„Cum nu vii tu, Țepeș, doamne…“

De | 2019-10-06T11:10:23+00:00 19 martie 2017|

Vlad Țepeș și Mihai Eminescu sînt două singurătăți geniale reprezentative ale românilor. Romanul intitulat Singurătatea lui Vlad Țepeș se referă la Vlad al III-lea (1431-1476), care a domnit în Țara Românească în trei rînduri, anume în 1448, apoi în perioada 1456-1462 și în 1476, cunoscut și ca Vlad Drăculea, dar supranumit Țepeș. Nu e o scriere apologetică. Prozatoarea creează cu intuiție remarcabilă un personaj „rotund“, căci îi redă și calitățile – conducător de țară inspirat, luminat și drept – și slăbiciunile omenești. Ileana Toma subliniază și o calitate specială a personajului Vlad Țepeș – abilitatea deghizării.

Predarea religiei în şcoală: un sistem matur cu probleme mature

De | 2019-10-06T11:10:59+00:00 19 martie 2017|

Nu am intenţia să mă avânt în polemici, în probleme parţial sau totalmente depăşite. Viaţa pune pe tapet altele care nici bănuite nu au putut fi acum un deceniu. Problema predării religiei în şcoală trebuie abordată profesionist, fără a admite atitudini subiective, pertinente, emoţii gratuite. Lecţia de religie este un act didactic la fel ca cea de matematică sau limba română şi trebuie privită prin prisma eficienţei demersului educaţional. Este adevărat că profesorul de religie are adeseori posibilităţi mai mari de a se impune, de a convinge (este vorba, totuşi, de sacralitate), dar acestea nu sunt decât nuanţe şi nu legi prestabilite.

DINTRE “CAPCANELE” LIMBII ROMÂNE (II)

De | 2019-10-06T10:41:24+00:00 18 martie 2017|

În acest articol, analizăm etimologia a două cuvinte românești, anume bursuc și țăruză, considerate de lingvistica tradițională românească a fi de origine turcă și respectiv maghiară. În ambele cazuri etimologiile date de-a lungul timpului se dovedesc a fi greșite, dovedind, pe de o parte lipsa de metodă a cercetătorilor care s-au ocupat de istoria limbii române, precum și lipsa de seriozitate a acestora prin acceptarea unor etimologii profund eronate, fără ca nimeni să verifice aberațiile lui Cihac sau ale altora. În ambele cazuri demonstrăm că sânt cuvinte de origine indo-europeană, păstrate în limba română de azi, în condițiile în care nici turca, nici maghiara nu sânt limbi indo-europene. Prin urmare ele sânt de origine traco-dacă.

LATINITATE ȘI DACISM

De | 2019-10-06T10:42:04+00:00 18 martie 2017|

În articolul de față ne propunem să realizăm o succintă analiză a teoriilor privitoare la originea și la evoluția limbii române, așa cum se regăsesc ele în manualele școlare actuale (disciplina Limba și literatura română). Analiza reprezintă, de fapt, un pretext pentru a reflecta asupra unui aspect paradoxal – în DEX nu există niciun termen căruia să-i fie recunoscută originea dacică. Am subliniat, de asemenea, necesitatea unui manual de istoria limbii române, constituit după metoda comparativ-istorică, un manual care să recunoască existența substratului dacic.