şi variaţie lexicală

Sistemul cadenţial dovedeşte că, dincolo de aparenţa singularităţii formulelor reflectată de tabelul repartiţiei lexicale în repertoriu pe parcursul formei, cei trei compozitori folosesc din plin procedeul variaţiei continui a unor modele comune în cea mai mare parte.
Reluarea identică a unor formule este rară, recrearea în variante constituind unul dintre principiile de bază ale compoziţiei psaltice.

Sub aspect lexical, Macarie şi Suceveanu folosesc un lexic cadenţial identic şi asemănător, în timp ce Nectarie are propriul lexic cadenţial, fiind inconfundabil. La Nectarie cadenţa finală este dezvoltată printr-o formulă postfinală ornamentală pe baza glasului.
În tabelul următor voi ilustra, prin codurile corespunzătoare din indexele lexicale ale fiecărui glas realizate din voscresnele fiecărui compozitor, relaţiile de similaritate şi de apropiere lexicală, urmărind surprinderea elementelor comune tuturor la nivel lexical.

Fiecare dintre cei trei compozitori analizaţi are un lexic propriu cu funcţie de iniţiale şi iniţiale mediane, cu preferinţa de atac pe anumite trepte, care devin o constantă stilistică generală. La Suceveanu se diversifică treptele de atac şi lexicul mai mult decât la ceilalţi doi în privinţa im-urilor. Apar puţine relaţii de variaţie lexicală, fiecare compozitor operând cu un lexic propriu, ce se constituie în marcă stilistică.

Formulele mediane dovedesc unitate stilistică în privinţa treptelor de atac şi a procedeelor generale de variaţie. Tabelul următor ilustrează prin codurile formulelor raporturile de indemtitate şi variaţie lexicală.

În afara formulelor ce vădesc relaţii de similitudine (identitate) şi de derivare prin variaţie, restul celor codificate sunt specifice stilului fiecărui compozitor.
Fiecare compozitor se particularizează stilistic prin lexic, prin mijloacele de prelucrare melo-ritmică şi ornamentaţie (limbajul ornant).
Macarie preferă ornamentaţia de tip apogiat şi cea de tip schimb superior şi inferior.
Suceveanu foloseşte aceleaşi tipuri de ornamentaţie ca şi Macarie, însă cu un grad mai ridicat de complexitate prin dublare în grupete plasate pe anumite trepte ale scării, reflectate în sistemul de codificare.
Nectarie valorifică masiv apogierea posterioară şi tipurile de ornamentaţie menţionate la ceilalţi doi în formule diverse, pe trepte variate ale scării, într-o concepţie proprie de elaborare muzical-prozodică.

IV. Proporţii arhitectonice în voscresnele glasului 2

5.1. Macarie Ieromonahul împarte textul stihirilor evanghelice în 15 fraze muzicale, pe care le grupează în perioade muzicale de extensiune diferită, respectând principiul proporţiei secţiunii de aur. Acesta reiese din evaluarea extensiunii fiecărei fraze în durată totală exprimată în număr unităţi de timp (hronos protos = pătrimea) şi compararea frazelor componente ale perioadelor muzicale. Am codificat fiecare rând melodic cu numărul de ordine în succesiunea arhitectonică, şi am extras prozodia rezultată, apoi am evaluat durata totală a fiecărui rând melodic, după cum urmează:
R1. Cu miresme venind femeile = 22 pătrimi
R2. cele ce au fost cu Maria = 15 pătrimi
R3. şi nepricepându-se cum le va fi lor = 27 pătrimi
R4. ca să-şi dobândească dorirea = 18 pătrimi
R5. li s-a arătat piatra răsturnată = 22 pătrimi
R6. şi dumnezeiesc tânăr = 12 pătrimi
R7. potolind tulburarea sufletelor lor = 21 pătrimi
R8. că a zis: = 10,5 pătrimi
R9. A înviat Iisus Domnul = 18 pătrimi
R10. pentru aceasta propovăduiţi = 14,5 pătrimi
R11. propovăduitorilor Lui Ucenici = 25 pătrimi
R12. să meargă în Galileea = 15 pătrimi
R13. şi îl vor vedea pre El = 16 pătrimi
R14. înviat din morţi = 12 pătrimi

R15. ca pre Dătătorul de viaţă şi Domnul. = 23 pătrimi
Repartiţia stihirilor evanghelice pe rânduri melodice nu respectă structura poetică a acestora, muzicalizarea textului oferind compozitorului un prilej de meditaţie teologico- muzicală. Textul apare ca o naraţiune meditativă în care persoanele şi acţiunile importante sunt reliefate muzical prin procedee componistice abil alese şi mânuite în structuri periodice de câte două rânduri melodice proporţionate prin secţiune de aur în cadrul perioadei muzicale. Această proporţionare a perioadei muzicale pe baza principiului secţiunii de aur apare ca o soluţie de echilibru discursiv dominantă pentru întreaga formă a voscresnei.
La nivelul ansamblului arhitectonic, forma se clădeşte din două secţiuni distincte sub aspectul caracterului discursului:
I. relatare meditativă (R1-R8)
II. dialogul vestitor (R9-R15).
Raportul dintre cele două secţiuni depăşeşte cu 24 timpi raportul de egalitate, secţiunea a II-a fiind uşor comprimată: Secţiunea I = 157,5 hronos protos; Secţiunea II = 123, 5 hronos protos.

5.2. Dimitrie Suceveanu are o altă viziune arhitectonică muzicală a textului liturgic, pe care îl repartizează altfel în fraze şi perioade muzicale, însumând tot un număr de 15 fraze melodice.
R1. Cu miresme venind femeile = 16 pătrimi
R2. cele ce au fost cu Maria = 14 pătrimi
R3. şi nepricepându-se = 17 pătrimi
R4. cum le va fi lor = 9 pătrimi
R5. ca să-şi dobândească dorirea = 41 pătrimi
R6. li s-a arătat lor piatra răsturnată = 24 pătrimi
R7. şi dumnezeiesc tânăr potoli = 19 pătrimi
R8. tulburarea sufletelor lor = 18 pătrimi
R9. că a zis: A înviat Iisus Domnul = 22 pătrimi
R10. pentru aceasta propovăduiţi = 15,5 pătrimi
R11. propovăduitorilor Lui Ucenici = 23 pătrimi R12. să meargă în Galileea şi -L vor şi-L vor vedea pre El = 50 pătrimi R13. înviat din morţi = 17 pătrimi
R14. ca pre Dătătorul = 8 pătrimi
R15. de viaţă şi Domnul. = 19 pătrimi
Şi la Suceveanu forma se clădeşte pe două secţiuni discursive: Secţiunea I = R1-R8; Secţiunea a II-a = R9-R15.
La Suceveanu proporţionarea secţiunilor este inversă de la axa de simetrie, plasată între R8 şi R9. Cele două secţiuni sunt aproape egale ca valoare totală a timpilor: Secţiunea I
= 158 hronos protos; Secţiunea II = 154,5 hronos protos.
Suceveanu exploatează contrastul de extensiune a frazelor şi proporţionarea variată a frazelor în cadrul perioadelor muzicale: unele sunt aproape egale ca valoare totală, altele sunt proporţionate pe secţiune de aur.
Primele patru rânduri melodice şi ultimele 3 rânduri melodice din voscreasnă sunt foarte scurte, în timp ce porţiunile de text în care se relatează minunile Învierii (R5-R8 şi R9- R12[-R13]) sunt foarte dezvoltate.

5.3. Nectarie Ieroschimonahul optează pentru deschiderea Voscresnei 2 prin Slavă, care se clădeşte ca un preludiu de laudatio pe acelaşi material muzical ca şi Rândul 1, faţă de care este mai extins pentru a folosi o altă cadenţă. Voscreasna 2 este structurată la Nectarie pe 14 rânduri melodice ample, cu repetiţii retorice care produc lărgiri interioare ale frazelor, cu sublinieri discursive ale unor cuvinte- cheie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh = 36 pătrimi
R1. Cu miresme venind femeile = 30 pătrimi
R2. cele ce-au fost cu Maria = 36 pătrimi
R3. şi nepricepându-se = 36 pătrimi
R4. cum le va fi lor ca să-şi dobândească dori dorirea = 63 pătrimi R5. li s-a arătat piatra răsturnată = 44 pătrimi
R6. şi dumnezeiesc tânăr = 18 pătrimi
R7. potolind tulburarea suflete sufletelor lor = 60 pătrimi
R8. că a zis: A înviat Iisus Domnul = 32 pătrimi
R9. pentru aceasta propovăduiţi = 28 pătrimi
R10. propovăduitorilor Lui Ucenici = 39 pătrimi
R11. să meargă în Galileea = 25 pătrimi
R12. şi -L vor şi-L vor vedea pre El = 24 pătrimi
R13. înviat din morţi = 20 pătrimi
R14. ca pre Dătătorul de viaţă şi Domnul. = 40 pătrimi
Şi Nectarie se particularizează prin viziunea discursului monumental, structurat pe fraze ample, cu insistenţă pe momente-cheie prin enunţare segmentată şi repetarea integrală într-un discurs muzical dezvoltat melismatic, ori repartizat în fraze scurte, cvasi-silabice, care creează în secţiunea a II-a contrast dinamic, chiar agogic, cu secţiunea I, în care naraţiunea se topeşte în meditaţie muzicală.
La Nectarie proporţionarea celor două secţiuni mari se face pe principiul secţiunii de aur şi al contrastului discursiv: Secţiunea I = 323 pătrimi; Secţiunea II = 208 pătrimi.
Simetrii în configurarea interioară a frazelor muzicale sunt relevate în capitolul dedicat dramaturgiei muzicale.

Receptarea diferenţiată a textului liturgic de către cei trei compozitori a generat capodopere muzicale cu particularităţi stilistice relevante pentru delimitarea silului fiecărui compozitor în parte. Există însă şi câteva aspecte comune celor trei realizări componistice, între care se impune din start structura binară de ansamblu a voscresnei, respectiv structurarea pe două secţiuni delimitate identic: secţiunea I – relatarea faptelor; secţiunea a II-a – dialogul vestitor. Simetriile interioare ale secţiunilor delimitate la nivelul perioadelor şi chiar al frazelor, coroborate cu simetriile determinate de mânuirea măiestrită a lexicului specific prin valorificarea ingenioasă a mijloacelor specifice elaborării psaltice – repetiţia, variaţia, centonizarea -, sudează discursul melodic în opere liturgice de mare expresivitate.

BIBLIOGRAFIE

• Barbu Bucur Sebastian, Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României în secolul XVIII şi începutul secolului XIX şi aportul original al culturii autohtone, Editura Muzicală, Bucureşti, 1989
• Barbu Bucur Sebastian, Contribuţii româneşti în domeniul culturii muzicale bizantine la Muntele Athos, în Bizantion Romanicon, Revista de arte Bizantine, Academia de Arte “George Enescu”, Iaşi, 1995, p. 1-8
• Barbu Bucur Sebastian, Manuscrisele muzicale româneşti de la Muntele Athos, editura Muzicală, Bucureşti, 2000
• Buzera Alexie, Cultura muzicală românească de tradiţie bizantină din secolul al XIX-lea, Craiova, Fundaţia Scrisul Românesc, 1999
• Ciobanu Gh., Studii de etnomuzicologie şi bizantinologie, Editura Muzicală, Bucureşti, vol. 1/1974, 2/1979, 3/1992
• Cristescu Constanţa, Crâmpeie din cronologia unei deveniri, Editura Muzicală, Bucureşti, vol. 1/2004, 2/2005
• Cristescu Constanţa, Studii şi materiale muzicologice, Bucureşti 2006, carte pe CD, ISBN (10)973-0-04765-0, ISBN (13)978-973-0-04765-3
  Cristescu Constanţa, Anastasimatar arădean, Bucureşti 2006, carte pe CD, ISBN-10 973-0- 04535-6, ISBN-13 978-973-0-04535-2
• Cristescu Constanţa, Unitate şi diversitate în muzica românească de tradiţie bizantină. Stilurile regionale, Colecţia “Studia et Documenta”, Bucureşti, 2009, carte pe CD, ISBN 978-973-0-06438-4
• Giuleanu Victor, Melodica bizantină, Editura Muzicală, Bucureşti, 1981
• Ionescu Gheorghe C., Muzica bizantină în România, Dicţionar chronologic, Editura Sagitarius, Bucureşti, 2003
• Lungu N., Costea Gr., Croitoru I., Gramatica muzicii psaltice. Studiu comparativ cu notaţia liniară, ediţia a II-a, editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1969 Macarie Ieromonahul, Opere, I, Theoriticon, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976
• Moisescu Titus, Prolegomene bizantine, II, Editura Muzicală, Bucureşti, 2003
• Panţiru Grigore, Notaţia şi ehurile muzicii bizantine, Editura Muzicală, Bucureşti, 1971
• Şirli Adriana, Anastasimatarul, I, în repertoriul thematic al manuscriselor muzicale bizantine şi postbizantine (sec. XIV-XIX), Bucureşti, Editura Muzicală, 1986
• * * * , Buchet muzical athonit. Cântările utreniei, 3, Chilia «Buna Vestire» – schitul Sf. Dimitrie-Lacu, Sfântul Munte Athos, 2001
• * * * , Dicţionar de termeni muzicali, ediţia a II-a, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2008
• * * * , Gramatica limbii române, vol.I-II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005