Fiind convins, pe atunci, de stupida (dar tentanta) teorie a originii latine a limbii române, nu am mai zis nimic, dar pot spune că aceste cuvinte au constituit pentru mine reperul la care m-am raportat mereu până am renunțat la falsa paradigmă a latinității noastre
De-a lungul întregii lor existenţe, românii şi-au spus mereu români şi limba şi-au numit-o română, în timp ce în izvoarele istorice (se cuprind aici şi documentele interne scrise în slavonă) apar cu numele v(a)lah, cu numeroase variante. Derivat de la român, cuvîntul românie desemna la început colectivitatea românilor, felul lor de a fi etc., apoi ţara, statul românilor. De-a lungul timpului au fost interpretate diferit atît cuvintele, cît şi realităţile denumite.
Articolul evocă un episod din primul război mondial, și anume luptele purtate în toamna anului 1916 în zona Câmpulungului. În amintirea celor căzuți în acele lupte, în anii 1928-1935, a fost ridicat Mausoleul Eroilor de pe Muntele Mateiaș, după un proiect realizat de arhitectul Dimitrie Ionescu Berechet, originar din Câmpulung și participant el însuși la războiul din 1914-1918. Edificiul, care a fost extins și restaurat în 1980-1984, adăpostește osemintele a 416 eroi necunoscuți și păstrează înscrise numele a 1900 de ostași căzuți la datorie.
Antoine de Saint-Exupéry s-a pierdut undeva între pământ şi cer acum 74 de ani, la un an după publicarea Micului prinţ. Ce i-am putea scrie, fiecare dintre noi, dacă ne-am imagina o corespondenţă între lumea de aici şi cea de dincolo? I-am spune, poate, că Micul prinţ ne traversează necontenit existenţele înguste şi efemere, colorându-le şi luminându-le, conferindu-le dimensiuni şi profunzimi spectaculoase. Şi că, da, vulpile mai pot fi îmblânzite. Iar noi, muritorii, mai putem încă să ne împodobim sufletele.
Articolul prezintă conținutul unui al doilea volum de corespondență referitor la viața și opera doctorului Ștefan Odobleja, unul dintre fondatorii ciberneticii generalizate, după primul volum publicat în 2002. De această dată, este vorba despre scrisori emise de dr. Odobleja și trimise unor corespondenți, persoane fizice sau instituții, în legătură cu ceea ce l-a preocupat în mod deosebit în ultimii ani ai vieții și în primul rând cu privire la cele două mari evenimente științifice din această perioadă, congresele internaționale de cibernetică de la București (1975) și Amsterdam (1978). Noul volum oferă un supliment de informații la fel de util ca și primul întru cunoașterea veridică a personalității și operei doctorului Ștefan Odobleja, oferindu-ni-l într-o varietate de ipostaze, ca om și savant, preocupat cu precădere de problemele științifice, dar și de faptele de viață obișnuite.
Îmbinarea muzicii cu artele vizuale în pitorescul oraș-stațiune Breaza, cu aer de o puritate unică, asigură dezvoltarea rapidă a creativității și a aptitudinilor artistice diversificate. Componența internațională, de înaltă calitate, a corpului didactic oferă garanția dobândirii abilităților necesare performanțelor deosebite în activitatea tinerilor înscriși la cursuri și masterclass, iar publicului participant la evenimentele Festivalului de arte de la Breaza momente de bucurie.
Folclorul românesc are valoare universală. (Re)descoperirea lui depinde în primul rînd de români. Aceasta implică o schimbare de mentalitate. Fotografiile maestrului etnofotograf Vasile Sârb, din Alba, reunite în expoziția „Timp străvechi“, constituie un dar tulburător.
Asistăm la un revival, sperăm, de bun augur al cojocului. Acesta era o emblemă a Bihorului, ce-i drept în perioada comunistă mai pregnant şi mai vizibil, pentru că atunci când un ansamblu folcloric prezenta suite bihorene era individualizat vizual de prezenţa cojocului binşenesc. Dacă prin anii `60 se confecţiona în mod tradiţional şi pentru ansambluri de prin anii `80 a început un proces de degradare estetică adică înlocuirea materiilor tradiţionale cu unele sintetice şi simplificări sau compromisuri calitative în ornamentaţie.
Povestea a început cu adevărat când am văzut fotografiile scoase din ramă, adnotate pe verso și cu povestea încă ”vie” în amintirea urmașilor. Astfel povestea a coborât din fotografie spre noi, imaginile și oamenii surprinși de hârtia îngălbenită și-au spus povestea iar noi am relatat-o prin intermediul tehnologiei actuale într-un limbaj artistic contemporan.
Museicorum este un festival de muzică balcanică organizat de Arlinda Morava în București care a demonstrat că muzica aduce oamenii la un numitor comun: bucuria bunătății.
Profesorul Dr. Constantin Pavel este o personalitate a Ţării Beiuşului, care aparţine şirului de iluştri dascăli ai şcolii ctitorite în urmă cu 190 de ani (la 6 octombrie 1828) de Episcopul greco-catolic Samuil Vulcan, la Beiuş. Spirit enciclopedic, fără limită didactică, profesorul şi teologul Constantin Pavel s-a pus în slujba şcolii, comunităţii, a Ardealului şi a naţiunii într-o epocă învolburată istoric şi social, la începutul celui de-al XX-lea veac şi, mai ales, în preajma Marii Uniri. Aparţine „generaţiei biruitoare”, alături de avocaţii Dr. Ioan Ciordaş şi Dr. Nicolae Bolcaş – martirii Beiuşului, care au luptat pentru românism. Profesorul erudit a lăsat posterităţii o importantă operă scrisă, care vizează domenii variate: politică, istorie, lingvistică, literatură, cultură, istorie didactică, biografii ale unor personalităţi, memorialistică, tradiţii, impresii de călătorie. Toate scrierile sale dovedesc pasiunea de a cerceta, dincolo de catedră, documente şi spaţiul românesc şi de a aşeza cunoştinţele sale într-un tot coerent, funcţional. Rămâne un strălucit continuator al spiritului vulcanist, de sorginte iluministă: luminare a poporului prin şcoală şi cultură, colaborare şi întrajutorare.
În această perioadă în care se mimează orice – dragostea de om, dragostea de țară - Ansamblul Studențesc ARCANUL USV, a organizat un spectacol pentru cei care gândesc și simt românește, în parteneriat cu Primăria Municipiului Suceava, Consiliul Județean Suceava, Universitatea Ștefan cel Mare, Casa de Cultură a Studenților Suceava, pentru aniversarea celor 55 de ani de ARCANUL studențesc, în 26 aprilie 2018, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, Suceava a unit în Anul Centenar, Bucovina, Moldova și Banatul într-un concept de festival național de folclor, intitulat „Pe obcina neamului”.
Arta? O cale de conștientizare, învățare, terapie, meditație, evoluție, comunicare, dăruire …
În 1997 în Tîrgu Neamţ Corala „Bazil Anastasescu“, la iniţiativa profesorilor Eugenia şi George Tiugea. Repertoriul coralei cuprinde creaţii laice şi religioase ale compozitorilor români, dar şi lucrări din literatura muzicală universală din perioada Renaşterii, Preclasicismului, Romantismului şi a secolului al XX-lea. Concertele coralei au fost prezentate în ţară (la Piatra Neamţ, Paşcani, Iaşi) şi în străinătate (la Saint Just- Saint Rambert și la Ambierle – Franţa, în anul 1999, la Jyväskylä şi la Kuopio – Finlanda, în 2001, precum şi la Copenhaga şi la Henne Strand – Danemarca, în 2001).
Viața la țară mi-a adus în dar Cerul înstelat în toată splendoarea lui, primăvara cu luceferi, vara cu Calea robilor, toamna cu Steaua Nordului, iarna cu minunata Stea a Nașterii. Un cer mare și generos, radiind o lumină care nu este doar fizică, cu o lumină parcă venind din Rai, care răspundea în mod miraculos Dorului de Înalt. Și cerul înstelat MĂ BUCURĂ, MĂ MIRĂ, MĂ ÎNCARCĂ…
Scriitorul Nicolae Rusu este una dintre victimele neosistemului mafiotic generat de așa-numita destrămare a fostului imperiu sovietic. Șobolaniada e scrierea unui important prozator român realist contemporan, stăpîn ca puțini alții pe arta literară. Romanul poate fi considerat polițist prin intriga și desfășurarea acțiunii. Eroul narațiunii este Ion Josanu, un alterego al autorului. El devine indezirabil lumii paralele, întemeiate pe jaf și pe crime, fiindcă e pe cale de a descoperi o parte dintre fărădelegile comise la Societatea Literaților. Anchetatorul Tudor Carp descoperă relațiile la înalt nivel ale infractorilor. Ion Josanu și Tudor Carp sînt însă învinși și obligați la tăcere de mecanismele mafiotice dirijate din America.
În acest articol ne propunem să inventariem situațiile în care prepoziția impune restricții de număr termenului dominat, dezvăluind mecanismul de funcționare a prepoziției. Vom avea în vedere atât calitatea morfologică a termenului însoțit de prepoziție, cât și sensul prepoziției.
În acest scurt articol, autorul, folosindu-se de principiile evoluției fonologice a sunetelor de la proto-indo-europeană la română, demonstrează că o serie de cuvinte românești care au părut mai multor generații de lingviști că sânt de origine latină, nu sânt, de fapt, de origine latină, ci provin direct din proto-indo-europeană, prin tracodacă. În paralel se fac trimiteri și la limba greacă veche, care la rândul său, a împrumutat mii de cuvinte din pelasgă, limba-mamă a limbilor iliro-traco-dacă, precum și a limbilor italice și celtice, fiind totodată limba de substrat a limbii grecești. În acest articol este discutată doar evoluția sunetului proto-indo-european *bh, urmat de vocala *e. Spre deosebire de română (traco-dacă), în greacă și latină sunetul PIE *bh a devenit f, indiferent de sunetul următor. Procedee similare pot fi folosite privind evoluția oricărui sunet de la proto-indo-europeană la română.