Vorbeau limba pe care o vorbim noi acum

De | 2018-06-29T17:11:50+00:00 28 iunie 2018|

Fiind convins, pe atunci, de stupida (dar tentanta) teorie a originii latine a limbii române, nu am mai zis nimic, dar pot spune că aceste cuvinte au constituit pentru mine reperul la care m-am raportat mereu până am renunțat la falsa paradigmă a latinității noastre

ETNONIMUL „ROMÂN”, ADEVĂR ŞI DIVERSIUNE

De | 2018-06-29T16:39:09+00:00 28 iunie 2018|

De-a lungul întregii lor existenţe, românii şi-au spus mereu români şi limba şi-au numit-o română, în timp ce în izvoarele istorice (se cuprind aici şi documentele interne scrise în slavonă) apar cu numele v(a)lah, cu numeroase variante. Derivat de la român, cuvîntul românie desemna la început colectivitatea românilor, felul lor de a fi etc., apoi ţara, statul românilor. De-a lungul timpului au fost interpretate diferit atît cuvintele, cît şi realităţile denumite.

Mateiaș – colțul meu de rai

De | 2018-06-29T16:39:25+00:00 28 iunie 2018|

Articolul evocă un episod din primul război mondial, și anume luptele purtate în toamna anului 1916 în zona Câmpulungului. În amintirea celor căzuți în acele lupte, în anii 1928-1935, a fost ridicat Mausoleul Eroilor de pe Muntele Mateiaș, după un proiect realizat de arhitectul Dimitrie Ionescu Berechet, originar din Câmpulung și participant el însuși la războiul din 1914-1918. Edificiul, care a fost extins și restaurat în 1980-1984, adăpostește osemintele a 416 eroi necunoscuți și păstrează înscrise numele a 1900 de ostași căzuți la datorie.

Micul infinit de mare Prinţ sau Mitul lui Pique la Lune

De | 2018-06-29T16:39:46+00:00 28 iunie 2018|

Antoine de Saint-Exupéry s-a pierdut undeva între pământ şi cer acum 74 de ani, la un an după publicarea Micului prinţ. Ce i-am putea scrie, fiecare dintre noi, dacă ne-am imagina o corespondenţă între lumea de aici şi cea de dincolo? I-am spune, poate, că Micul prinţ ne traversează necontenit existenţele înguste şi efemere, colorându-le şi luminându-le, conferindu-le dimensiuni şi profunzimi spectaculoase. Şi că, da, vulpile mai pot fi îmblânzite. Iar noi, muritorii, mai putem încă să ne împodobim sufletele.

UN NOU VOLUM DE CORESPONDENȚĂ DR. ȘTEFAN ODOBLEJA

De | 2018-06-29T16:40:05+00:00 28 iunie 2018|

Articolul prezintă conținutul unui al doilea volum de corespondență referitor la viața și opera doctorului Ștefan Odobleja, unul dintre fondatorii ciberneticii generalizate, după primul volum publicat în 2002. De această dată, este vorba despre scrisori emise de dr. Odobleja și trimise unor corespondenți, persoane fizice sau instituții, în legătură cu ceea ce l-a preocupat în mod deosebit în ultimii ani ai vieții și în primul rând cu privire la cele două mari evenimente științifice din această perioadă, congresele internaționale de cibernetică de la București (1975) și Amsterdam (1978). Noul volum oferă un supliment de informații la fel de util ca și primul întru cunoașterea veridică a personalității și operei doctorului Ștefan Odobleja, oferindu-ni-l într-o varietate de ipostaze, ca om și savant, preocupat cu precădere de problemele științifice, dar și de faptele de viață obișnuite.

FESTIVALUL DE ARTE DE LA BREAZA

De | 2018-06-29T16:40:24+00:00 28 iunie 2018|

Îmbinarea muzicii cu artele vizuale în pitorescul oraș-stațiune Breaza, cu aer de o puritate unică, asigură dezvoltarea rapidă a creativității și a aptitudinilor artistice diversificate. Componența internațională, de înaltă calitate, a corpului didactic oferă garanția dobândirii abilităților necesare performanțelor deosebite în activitatea tinerilor înscriși la cursuri și masterclass, iar publicului participant la evenimentele Festivalului de arte de la Breaza momente de bucurie.

FOLCLORUL ASTĂZI

De | 2018-06-29T16:40:47+00:00 28 iunie 2018|

Folclorul românesc are valoare universală. (Re)descoperirea lui depinde în primul rînd de români. Aceasta implică o schimbare de mentalitate. Fotografiile maestrului etnofotograf Vasile Sârb, din Alba, reunite în expoziția „Timp străvechi“, constituie un dar tulburător.

COJOCUL BINȘENESC

De | 2018-06-29T17:06:33+00:00 28 iunie 2018|

Asistăm la un revival, sperăm, de bun augur al cojocului. Acesta era o emblemă a Bihorului, ce-i drept în perioada comunistă mai pregnant şi mai vizibil, pentru că atunci când un ansamblu folcloric prezenta suite bihorene era individualizat vizual de prezenţa cojocului binşenesc. Dacă prin anii `60 se confecţiona în mod tradiţional şi pentru ansambluri de prin anii `80 a început un proces de degradare estetică adică înlocuirea materiilor tradiţionale cu unele sintetice şi simplificări sau compromisuri calitative în ornamentaţie.

Clipuri etnografice din Banatul de Câmpie, jud. Timiș „Istorii bănățene. Memorie și identitate”

De | 2018-06-29T16:41:18+00:00 28 iunie 2018|

Povestea a început cu adevărat când am văzut fotografiile scoase din ramă, adnotate pe verso și cu povestea încă ”vie” în amintirea urmașilor. Astfel povestea a coborât din fotografie spre noi, imaginile și oamenii surprinși de hârtia îngălbenită și-au spus povestea iar noi am relatat-o prin intermediul tehnologiei actuale într-un limbaj artistic contemporan.

Prof. Dr. CONSTANTIN PAVEL – UN LOCUITOR DE SEAMĂ AL ŢĂRII BEIUŞULUI

De | 2018-06-29T17:08:30+00:00 28 iunie 2018|

Profesorul Dr. Constantin Pavel este o personalitate a Ţării Beiuşului, care aparţine şirului de iluştri dascăli ai şcolii ctitorite în urmă cu 190 de ani (la 6 octombrie 1828) de Episcopul greco-catolic Samuil Vulcan, la Beiuş. Spirit enciclopedic, fără limită didactică, profesorul şi teologul Constantin Pavel s-a pus în slujba şcolii, comunităţii, a Ardealului şi a naţiunii într-o epocă învolburată istoric şi social, la începutul celui de-al XX-lea veac şi, mai ales, în preajma Marii Uniri. Aparţine „generaţiei biruitoare”, alături de avocaţii Dr. Ioan Ciordaş şi Dr. Nicolae Bolcaş – martirii Beiuşului, care au luptat pentru românism. Profesorul erudit a lăsat posterităţii o importantă operă scrisă, care vizează domenii variate: politică, istorie, lingvistică, literatură, cultură, istorie didactică, biografii ale unor personalităţi, memorialistică, tradiţii, impresii de călătorie. Toate scrierile sale dovedesc pasiunea de a cerceta, dincolo de catedră, documente şi spaţiul românesc şi de a aşeza cunoştinţele sale într-un tot coerent, funcţional. Rămâne un strălucit continuator al spiritului vulcanist, de sorginte iluministă: luminare a poporului prin şcoală şi cultură, colaborare şi întrajutorare.

Unind România pe obcina neamului

De | 2018-06-29T17:08:38+00:00 28 iunie 2018|

În această perioadă în care se mimează orice – dragostea de om, dragostea de țară - Ansamblul Studențesc ARCANUL USV, a organizat un spectacol pentru cei care gândesc și simt românește, în parteneriat cu Primăria Municipiului Suceava, Consiliul Județean Suceava, Universitatea Ștefan cel Mare, Casa de Cultură a Studenților Suceava, pentru aniversarea celor 55 de ani de ARCANUL studențesc, în 26 aprilie 2018, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, Suceava a unit în Anul Centenar, Bucovina, Moldova și Banatul într-un concept de festival național de folclor, intitulat „Pe obcina neamului”.

Corala „Bazil Anastasescu“ din Tîrgu Neamţ la douăzeci de ani de activitate

De | 2018-06-29T16:42:37+00:00 28 iunie 2018|

În 1997 în Tîrgu Neamţ Corala „Bazil Anastasescu“, la iniţiativa profesorilor Eugenia şi George Tiugea. Repertoriul coralei cuprinde creaţii laice şi religioase ale compozitorilor români, dar şi lucrări din literatura muzicală universală din perioada Renaşterii, Preclasicismului, Romantismului şi a secolului al XX-lea. Concertele coralei au fost prezentate în ţară (la Piatra Neamţ, Paşcani, Iaşi) şi în străinătate (la Saint Just- Saint Rambert și la Ambierle – Franţa, în anul 1999, la Jyväskylä şi la Kuopio – Finlanda, în 2001, precum şi la Copenhaga şi la Henne Strand – Danemarca, în 2001).

Eu și Legenda Cerului

De | 2018-06-29T16:42:53+00:00 28 iunie 2018|

Viața la țară mi-a adus în dar Cerul înstelat în toată splendoarea lui, primăvara cu luceferi, vara cu Calea robilor, toamna cu Steaua Nordului, iarna cu minunata Stea a Nașterii. Un cer mare și generos, radiind o lumină care nu este doar fizică, cu o lumină parcă venind din Rai, care răspundea în mod miraculos Dorului de Înalt. Și cerul înstelat MĂ BUCURĂ, MĂ MIRĂ, MĂ ÎNCARCĂ…

„Șobolaniada“ sau lumea paralelă

De | 2018-07-02T10:31:28+00:00 28 iunie 2018|

Scriitorul Nicolae Rusu este una dintre victimele neosistemului mafiotic generat de așa-numita destrămare a fostului imperiu sovietic. Șobolaniada e scrierea unui important prozator român realist contemporan, stăpîn ca puțini alții pe arta literară. Romanul poate fi considerat polițist prin intriga și desfășurarea acțiunii. Eroul narațiunii este Ion Josanu, un alterego al autorului. El devine indezirabil lumii paralele, întemeiate pe jaf și pe crime, fiindcă e pe cale de a descoperi o parte dintre fărădelegile comise la Societatea Literaților. Anchetatorul Tudor Carp descoperă relațiile la înalt nivel ale infractorilor. Ion Josanu și Tudor Carp sînt însă învinși și obligați la tăcere de mecanismele mafiotice dirijate din America.

Prepoziții care impun restricții de număr

De | 2018-06-29T15:51:51+00:00 27 iunie 2018|

În acest articol ne propunem să inventariem situațiile în care prepoziția impune restricții de număr termenului dominat, dezvăluind mecanismul de funcționare a prepoziției. Vom avea în vedere atât calitatea morfologică a termenului însoțit de prepoziție, cât și sensul prepoziției.

EVOLUȚIA SUNETULUI PROTO-INDO-EUROPEAN *BH ÎN LIMBA ROMÂNĂ URMAT DE VOCALA *E

De | 2018-06-29T17:12:46+00:00 27 iunie 2018|

În acest scurt articol, autorul, folosindu-se de principiile evoluției fonologice a sunetelor de la proto-indo-europeană la română, demonstrează că o serie de cuvinte românești care au părut mai multor generații de lingviști că sânt de origine latină, nu sânt, de fapt, de origine latină, ci provin direct din proto-indo-europeană, prin tracodacă. În paralel se fac trimiteri și la limba greacă veche, care la rândul său, a împrumutat mii de cuvinte din pelasgă, limba-mamă a limbilor iliro-traco-dacă, precum și a limbilor italice și celtice, fiind totodată limba de substrat a limbii grecești. În acest articol este discutată doar evoluția sunetului proto-indo-european *bh, urmat de vocala *e. Spre deosebire de română (traco-dacă), în greacă și latină sunetul PIE *bh a devenit f, indiferent de sunetul următor. Procedee similare pot fi folosite privind evoluția oricărui sunet de la proto-indo-europeană la română.

ȘCOALA POPULARĂ DE ARTĂ ȘI CIVILIZAȚIE ROMÂNEASCĂ DIN CERNĂUȚI: FIINȚĂ, RĂDĂCINI ȘI ETNOPEDAGOGIE

De | 2018-06-27T16:32:47+00:00 13 iunie 2018|

Joi, 14 iunie 2018, începând cu orele 15.00, Școala Populară de Artă și Civilizație Românească Ciprian Porumbescu din Cernăuți invită toți membrii comunității românești de pretutindeni la inaugurarea noului sediu, un bun prilej pentru a găsi cele ce ne unesc, pentru a șterge ceea ce ne desparte și, din perspectiva autoarei, pentru a le dedica următoarele rânduri celor care animă sentimentul apartenenţei structurale, profunde, la realitatea etnică a Bucovinei istorice. Prima parte a articolului, intitulată sugestiv Un mentor și-un răspuns la întrebarea Cât corespundem necesităților viitorului românesc? este dedicată numelui celui de care se leagă începuturile, prezentul și viitorul acestei instituții, profesorul Iurie Levcic- etnolog, sociolog, istoric, muzicolog, realizator de programe TV în limba română- un intelectual care și-a angrenat întreaga simțire consolidării fiinţei spirituale a unei comunități supuse distrugerii rădăcinilor și sevei…Românul din Cernăuți devenit un reper de civism care trăiește cu ethos, patos și logos românismul. Cea de-a doua parte, intitulată Școala Populară de Artă și Civilizație Românească din Cernăuți- etnopedagogie, artă și (re)construcție identitară, furnizează un cadru general de înțelegere a dimensiunii socio-psiho-pedagogogice a culturii populare ca echipament simbolic al conștiinței etnice și a structurii conceptului de identitate etnică pentru a individualiza operațional rolul și însemnătatea instituției la care facem referire, fără să uităm că regândirea vocației identității ca resursă socială hotărâtoare în drumul prin lume al subiectului individual sau colectiv este un demers obligatoriu pentru cel ce intenționează să coboare în adâncimile unei comunități istorice.

DESPRE SUBSTRATUL LIMBII GRECEȘTI

De | 2018-03-26T19:54:28+00:00 24 martie 2018|

Limba greacă are un mare număr de cuvinte din substratul pre-grecesc, limbă pe care grecii antici o numeau pelasgă. Multă vreme această limbă a fost considerată a fi o limbă indo-europeană, dar autorul ultimului dicționar etimologic al limbii grecești (Etimological Dictionary of Greek, 2010) consideră că această limbă de substrat era ne-indo-europeană, deși nu aduce argumente valide în acest sens. Dovezi lingivstice, istorice, arheologice și genetice infirmă această ipoteză. În româna de azi sânt probabil câteva sute cuvinte înrudite cu aceste elemente de substrat din limba greacă. Analizând mai multe cuvinte de acest gen, autorul articolului demonstrează veridicitatea acestei ipoteze. În plus, autorul demonstrează că pelasga era o limbă centum ca și traco-daco-ilira, limbile italice, celtice și germanice. Prin urmare, pelasga este, de fapt, limba proto-traco-iliră, așa cum reiese din elementele lexicale discutate în acest articol.