On the Centum Features of Thraco-Dacian Language

De | 2017-09-25T22:11:22+00:00 25 septembrie 2017|

The centum/satem distinction refers to the nature of the first two dialects that appeared in Proto-Indo-European, namely the different evolution of Proto-Indo-European palatal velars *k , *g and *g'h. The western dialect was named centum and the Eastern one satem. Following this distinction, we can demonstrate that the Traco-Dacian language is a centum, not a satem language as it was believed since 19th century to the present. The Romanian lexical elements of Thraco-Dacian origin, discussed in this article have centum, not satem features which proves that this language was a centum language and even related to Latin and other Italic languages. Furthermore, we may easily distinguish the genuine Slavic lonawords into Romanian and vice-versa. Until now the Romanian linguists were completely unaware of these details.

Latinomani și dacomani

De | 2017-12-24T13:57:16+00:00 25 septembrie 2017|

Lingvistica istorică românească și implicit cultura română se află în impas de mai mult timp, din moment ce pornesc de la o premiză greșită, anume originea latină a limbii române. În DELR am arătat că cel mult 14% din cuvintele-titlu ale limbii române pot fi asociate cu latina sau alte limbi romanice, în timp ce restului de 86% a trebuit să i se găsească alte origini, de cele mai multe ori eronate. În principiu se poate dovedi că cea mai mare parte a lexicului românesc provine direct din proto-indo-europeană, cu excepția împrumuturilor. Am dovedit că traco-daca a împrumutat un număr relativ mic de cuvinte din latină, din care s-au menținut până azi doar cca 170-180 din ele. Dată fiind această stare gravă propunem un dialog activ, constructiv cu mediul academic românesc și ne arătăm doritori de a ieși cât mai grabnic din această situație nefavorabilă limbii, culturii, istoriei, și viitorului neamului românesc.

Care/pe care

De | 2017-12-24T13:57:48+00:00 25 septembrie 2017|

Articolul analizează una dintre greșelile cele mai frecvente din limbajul actual – utilizarea pronumelului relativ fără prepoziția „pe”. Prima parte este dedicată analizelor anterioare ale structurii. Cea de-a doua parte reprezintă o examinare a grupului prepozițional alcătuit din prepoziție și pronume relativ în acuzativ, în vederea evidențierii particularităților sintactice ale acestei structuri.

Poarta Vieţii – moșirea unui ansamblu artistic

De | 2017-12-24T13:33:34+00:00 25 septembrie 2017|

„Poarta Vieţii” este o mărturisire creştină prin intermediul artei contemporane, care doreşte să vorbească mai întâi creştinului, iar apoi omului în general, într-un limbaj artistic creştin puţin mai atipic pentru lumea în care trăim. Nu puţine sunt simbolurile creştine care cad sub incidenţa vizuală sau tactilă a omului contemporan, însă datorită rutinei, a lipsei de timp şi a indiferenţei faţă de tot ceea ce nu îi aparţine, ele nu mai sunt apreciate la justa lor valoare şi, nu de puţine ori, omul trece pe lângă ele fără nici măcar să le observe.

Comparativismul: o metodă ignorată în studiul mitologiei române

De | 2017-12-24T13:33:39+00:00 25 septembrie 2017|

Interesului pentru moștenirea folclorică europeană și cea românească s-a pornit ca rezultat al numeroaselor culegeri de folclor din secolul al 19-lea. Catalogarea vastului material cules, cum ar fi vestitul catalog de poveși populare întocmit și publicat in 1910 de Aarne-Thompson, ca și cel mai puțin cunoscut dar foarte important Basmele române de Lazăr Seineanu, a dus la observarea relațiilor tipologige dintre culturi în aparență fără legatură și la formarea metodei camparative în cercetarea folclorică europeană. Din păcate această metodă a fost ignorată în cercetarea folclorică românească în detrimentul unor concluzii importante în situarea moștenirii culturale românești în contextul celor europene și mai cu seama în raport cu cercetarile de indo-europenistică. Lucrarea de față oferă exemple de aplicare a metodei comparative in mitologia românească: mitul cosmogonic românesc 'facerea lumii' comarat cu funcția perechilor gemelare indo-europene, sau luptele ritualice dintre cete de voinici păstrate în Miorița în comparație cu rituri de inițiere în cete de voinici din cultura indo-europeană

Un erou de roman: preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa

De | 2017-12-24T13:33:43+00:00 25 septembrie 2017|

Mărturisitorul de care vă temeți. Un roman care demască actualitatea bîntuită de înrobiri de tot felul de Sergiu Ciocârlan este întemeiat pe biografia părintelui Gheorghe Calciu. Temele romanului – curajul, credința, suferința, educația, lupta cu păcatul, sfințenia – sînt etern pilduitoare; de aceea romanul este recomandabil tuturor, dar în primul rînd tinerilor, elevi și studenți, viitorii intelectuali ai României.

JURNALUL MEU CU SFÂNTUL SAVA DE LA BUZĂU

De | 2017-12-24T13:33:47+00:00 25 septembrie 2017|

Acest jurnal este mărturia iubirii mele de suflet, faţă de Sfântul mucenic Sava de la Buzău – unul din primii sfinţi martiri cu care ne-a blagoslovit bunul Dumnezeu. De mic copil m-am îndrăgostit de el. M-a fascinat tăria credinţei, curajul de a-L mărturisi pe Hristos şi bunătatea lui faţă de cei din jur. Toată viaţa m-am rugat la Dumnezeu ca să-l descopăr pe Sfântul Sava. Tot timpul am trăit cu această convingere, că sfântul este viu şi că ne vom întâlni într-o bună zi. Aştept cu nerăbdare ca Sfântul Sava să vină singur cu ale lui moaşte sfinte în România, la Catedrala din Buzău, zidită întru cinstea lui. Mare este Dumnezeu!

Evocare Radu R. Rosetti la 140 de ani de la naştere

De | 2017-12-24T13:33:51+00:00 25 septembrie 2017|

Anul acesta s-au împlinit 140 de ani de la naşterea lui Radu R. Rosetti, istoric, militar, academician, scriitor, bibliotecar, care a văzut lumina zilei la 20 martie/1 aprilie 1877, în satul Căiuţi, judeţul Bacău, plasa Trotuş, într-o familie de boieri moldoveni, originară, s-ar părea, din Genova (Italia). Tatăl istoricului, scriitorul Radu Rosetti, era coborâtor dintr-una din marile familii domneşti ale Moldovei. Fără îndoială,Radu R Rosetti, este una dintre cele mai importante şi oneste personalităţi a începutului de secol XX, de care băcăuanii, şi, extinzând, întreaga ţară, ar trebui să fie mândri, să şi-o reamintească şi să o onoreze constant.

Plăviceni – 416 ani de la mișeleasca ucidere a lui Mihai Viteazul

De | 2017-12-24T13:33:57+00:00 25 septembrie 2017|

În anul 2010, călugării mânăstirii Plăviceni, ridicată pe locul unei biserici ctitorită de Doamna Stanca, mânăstire păstorită de părintele stareț Teoctist Moldoveanu, au făcut o descoperire importantă: au scos la lumină dintr-un mormânt aflat în apropierea bisericii un schelet fără cap, claviculă și membrele superioare, ce corespunde, ca descriere, trupului mutilat al lui Mihai Viteazul.

COSTUMUL DE CURTE MEDIEVAL

De | 2017-12-24T13:34:02+00:00 25 septembrie 2017|

Epoca medievală reprezintă o perioadă favorabilă apariției unor noi stiluri și meșteșuguri artistice, spiritualitatea românească manifestându-se variat între secolele al XVII-XVIII-lea; perioadă în care au fost trasate formele armonioase ale caselor și palatelor domnești, cetăților, bisericilor și mânăstirilor. Concomitent, din metale și pietre prețioase, au fost realizate bijuterii și confecționate somptuoase veșminte, cusute cu fir de argint și aur. În studiul costumului de curte medieval, este necesară parcurgerea mai multor categorii de izvoare. De aceea consider obligatorie analizarea cu atenție și a pieselor de patrimoniu etalate în diverse expoziții muzeale sau aflate în depozite.

Din istoria breslelor sibiene (sec. XIV-XIX)

De | 2017-12-24T13:34:07+00:00 25 septembrie 2017|

Atestate documentar încă din secolul al XIV-lea breslele au contribuit la evoluția economică, politică și socială a Sibiului. Datorită lor, orașul a fost timp de patru sute de ani cel mai mare centru meșteșugăresc din sudul Transilvaniei. Acest articol prezintă o scurtă istorie a breslelor sibiene și a evoluției acestora de-a lungul timpului.

Ascultând-o pe Sofia (primul capitol)

De | 2017-12-24T13:34:11+00:00 25 septembrie 2017|

Dacă vă întâlniți vreodată cu Sofia Folberth, oriunde în lumea asta, să știți că s-a născut la Criț în 1922 într-o familie înstărită de oameni credincioși. Știe toată povestea vechii așezări de sași, limba flamandă, germană și română. A trăit războiul și comunismul ca pe două mari boli. A fost în lagăr în Germania, a fost în CAP la Criț, iar acum și-a luat libertatea de a trăi așa cum îi place, în cele două țări ale ei. Este ghid la biserica evanghelică din Criț, acolo o găsiți vară de vară, refăcând cu vorbele ei trecutul pierdut al poporului de sași. Povestește cu lux de amănunte istoria satului Criț, viața, credința, munca și moartea comunității.

FONDUL ARHIVISTIC PERSONAL DR. ŞTEFAN ODOBLEJA DE LA ARHIVELE NAŢIONALE MEHEDINŢI

De | 2017-12-24T13:34:17+00:00 25 septembrie 2017|

Articolul prezintă conţinutul fondului personal de documente păstrat şi administrat la Arhivele Naţionale Mehedinţi pe numele doctorului Ştefan Odobleja, autorul „Psihologiei consonantiste” şi întemeietor al ciberneticii. Majoritatea documentelor vorbesc despre elaborarea, tipărirea şi difuzarea acestei lucrări, precum şi despre alcătuirea altora, cum este „Logica”, sau cea tipărită sub titlul „Psihologia consonantistă şi cibernetica”. Alte documente - corespondenţa, în principal – se referă la efortul dr. Odobleja de a-şi demonstra prioritatea în cibernetică, la preocupările lui pentru diverse aspecte subsumate profesiunii de medic, pentru istorie şi pentru alte domenii ale spiritului, precum literatura, filosofia şi ştiinţele sociale, în general.

Un spectacol memorabil: „Mărturisitorii“

De | 2017-12-24T13:34:20+00:00 25 septembrie 2017|

Spectacolul Mărturisitorii inspirat din viața lui Valeriu Gafencu și din textele lui Ioan Ianolide a fost pus în scenă de Compania „Civic Art“ în seara dinaintea Înălțării Domnului, cînd toți eroii neamului se pomenesc în toate bisericile. Recursul la emoția artistică s-a vrut un modest prinos de recunoștință.

Teo-antropologia iubirii

De | 2017-12-24T13:34:25+00:00 25 septembrie 2017|

Medicina iubirii își propune vindecarea omului ca făptură creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Omul este logosul creat – expresie a  raţiunii divine a facerii sale şi deci a scopului  pentru care a fost creat ca un hristos virtual. Sfinţii Părinţi consideră că logosul omului e  chipul lui Dumnezeu din om după modelul divin al Logosului. În lipsa lui Dumnezeu, Medicina e fără Iubire: Locul divinităţii e ocupat de tehnologiile avansate iar locul omului, de omul-cobai.

Dacii la Moscova – festivalul internațional de reconstituire istorică 2017

De | 2017-12-24T13:34:32+00:00 25 septembrie 2017|

În acest an, în perioada 1-12 iunie 2017, la invitația Asociației «GBU Moskovskie yarmarki», cu suportul Guvernului din Moscova și al Departamentului de Servicii și Comerț din Moscova, a fost organizat festivalul de reconstituire istorică ”Times & Epochs. The Gathering”. Acesta a fost cea mai mare întrunire a pasionaţilor de istorie din toată lumea, fiind reprezentate și reconstituite 12 perioade istorice - de la antichitate până la Al Doilea Război Mondial. Pentru delegația din România, care promova și prezenta valorile și replici ale unor artefacte aparținând civilizației dacice, a fost amenajată o tabără dedicată dacilor, în zona istorică “Kolomenskaya”. Tematica generală în această rezervație istorică de tip muzeu în aer liber a fost “Roma antică și vecinii ei”.

EMOȚII STRĂVECHI

De | 2017-12-24T13:34:36+00:00 25 septembrie 2017|

Să ne cunoaștem adevărații strămoși nu înseamnă altceva decît să ne uităm în oglindă și să ne facem bilanțul în mod corect – e obligatoriu ca să supraviețuim ca neam. Între uneltele de care avem nevoie întru conștientizare și aceptare se numără și fotografia, menită a suplini restanțe de intuiție, frumusețe și adevăr care ne lipsesc. Sau, mai grav, pe care continuăm să le refuzăm, devenind astfel (di)forme din ce în ce mai goale ce se oferă a fi umplute cu conținut străin de neam, poluant spiritual, rațional și fizic.

Decor, eleganță, stil – cămașa femeiască tradițională de Mărgău

De | 2017-12-24T13:34:40+00:00 25 septembrie 2017|

Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca a vernisat în data de 23 iunie 2017 expoziția ”Decor, eleganță, stil – cămașa femeiască tradițională de Mărgău”. Expoziția prezintă o selecție de cămăși originale, de mare vechime, dintr-o zonă restrânsă: comuna Mărgău, situată în Depresiunea Călățele, județul Cluj. Majoritatea pieselor expuse au fost colecționate de către inimoasa învățătoare Maria Panea, originară din localitatea Mărgău, și a fost donată muzeului în anul 1975, prezenta expoziție reprezentând un gest de recunoștință adus acestei atitudini de înaltă ținută civică. Este foarte rar ca un muzeu să posede o colecție atât de mare – peste 350 de exemplare – dintr-un singur tip de artefact și dintr-o singură comună. O asemenea situație face posibilă o analiză aprofundată a bogăției stilistice, a evoluției structurale, a decorului, a tehnicilor de ornamentare întâlnite la somptuoasa cămașă mărgăoană. În același timp, expoziția constituie un omagiu adus fetelor și femeilor de odinioară, care – creând aceste piese de mare diversitate decorativă și înaltă valoare artistică – au generat un fond inestimabil de modele pentru creatoarele contemporane dornice să se conecteze la fluxul creator al artei tradiționale.

300 DE ANI DE LA INVAZIA TĂTARĂ DE LA SIC

De | 2017-12-24T13:35:14+00:00 25 septembrie 2017|

Comuna Sic se află în judeţul Cluj şi odinioară, timp de 5 secole, a avut statut de oraş. Statutul de oraş se datora deţinerii a minelor de sare aflate pe teritoriul localităţii. În urma închiderii acestora, în anul 1884, oraşul şi-a pierdut statutul şi s-a transformat în comună. În urma acestei transformări, încet-încet s-a uitat trecutul glorios iar comuna a devenit una din oricare alta. Abia la sfârşitul secolului XX. a fost descoperită de către folclorişti şi popularizată şi peste hotare, datorită portului, muzicii şi dansului popular.

DESPRE MINE, SATUL NATAL, BUNICI ŞI LEGENDE

De | 2017-12-24T13:35:18+00:00 25 septembrie 2017|

Autorul articolului povesteşte când, cum şi de ce a început să scrie. Îl leagă sentimente deosebit de puternice de satul natal și, animat de dorinţa de a-l scoate din anonimat, a întreprins mai multe acţiuni însă, mai ales, a început să scrie despre el în monografia lui şi în anuarele Asociaţiei Fiii Satului Bănişor. A scris primul roman pe o temă preluată din anuare. Un personaj important al acestuia, dar şi al unora din cele care i-au urmat, a fost bunicul lui din partea mamei, prezentat în carte aşa cum şi l-ar fi dorit să fie. „Legendele Bănişorului” este ultimul omagiu adus de autor satului său natal. Volumul cuprinde unsprezece legende culte, scrise pornind de la nişte „cioturi”, constând în frânturi de poveşti, mărturii sumare scrise, sau etimologii ale unor toponime. Consideră că valorificarea astfel a acestor „cioturi” este un act folositor şi îndeamnă şi pe alţii s-o facă.

Câteva date despre colonia elveţiană de la Galaţi

De | 2017-12-24T13:35:21+00:00 25 septembrie 2017|

Aflat la malul Dunării, la mila 80, Galaţii avea să atragă un conglomerat de etnii datorită ieftinătăţii produselor, a facilităţilor acordate negustorilor, a faptului că Dunărea maritimă permitea vaselor de tonaj mare să ancoreze la malul gălăţean, precum şi a existenţei sediului Comisiei Europene a Dunării. După unirea Principatelor române, la 1859, oraşul Galaţi a devenit al treilea oraş ca mărime după Bucureşti şi Iaşi, iar în 1876, era al doilea oraş după Bucureşti, contribuind cu aproape 40 % din venitul comercial total al ţării. În acest oraş cosmopolit locuiau, alături de români, evrei, greci, turci, armeni, germani, italieni, englezi, francezi, austrieci, englezi, bulgari, sârbi etc., contribuind la dezvoltarea oraşului şi menţinerea sa într-o poziţie fruntaşă în comerţul ţării, astfel încât, din Perla coroanei, cum îl denumise domnitorul Mihail Sturza la 1836, oraşul Galaţi era cunosct pe plan internaţional ca Anvers-ul Balcanilor sau Marsilia Orientului. Veniţi din cantoanele elveţiene, muncitori şi tehnicieni elveţieni au contribuit la dezvoltarea oraşului Galaţi prin construirea liniilor telegrafice, precum şi a celor de cale ferată, mulţi dintre aceştia stabilindu-se în Galaţi. Câteva date, extrase mai mult din presa vremii, le vom expune în lucrarea de faţă, urmând ca la o cercetare aprofundată a documentelor de arhivă, să aflăm mai multe despre colonia de elveţieni din Galaţi care, în perioada interbelică, ajunsese la 1000 de membri.