Horia Macellariu – un erou ce nu poate fi uitat

De | 2020-12-21T14:33:53+00:00 21 decembrie 2020|

Horia Ion Pompiliu Macellariu (28 prier 1894 – 11 cuptor 1989), contraamiral al Marinei Române, a salvat de la distrugere Dobrogea după întoarcerea armelor de la 23 august 1944. Nu s-a putut opune însă planului de capturare a flotei maritime și fluviale de către sovietici. I s-au înscenat procese din care a reieșit constant nevinovăția sa, dar regimul comunist, la presiunile ocupanților sovietici, l-au condamnat la detenție politică sub acuzațiile false de „trădător de țară“, „dușman al poporului“, „complotist împotriva ordinii de stat“, ca pe mulți alți patrioți anticomuniști. După șaisprezece ani de temniță, pierderea averii, a drepturilor cetățenești și îmbolnăvirea fiicei supuse torturilor specifice securității, decide să-și scrie memoriile pentru ca generațiile următoare să cunoască adevărul despre condițiile umilitoare în care s-a hotărît alianța cu U.R.S.S. și despre instalarea totalitarismului în România.

Vasile Conta: Specificul conceptului filosofic (175 de ani de la naştere)

De | 2020-12-21T13:23:04+00:00 21 decembrie 2020|

Articolul în cauză abordează mai multe aspecte ale sistemului filosofic contanian, expus în lucrările: Teoria fatalismului; Teoria ondulaţiunii; Originea speciilor; Încercări de metafizică; Întâile principii care alcătuiesc lumea; Bazele metafizicii; Însemnări şi cugetări. Se vorbeşte, de asemenea, despre influenţa asupra gândirii lui Vasile Conta a unor filosofi ca Hegel, Kant, Schopenhauer, Karl Vogt, Iacob Moleschott; Ludwig Buchner, Herbert Spencer ş.a. Concepând lumea ca pe "un lanţ neîntrerupt de cauze şi efecte", Vasile Conta, prin afirmaţiile sale filosofice şi formative, a fost şi rămâne a fi unul dintre cei mai de seamă cărturari ţi gânditori, mare patriot al Ţării şi Neamului, ale cărui scrieri au determinat o afirmare sigură a cugetului filosofic românesc nu numai în plan naţional, ci şi european.

De unde vine disprețul pentru Miorița?

De | 2021-03-23T07:40:34+00:00 21 decembrie 2020|

Miorița, în varianta publicată de Vasile Alecsandri, a influențat favorabil opinia marilor puteri, care au considerat că o națiune, care a creat o asemnea capodoperă, are dreptul să aibă un stat național. Miorița a atârnat în balanță ca un argument diplomatic, când marile puteri au fost de acord cu Unirea de la 1859.

O zi de toamnă prin satele de munte ale Zarandului

De | 2020-12-21T13:11:41+00:00 21 decembrie 2020|

Satele Zarandului de Munte erau la jumătatea secolului XX, sate prospere, cu oameni harnici și pricepuți la toate. Gospodăriile cu numeroase acareturi erau risipite pe dealuri, printre pomii fructiferi, vegheate de pădurile și înălțimile din jur, de văile adânci și umbroase, afluenți ai Crișului Alb. Pentru a-și suplimenta veniturile, multe dintre aceste sate s-au specializat în diverse meșteșuguri: vărărit la Buceș, prelucrarea pietrei la Țebea și Dupăpiatră, confecționarea fluierelor la Juncu, rotărit la Leauț, dogărit la Dobroț, olărit la Obârșa, spătărit la Rișculița, etc. În aceste gospodării se creșteau multe animale, iar livezile erau bogate în roade multe și variate, o adevărată bogăție a zonei. Din păcate, aceste sate de la poalele Muntelui Găina, atăzi sunt pustii, părăsite, depopulate sau cu populație îmbătrânită. Pădurea, buruienile și mărăcinișurile au invadat terenurile cultivate de altădată, livezile bogate, iar casele și acareturile se năruie năpădite de rugii de mure.

Alte Crăciunuri

De | 2020-12-21T18:03:19+00:00 21 decembrie 2020|

La şedinţa de analiză a activităţii Observatorului Astronomic au fost invitați academicienii Grigore Moisil, Gheorghe Demetrescu, Miron Nicolescu, Octav Onicescu, Caius Iacob, Gheorghe Marinescu, Alexandru Froda, Nicolae Teodorescu. Fiindcă Grigore Moisil a plecat în urma sperieturii cauzate de lătrăturile cîinilor din curtea observatorului, ședința a fost reprogramată în anul următor, după Crăciun.

Poveste de Crăciun

De | 2020-12-21T12:42:59+00:00 21 decembrie 2020|

Demult, demult, să fie vreo două mii de ani de atunci, trăia în pămînturile faraonilor un negustor bogat ale cărui caravane străbăteau deșerturile, ducînd apusului parfumurile și pietrele prețioase ale răsăritului, iar răsăritului cerealele și fructele apusului. Și așa, odată, cînd vînturile dinspre nord se întețiseră, porni o caravană spre Palestina, condusă chiar de marele bogătaș. Zeci de cămile cărau mărfuri de preț, iar pe lîngă ele măgăruși răbdători duceau în spinare hrană și apă pentru animale și oameni. Drumul era pietros și uscat și vîntul sufla tare. Cînd bolovanii, care răniseră picioarele animalelor de povară, fură acoperiți de pulberea alb-cenușie a deșertului, o furtună începu [...]

Sfîntul Cuvios Pafnutie

De | 2020-09-23T10:17:02+00:00 22 septembrie 2020|

Canonizarea renumitului zugrav Pîrvu Mutu sub numele Sfîntul Cuvios Pafnutie a fost firească, el fiind un exemplu de artist-pedagog. Opera sa ne îndreptățește propunerea de a fi recunoscut ca patron spiritual al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Anele și zidirile Țării – borese cu îngeri în traistă

De | 2020-09-22T22:15:57+00:00 22 septembrie 2020|

Anele, Linele, Măriile, Istinele, Dochiile şi ce alte nume doar de Dumnezeu ştiute or fi purtat, ele boresele, au sprijinit cerul şi satul pe umerii lor, au clădit frumosul în de jur împrejur, zidindu-se în lucrarea lor cu traista cu îngeri, cu mesteşugul lor ridicat la rang de artă, cu dorul, cu iia, cu blândeţea şi cu modestia. Anele neamului nostru, borese cu îngeri în traistă, zidindu-se în lucrarea lor, în fiecare generaţie, au ţinut viu satul şi au sporit valoarea aurului din sufletul locuitorilor săi, căci, aşa cum spunea Blaga, „Veşnicia s-a născut la sat”, iar ele fac asta de-o veşnicie. Ele doar pentru Dumnezeu nu sunt necunoscute. Anele, Linele, Măriile, Istinele, Dochiile şi ce alte nume doar de Dumnezeu ştiute or fi purtat.

Veșnicia satului românesc

De | 2020-09-22T22:04:10+00:00 22 septembrie 2020|

Civilizația noastră sătească este în primul rând continuatoarea și păstrătoarea culturii traco-dace care s-a dezvoltat și a ființat pe un spațiu întins între Nipru, Adriatica, Carpații Nordici și Câmpia Tesaliei, un spațiu al cărui nucleu îl forma România de astăzi. Întreg neamul nostru își are originile în satul românesc, supraviețuind în timp prin intermediul aceluiași sat. El a fost cel care a conservat și transmis de-a lungul mileniilor valorile fundamentale ale acestui popor greu încercat. Pe fundația trainică și înaltă a culturii noastre populare, s-a dezvoltat mai târziu cultura noastră modernă. Lucian Blaga percepea satul românesc ca pe un Centru al Universului, subliniind că el se prelungește în mit, tocmai datorită rădăcinilor sale străvechi și viguroase ce străbat mileniile.

Miorița capodoperă universală

De | 2020-09-23T10:20:08+00:00 22 septembrie 2020|

Miorița a stârnit admirația intelectualilor occidentali și a influențat marile puteri, care au zis că un popor cu o asemenea capodoperă națională, merită să aibă un stat național. Miorița a contribuit la formarea statului național România la 1859. Unii români o disprețuiesc și vor să fie scoasă din cărți și uitată. Cum se face că tocmai una dintre marile creații clasice ale literaturii universale să devină inacceptabilă în propria sa țară? Unde s-a mai pomenit așa ceva, cu o poezie? De unde atâta ură împotriva ei? Orice poem național unește poporul. Cum se face că acest poem dezbină? Nu Miorița să fie scoasă din școli, ci nălucirile vătămătoare ale câtorva somități orbite de propria lor strălucire, care și-au pus frustrările personale pe seama ciobanului și a întregii țări. Am analizat 973 de variante ale Mioriței și am arătat pentru ce occidentalii o elogiază și de ce unii români au înțeles-o anapoda.

Cu sau fără mască?

De | 2020-09-22T21:39:09+00:00 22 septembrie 2020|

„Pandemia“ ce-a speriat lumea este un prilej de meditație asupra ocaziilor de purtare a măștilor, consemnate de etnologi și folcloriști. Obligativitatea purtării măștilor în mijloacele de transport și spațiile publice ridică semne de întrebare, căci limitează drepturi cetățenești inserate în Constituție. Soluția depășirii acestei crize este sporirea imunității nu prin vaccinare, ci pe căile naturale arhicunoscute: alimentația variată și adecvată ca în cazul tuturor virozelor prin care am trecut pînă acum și, mai ales, gîndirea pozitivă potențată prin rugăciune continuă.

Fierăritul la Vălenii de Munte. Partea I – Metalurgia fierului. Vechimea și importanța meșteșugului

De | 2020-09-23T13:28:20+00:00 22 septembrie 2020|

Încă de la finele secolului IX se vorbea in Panonia de bunăstarea Țării Transilvaniei, unde stăpânea un roman, Gelu, țara de dincolo de poduri, udată de râuri bogate, cu pășuni întinse, cu aur fin, sare și alte bogății subpământene. Fierăritul a cunoscut aici, judecând după marele număr de obiecte rămase, o mare dezvoltare: unelte agricole, fiare de plug, securi, săpăligi, rame de hârlețe, cuțite, topoare, clești, ciocane, foarfece, dălți, lacăte, arme.

Fereastra – sensuri pierdute

De | 2020-09-22T21:16:50+00:00 22 septembrie 2020|

Articolul urmărește să evidențieze câteva dintre semnificațiile pierdute ale unui spațiu, care, în lumea aceasta uniformizantă, stă sub semnul desacralizării. Fereastra ne izolează astăzi de forfota străzii, de praful dinafară, de ger și de caniculă. Puține dintre sensurile legate de ființarea ei s-au păstrat: pătrunderea luminii, deschiderea spre frumusețea unui spațiu exterior, ideea de protejare a celor aflați înăuntru.

Nicolae Rusu văzînd (și) Cu ochii celuilalt

De | 2020-09-22T19:43:47+00:00 22 septembrie 2020|

În romanul său Cu ochii celuilalt scriitorul Nicole Rusu abordează o temă ocolită literar: foametea provocată genocidar de regimul stalinist în 1946-1947 în Basarabia anexată URSS. Prozatorul s-a inspirat din realitate, folosind și documente adecvate, însă a folosit și mijloace specifice fabulelor, propunînd o perspectivă epică inedită.

Tradiție și inovație în mișcarea artistică locală. O galerie de artă pentru dejeni

De | 2020-09-22T19:35:00+00:00 22 septembrie 2020|

La începutul secolului al XX-lea activitatea artistică în oraşul Dej a luat amploare. Astfel, în anul 1910 Şcoala de pictură din Baia Mare a organizat în oraş o tabără de creaţie artistică unde au participat și dejeni. În anul 1925, s-a înfiinţat Muzeul orăşenesc și a avut loc prima manifestare artistică publică a elevilor liceului, concretizată într-o expoziţie de pictură. La solicitarea profesorilor Epaminonda Boca și Alexandru Szopos, cu sprijinul primarului dr. Pop Cornel, în anul 1926, s-a edificat în Parcul Mare al oraşului prima Şcoală de pictură din Dej, inaugurată oficial la 1 februarie 1927. O nouă etapă în dezvoltarea mișcării artistice din orașul Dej a avut loc la începutul anilor 70. La iniţiativa muzeului, cu sprijinul autorităţilor locale şi al Institutului de Arte Plastice Bucureşti, în 4 martie 1972, s-a inaugurat Galeria de Artă a Muzeului Municipal Dej, într-o clădire centrală de aproximativ 300 de m2 . Acest demers a avut sprijinul prof. univ. dr. Raul Şorban (născut la Dej) și al marelui pictor Corneliu Baba. În anul 1998 o iniţiativă culturală public-privată între Societatea Comercială ,,Frezia” şi Primăria Municipiului Dej a adus Galeria de artă a muzeului în administrarea familiei Marius şi Corina Boca, trăindu-și perioada de apogeu a activități expoziționale. În primul an de funcționare, în noua galerie, au avut loc câteva evenimente cultural-artistice de înaltă ținută prin expozițiile artiștilor: Teodor Botiș, Ion Sălişteanu , Alexandru Iakabhazi şi Octavian Păcurar, Elena Szervaczius, Marcel Lupşe.

Pragul casei

De | 2020-06-23T22:21:15+00:00 23 iunie 2020|

Strâns legat de simbolismul porții și al ușii, pragul consfințește trecerea dintr-un spațiu în altul, de la o etapă a existenței la alta. Sacralizat în multe culturi, ancorat în cultul strămoșilor, acest topos îndeplinește rol esențial în viața omului, fie că este vorba de ritmurile existenței zilnice, fie că ne referim la riturile de trecere.

Dacii de ieri și de astăzi din Valea Jiului

De | 2020-06-23T22:18:30+00:00 23 iunie 2020|

Monografia scrisă de Dumitru Gălațan-Jieț este documentată și un model pentru tinerii etnologi. Sensul principal și etimologia cuvîntului momîrlan trebuie incluse în DEX. Asemănările momîrlanilor cu strămoșii daci sînt izbitoare, iar obiceiurile, portul, credințele lor se pot recunoaște la majoritatea românilor. Cîteva capitole ale cărții: Cadrul geografic al Petrilei, Scurte popasuri în istorie, Ocupațiile tradiționale, Locuința (casa), Portul, Biserica și starea religiei, Școală și învățămînt, Calendarul creștin ortodox și cel pastoral-agrar, Petrecerile tradiționale în satele petrilene, Meteorologie tradițională în satul de altădată, Monumente de arhitectură.

Scoborâtu’ de-a dura (Pagini din Jurnalul lui Leamu)

De | 2020-06-25T20:13:40+00:00 23 iunie 2020|

Scoborâtu' de-a dura, fragment care face parte din romanul In spatele porților întredeschise, evocă un moment ludic din copilăria personajului Leamu, trăitor al veacului al XIX-lea în spațiul rural al Crișanei. O evocare a unei lumi greu încercate, într-o perioadă tulbure a istoriei românilor din acele locuri, în care ludicul se împletește firesc cu înțelepciunea unei vieți așezate pe tipare strămoșești nealterate.

Cercetarea Mioriței a fost deficitară

De | 2020-06-23T22:09:57+00:00 23 iunie 2020|

Cercetarea Mioriței s-a făcut cu o metodologie deficitară, învechită și a dus la o înțelegere greșită a textului. S-a crezut că ar fi vorba de o crimă josnică, iar ciobanul ar fi un om laș, care acceptă moartea fără împotrivire. Așa s-a ajuns la denigrarea ciobanului, a românilor și la ura față de cea mai frumoasă poezie a strămoșilor noștri. Eu analizez Miorița cu o metodologe științifică, învățată la Universitate în Suedia și arăt pe ce criterii a fost considerată de occidentali ca fiind una din cele mai valoroase capodopere din literatura universală. În Miorița natura este divinizată, divinitatea umanizată, iar omul e îndumnezeit. Miorița este etern valabilă și actuală, ca un ghid de înălțare spirituală pe culmile poeziei și spiritualității, a oricărui om, de orice religie, de pe toate meridianele. A denigra Miorița sau a îl defăima pe Eminescu este mai grav decât a pune la cale o crimă împotriva identității noastre naționale. Este o gândire bolnavă.

Sângiorzul și Armindenul – începutul anului pastoral. Obiceiuri și ritualuri

De | 2020-06-25T20:09:12+00:00 23 iunie 2020|

Printre cei mai venerați sfinți ai românilor se numără Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, învestiți de popor cu puteri de înnoire a timpului, de schimbare a anotimpurilor. Aceasta se datorează mai ales faptului că în perioada 21 aprilie – 1 mai începe noul an pastoral iar în jurul datei de 26 octombrie, la sărbătoarea Sfântului Dumitru se încheie anul pastoral. După credința generală a tuturor românilor, Sân-Giorgiul e capul primăverii și are menirea de a înverzi întreaga natură și de a face să germineze (răsară) semințele, iar Sâ-Medru e sfârșitul toamnei când se adună recoltele. Ritualurile și obiceiurile specifice Noului An oficial sunt practicate și în această perioadă de înnoire a timpului. Acum întâlnim în mod special acele acte de divinație performate prin diverse practici magico-religioase (vrăji, descântece, aflarea ursitului), de profilaxie și purificare, aprinderea focurilor cu rol purificator, etc. Perioada cuprinsă între Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Arminden (1 mai) era perioada cea mai propice pentru atacul moroilor, strigoilor, vrăjitoarelor și a altor forțe malefice asupra animalelor din gospodărie. De aceea, în această perioadă de timp existau o serie întreagă de obiceiuri și ritualuri în popor, menite să contracareze atacul și puterea acestor forțe potrivnice.