Înștiințare

De | 2018-12-21T00:25:46+00:00 2 octombrie 2018|

Ne-am străduit și am reușit ca din 14 septembrie 2014, Înălțarea Sfintei Cruci și data apariției primului număr al Revistei de lingvistică și cultură românească, secțiunea de Lingvistică să prezinte în mod riguros, științific, sistematic, o cantitate foarte mare de informații specifice și necesare cu privire la adevărata origine a limbii române și, prin urmare, cu privire la adevărata origine a noastră ca neam. Întru respectul adevărului nealterat față de limba română, adevăr fără de care nu există cultură națională,  am reușit să nici nu avem nevoie să demontăm teoriile lingvistice existente care, deși promovate și astăzi inclusiv de Academia Română, [...]

Vorbeau limba pe care o vorbim noi acum

De | 2018-06-29T17:11:50+00:00 28 iunie 2018|

Fiind convins, pe atunci, de stupida (dar tentanta) teorie a originii latine a limbii române, nu am mai zis nimic, dar pot spune că aceste cuvinte au constituit pentru mine reperul la care m-am raportat mereu până am renunțat la falsa paradigmă a latinității noastre

ETNONIMUL „ROMÂN”, ADEVĂR ŞI DIVERSIUNE

De | 2018-06-29T16:39:09+00:00 28 iunie 2018|

De-a lungul întregii lor existenţe, românii şi-au spus mereu români şi limba şi-au numit-o română, în timp ce în izvoarele istorice (se cuprind aici şi documentele interne scrise în slavonă) apar cu numele v(a)lah, cu numeroase variante. Derivat de la român, cuvîntul românie desemna la început colectivitatea românilor, felul lor de a fi etc., apoi ţara, statul românilor. De-a lungul timpului au fost interpretate diferit atît cuvintele, cît şi realităţile denumite.

Prepoziții care impun restricții de număr

De | 2018-06-29T15:51:51+00:00 27 iunie 2018|

În acest articol ne propunem să inventariem situațiile în care prepoziția impune restricții de număr termenului dominat, dezvăluind mecanismul de funcționare a prepoziției. Vom avea în vedere atât calitatea morfologică a termenului însoțit de prepoziție, cât și sensul prepoziției.

EVOLUȚIA SUNETULUI PROTO-INDO-EUROPEAN *BH ÎN LIMBA ROMÂNĂ URMAT DE VOCALA *E

De | 2018-06-29T17:12:46+00:00 27 iunie 2018|

În acest scurt articol, autorul, folosindu-se de principiile evoluției fonologice a sunetelor de la proto-indo-europeană la română, demonstrează că o serie de cuvinte românești care au părut mai multor generații de lingviști că sânt de origine latină, nu sânt, de fapt, de origine latină, ci provin direct din proto-indo-europeană, prin tracodacă. În paralel se fac trimiteri și la limba greacă veche, care la rândul său, a împrumutat mii de cuvinte din pelasgă, limba-mamă a limbilor iliro-traco-dacă, precum și a limbilor italice și celtice, fiind totodată limba de substrat a limbii grecești. În acest articol este discutată doar evoluția sunetului proto-indo-european *bh, urmat de vocala *e. Spre deosebire de română (traco-dacă), în greacă și latină sunetul PIE *bh a devenit f, indiferent de sunetul următor. Procedee similare pot fi folosite privind evoluția oricărui sunet de la proto-indo-europeană la română.

DESPRE SUBSTRATUL LIMBII GRECEȘTI

De | 2018-03-26T19:54:28+00:00 24 martie 2018|

Limba greacă are un mare număr de cuvinte din substratul pre-grecesc, limbă pe care grecii antici o numeau pelasgă. Multă vreme această limbă a fost considerată a fi o limbă indo-europeană, dar autorul ultimului dicționar etimologic al limbii grecești (Etimological Dictionary of Greek, 2010) consideră că această limbă de substrat era ne-indo-europeană, deși nu aduce argumente valide în acest sens. Dovezi lingivstice, istorice, arheologice și genetice infirmă această ipoteză. În româna de azi sânt probabil câteva sute cuvinte înrudite cu aceste elemente de substrat din limba greacă. Analizând mai multe cuvinte de acest gen, autorul articolului demonstrează veridicitatea acestei ipoteze. În plus, autorul demonstrează că pelasga era o limbă centum ca și traco-daco-ilira, limbile italice, celtice și germanice. Prin urmare, pelasga este, de fapt, limba proto-traco-iliră, așa cum reiese din elementele lexicale discutate în acest articol.

OBSERVAȚII PRIVIND STATUTUL PREPOZIȚIEI „A” ÎN LIMBA ROMÂNĂ

De | 2018-03-26T19:54:21+00:00 24 martie 2018|

Abstract: The aim of this study is to analyze the behaviour of the preposition ”a” in the Romanian language. Having a reduced phonetic body, it is one of the most frequently used prepositions; we will emphasize the fact that the analyzed preposition can be: lexical (situation in which it imposes a thematic role, case and articulation restrictions on the dominated term), functional (in case of marking the idea of genitive or dative), without a meaning – when it accompanies the prepositions used as genitive for the certain syntactical situations. It is used as morpheme for the infinitive (mark of this non-finite form), situations in which it has a low functionality.

EVOLUȚIA SUNETULUI PROTO-INDO-EUROPEAN *BH ÎN LATINĂ ȘI ROMÂNĂ SAU DE CE ROMÂNA NU PROVINE DIN LATINĂ

De | 2017-12-24T14:04:10+00:00 24 decembrie 2017|

Teoria originii limbii române din limba latină este una falsă, fapt demonstrat și de un studiu atent al evoluției sunetelor de la proto-indo-europeană la latină, pe de o parte și la română (traco-iliră), pe de altă parte. Poziția limbii grecești și raporturile ei cu româna (traco-ilira) și latina sânt relevante și extrem de interesante De cele mai multe ori acest studiu indică o ruptură între română și latină, atât la nivel fonetic, dar și semantic. Cognații celor două limbi nu sânt, de cele mai multe ori, foarte apropiați din punct de vedere semantic, ceea ce dovedește și pe această cale că separarea celor două limbi a avut loc mult timp în urmă. În acest articol, autorul urmărește evoluția sunetului proto-indo-european *bh (b aspirat) atât în cazul latinei, cât și în cazul românei. În latină acest sunet a dat fără excepție f, iar în română avem b (simplu), excepție făcând atunci când bilabiala b a fost urmată de o lichidă (l, r) sau de o vocală anterioară (i sau e), de cele mai multe ori e, care ulterior a iotacizat. În ambele situații bilabiala a trecut la f. În toate aceste cazuri comparația cu greaca este, de asemenea, relevantă. În final, este urmărită și evoluția sunetului proto-indo-european *b (simplu) care a rămas neschimbat, atât în latină, cât și în română (traco-iliră).

Câteva considerații privind regimul cazual al prepoziției contra

De | 2017-12-24T14:01:37+00:00 24 decembrie 2017|

Prezentul studiu are ca scop examinarea comportamentului prepoziției contra în limba română. Generatoare de grup sintactic, prepoziția analizată poate regiza un nominal căruia îi impune restricții de caz, topică și de articulare. Ne vom opri asupra situațiilor în care recțiunea prepozițională nu mai funcționează și regimul prepozițional de genitiv se blochează. Vom insista asupra soluțiilor de interpretare a unei construcții atipice – asocierea lui contra cu prepoziția funcțională a.