1/2014 Arhive | limbaromână.org

GLOSAR

De Constantin Cojocaru-Țuiac| 2014-12-24T16:19:17+00:00 27 august 2014|

Termeni legați de munca la pădure și plutărit Argea – primul buştean de la marginea tablei unei plute, de regulă puţin mai scurt decât lungimea medie a tablei Aripă – al treilea sau al patrulea buştean din tablă, obligatoriu mai lung decât lungimea medie a tablei. Avea menirea să apere buza tablei următoare, să nu se lovească de maluri la coturile râului. Buza tablei – partea din faţă a unei table, acolo unde buştenii erau incluşi pe lanţ. Buzar – prima tablă a unei plute, cea pe care se afla cârma. Catarg - buştean mai lung de 30 de m. Căpăstru [...]

Mai mult

Editorial

De Mihai Vinereanu| 2018-10-08T17:59:22+00:00 26 august 2014|

Scopul acestei reviste este acela de a dezvălui aspecte mai puțin cunoscute care țin de adevăruri legate de spiritualitatea, limba și cultura românească. Studii de istoria limbii vor prezenta limba română dintr-un punct de vedere aproape cu totul nou. De asemenea, studii de arheologie, genetică și antropologie vor juca un rol major. Revista are menirea de a informa pe cititorul român interesat de problemele de limbă și spiritualitate românească, dar și pe specialistul străin care dorește să afle lucruri noi despre fascinanta limbă și cultură română. Revista este bilingvă cu articole atât în limba română, cât și în limba engleză. [...]

Mai mult

Sărbătoare

De Gheorghe Moldoveanu| 2019-10-06T12:49:50+00:00 25 august 2014|

Apariţia unei publicaţii destinate ştiinţei şi culturii în general este, în orice moment, şi trebuie privită ca un moment de sărbătoare, din toate punctele de vedere, căci sărbătoarea rămîne, în sensurile profunde ale cuvîntului, „zi de veghe, de celebrare“. În condiţiile în care sărbătoarea a devenit, pentru prea mulţi „zi nelucrătoare“, prin îndepărtarea de sensul primar şi păstrarea unui aspect particular, datorată confuziei produse în mintea oamenilor, din cauza necunoaşterii sau a nerespectării concepţiilor timpului, sărbătoarea destinată ştiinţei şi culturii, exploatînd virtuţi reale ale muncii şi lipsită de festivism, devine prin ea însăşi mobilizatoare şi declanşatoare de energii, aşa cum era sărbătoarea la începuturi.

Mai mult

Ipostaze benefice ale femeii în societatea românească: Maica Smara

De Elena Şontea| 2019-10-06T12:51:22+00:00 25 august 2014|

Smaranda Gheorghiu a întrupat cu succes cel puţin cinci ipostaze benefice ale femeii în societate, în două dintre ele fiind considerată pionieră: femeia-mamă, femeia-pedagog, femeia-scriitor, femeia-intelectual, femeia-soldat, fiind caracterizată de Nicolae Iorga, ambasadoarea culturii româneşti . Descendentă dintr-o familie veche de boieri cu educaţie aleasă, s-a născut în anul 1857 la Târgovişte, scaun de strălucită domnie a Basarabilor, vechea capitală a Ţării Româneşti, cetatea celor 33 de voievozi, locul natal al multor scriitori dâmboviţeni precum: Coresi, Ienăchiţă Văcărescu, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, Ioan Al.Brătescu-Voineşti, Grigore Alexandrescu. Este primul copil din cei paisprezece, dintre care au supravieţuit doar zece. Urmaşă demnă a marelui fabulist Grigore Alexandrescu, o flata cel mai mult înrudirea cu poetul, mărturisind „sunt nepoata celui care a visat pe ruinele Târgoviştelor”. De asemenea, Smaranda Gheorghiu îi va acorda scriitorului dâmboviţean, o atenţie deosebită realizând ample studii asupra vieţii, activităţii şi operei sale.

Mai mult

Rugăciunea ostaşului romȃn – repetare a unui ritual benefic

De Mircea Emilian Stoica| 2019-10-06T12:52:22+00:00 25 august 2014|

Pe parcursul eforturilor sale prudente de a-mi explica avantajele raportării sufleteşti la un punct exterior sinelui şi al omenirii în general, mai ales în momente dificile, greu de înţeles şi suportat de către mintea umană, mi-a arătat şi diferite cărţi. Eu am fost dintotdeauna pasionat de militărie, iar bunicul încerca să îmi inculce anumite valori şi principii prin poarta deschisă a pasiunii mele. Astfel, a ales să îmi arate cartea “Înarmarea Sufletească a Ostaşului Român”, din anul 1917.

Mai mult

Momente din istoria ortografiei româneşti

De Dumitru Draica| 2019-10-06T12:52:55+00:00 25 august 2014|

Despre problemele ortografiei limbii române „au vorbit” şi continuă „să vorbească” ziarele şi revistele, le comentează radioul şi televiziunea, aproape zilnic, aceste probleme sunt ale noastre, după cum limba română este a noastră, a celor care gândim, scriem şi vorbim româneşte, adevărata limbă românească se vorbeşte peste tot, acolo unde trăiesc românii. Evoluţia ortografiei româneşti, în timp, a fost marcată de multe inconsecvenţe, a fost una sinuoasă, a generat discuţii, de multe ori, contradictorii, dar a încercat să devină tot mai accesibilă, mai simplă, pentru vorbitorii ei, apropiindu-se de pronunţarea cea mai corectă şi renunţând, de cele mai multe ori, la complicaţiile care îngreunau comunicarea cotidiană scrisă şi vorbită.

Mai mult

Soluţii „romanice” în falsă haină latină

De Ioan Dumitru Denciu| 2019-10-06T13:18:09+00:00 25 august 2014|

Autorul se ocupă de o categorie aparte de lexeme, care se presupune a fi fost moştenite din latină de limbile romanice. Este vorba de 112 unităţi, implicând 85 de noţiuni dintr-o listă de tip Swadesh (de 300 cuvinte). Ele se plasează pe o gamă largă, mergând de la (cvasi)identitate formală şi de sens la o similitudine mai mică, până la incompatibilitate cu vocabulele-„fiice”. Câteva sunt elemente latine autentice, din vocabularul fundamental ori chiar din nucleul său, altele secundare, periferice, dar majoritatea au atestări târzii, îndoielnice, suspecte. La acestea se adaugă forme reconstituite de savanţii latinişti.

Mai mult

Altcumva despre originea românilor

De Mihai Floarea| 2015-05-28T08:32:05+00:00 25 august 2014|

A nu accepta recentele descoperiri arheologice tip Tărtăria, a rămîne surzi la argumentele unor cercetători serioși precum Marija Gimbutas, ori a persista în rătăcirile secolelor al XIX-lea – al XX-lea despre romanizarea locuitorilor Daciei constituie cecități inacceptabile intelectualului secolului al XXI-lea. Ca om al școlii, am datoria să prezint elevilor și colegilor mei toate argumentele privind formarea limbii și a poporului român, indiferent la ingerințele politicului („corectitudinea politică“) ori la „interesele geo-strategice“ la modă.

Mai mult

„La început a fost Cuvântul”

De Florin Emanoil Ganciu| 2019-10-06T13:19:20+00:00 25 august 2014|

Acest articol vine să completeze articolul „Cuvinte care definesc noțiunea de APĂ în diverse familii de limbi de pe glob”, de la secțiunea lingvistică și să prezinte elemente ale unei noi teorii a limbii (de fapt, de o vârstă cu Vechiul Testament). Se arată că teoriile apariției limbajului omenesc care nu concordă cu adevărul scripturistic sînt în eroare și se susține acest demers pe baza unor argumente logice, teologice și lingvistice.

Mai mult

Cuvinte care definesc noțiunea de APĂ în diverse familii de limbi de pe glob

De Florin Emanoil Ganciu| 2019-10-06T13:19:58+00:00 25 august 2014|

Articolul de față cuprinde cercetarea comparată a unor termeni ce desemnează noțiuni din sfera largă acvatică și hidro-meteorologică. Este prezentată o mică parte din rezultatele a 18 ani de cercetări în cadrul cărora s-au constatat numeroase asemănări lexicale între limbi considerate până acum neînrudite, ceea ce ar dovedi, în opinia autorului, existența unei limbi originare, comune pentru toți locuitorii Pământului.

Mai mult

Repere stilistice în muzica psaltică a secolului al XIX-lea. Studiu de caz

De Constanța Cristescu| 2014-12-23T19:09:49+00:00 25 august 2014|

Literatura muzicală psaltică a secolului al XIX-lea abundă de personalităţi creatoare care, valorificând structurile consacrate canonic prin reforma chrisantică, s-au evidenţiat în lumea psalţilor prin rafinamentul creator şi capacitatea deosebită de variaţie infinită a modelelor retorice adoptate de Biserica Ortodoxă. În condiţiile în care personalitatea componistică a psalţilor era cu greu recunoscută şi este greu recunoscută şi în zilele noastre, prin studiul de caz pe care îl propun demonstrez că marile personalităţi ale literaturii psaltice din secolul al XIX-lea s-au impus nu numai prin măiestrita mânuire a modelelor retorice consacrate, ci şi prin tehnici de creaţie proprii, care le particularizează stilistic. Am comparat soluţiile de tâlcuire psaltică a textului Voscresnei (Stihira Învierii) glasului al II-lea de către Macarie Ieromonahul, Dimitrie Suceveanu şi Nectarie Ieroschimonahul la nivelul concepţiei arhitectonice, al proporţionării formei, al lexicului grupat pe funcţii sintactice, al sistemului ornamental şi al dinamicii melo-ritmice. Am constatat o mare unitate de concepţie şi stil la Macarie şi Dimitrie Suceveanu şi o singularizare accentuată la Nectarie, care se impune şi prin caracterul monumental deosebit al formei.

Mai mult

Nina Stănculescu: 85

De Mihai Floarea| 2022-02-22T16:22:30+00:00 25 august 2014|

În virtutea prieteniei mele cu scriitoarea, esteticiana și traducătoarea Nina Stănculescu am vizitat-o prin iunie 2014 la domiciliul său din strada C. Sandu-Aldea nr. 73. Voiam să-i citesc prefața la numărul omagial pe care-l aveam în pregătire din partea Cenaclului euxin, patronat de pr. prof. dr. Adrian Niculcea. Suferindă, gazda mi-a indicat pe un raft diploma de excelență primită de la Uniunea Scriitorilor din România, cu un scurt text semnat de președintele Nicolae Manolescu: „Diplomă de excelență Doamnei NINA STĂNCULESCU pentru prețioasa activitate literară la împlinirea vîrstei de 85 ani“ Personalitate de anvergură, [...]

Mai mult

Semincerii

De Maria Toacă| 2017-02-07T10:36:20+00:00 25 august 2014|

Dacă cineva neîndoios în credinţa că veşnicia s-a născut la sat vrea să-i vadă chipul curat, în care bate o inimă inocentă, o poate întâlni la Culiceni, la doar 50 kilometri de Cernăuţi – Satul mic cu Oameni mari, modeşti şi cinstiţi, cu un pronunţat simţ naţional, strâns legaţi de glia străbună. Un cititor atent îmi poate reproşa că am scris şi am repetat de mai multe ori aceste cuvinte, dar nu găsesc altele care să exprime întocmai tot ce simt când mă aflu printre „semincerii” de acolo (aşa sunt numiţi la Culiceni oamenii de vârstă venerabilă, purtători ai durerilor trecutului), înzestraţi de la Dumnezeu cu puterea de a regenera memoria urmaşilor.

Mai mult

Nostalgia plutelor

De Constantin Cojocaru-Țuiac| 2017-03-23T16:44:09+00:00 25 august 2014|

Transportul lemnului pe ape curgătoare - plutăritul - a fost o ocupaţie multiseculară a locuitorilor bazinelor multor râuri din România. Atestat documentar pe Mureş încă din perioada daco-romană, plutăritul s-a practicat în ţara noastră - pentru perioade mai lungi sau mai scurte şi cu intensităţi diferite - pe mai multe râuri precum Mureş, Olt, Siret, Moldova, Prut, Someş, pe Crişuri, Argeş, Dâmboviţa, Vaser, Gurghiu ș.a. Însă atât din punct de vedere al duratei, cât și al intensității, peste toate domină plutăritul pe Bistriţa şi continuarea lui pe Siret până la Galaţi. Putem considera, fără a greşi prea mult, plutăritul pe Bistriţa ca fiind nava amiral a plutăritului din România.

Mai mult

Nicolae Spătaru-Milescu redescoperit

De Maria Rodica Pop| 2019-10-06T13:22:24+00:00 25 august 2014|

Marii călători în aceste regiuni neştiute de nimeni au fost puţini, iar istoria a înregistrat şi mai puţini dintre aceştia. Printre cei care s-au aventurat în aceste regiuni, se distinge prin unicitatea sa, Nicolae Milescu-Spătarul, e adevărat mult mai târziu, în sec. al XVII-lea. Viaţa lui, de loc monotonă, l-a purtat din Moldova în Valahia şi Constantinopol, apoi la Stettin în Pomerania, în Suedia. În anul 1671 se afla din nou la Constantinopol, împreună cu vechiul său prieten, Dositei, care fusese ales în 1669, patriarh al Ierusalimului.

Mai mult

Muzeul cu suflet și opere de artă

De Gabriela Iuliana Curtui| 2019-10-06T13:22:53+00:00 25 august 2014|

Subiectele biblice aduc şi ele în atenţie ideea vieţuirii în respectul legilor divine, pledând pentru o pace creştină, spirituală. Moise este înfăţişat cu tablele legilor în mâini, furios pe o lume în care se practicau idolatria şi imoralitatea, Sfântul Gheorghe se luptă cu balaurul, binele trebuie sa triumfe ca în basmele româneşti. Naţionalul este integrat într-o lume a valorilor universale. Creația sculptorului gravitează în jurul unor teme care revin obsedant, de-a lungul celor opt decenii creatoare (muzica, dragostea maternală, mitologia, istoria, religia, filozofia).

Mai mult

Jucării românești tradiționale din lut

De Corina Firuță| 2019-10-01T00:01:04+00:00 25 august 2014|

Ce fel de jucării aveau copiii în satul tradiţional? Din ce materiale erau lucrate? Cine le făcea? Sunt întrebări fireşti, la care răspunsurile vin astăzi, mai ales dinspre colecţiile muzeelor. Piesele păstrate în muzee stau mărturie că, pentru confecţionarea jucăriilor, în unele cazuri erau folosite materiale vechi. Bucăţi de ţesătură din haine uzate şi pănuşele de porumb erau transformate în păpuşi; ciorapii vechi, făcuţi ghem şi legaţi cu sfoară deveneau mingiile băieţilor. Din lemn se ciopleau miniaturi de trăsuri sau care, arme (puşti, pistoale) sau animale. Cel mai adesea însă, jucăriile erau modelate din lut.

Mai mult

Cotul Donului 1942 – o carte cît un tratat de istorie!

De Mihai Floarea| 2014-12-23T19:11:00+00:00 25 august 2014|

Volumul reeditat la Chișinău de „Balacron“ SRL în 2013 îi are ca autori pe Vasile Șoimaru, Iosif Niculescu, Gheorghe Pârlea și Roxana Iorgulescu-Bandrabur însă adună și texte semnate de Mircea Vulcănescu, Nichita Stănescu, Radu Gyr, Ion Iachim, Vasile S. Popa, Iancu A. Constantin, Gheorghe Nicolescu, Andrei Nicolescu, Gheorghe Dobrescu și Viorel Cojocaru. Prefațată de Vlad Pohilă, cartea are cincisprezece capitole, ultimul înfățișînd cititorului nouăzeci și șase de imagini, spre a demonstra, încă o dată – dacă mai era nevoie! – că ne aflăm sub dominația vizualului. Într-adevăr, măcar prin fotografia reluată și pe coperta întîi (pe care mi-am permis [...]

Mai mult

Ultimul Constantin. Romanul Brâncovenilor

De Mihai Floarea| 2014-12-23T19:11:08+00:00 25 august 2014|

Ultimul Constantin. Romanul Brâncovenilor de Ileana Toma (Bacău, Editura Babel, 2010) Deși dedicată unui Sfînt Martir, cartea Ilenei Toma [1. Ileana Toma (n. 14 septembrie 1935), fiica preotului Alexie Bârcă, a manifestat de timpuriu talent literar (în 1952 i se acordă premiul „I. L. Caragiale“ pe țară) a absolvit Facultatea de Matematică din cadrul Universității București și s-a specializat apoi ca astronom, lucrînd treizeci și trei de ani la Observatorul Astronomic din capitală. Realizările omului de știință (premiul „Gheorghe Lazăr“ pentru Catalogul de stele slabe, 1972) sînt întrecute însă de cele ale scriitoarei. Între 1991-1993 frecventează Cenaclul „Cuget, [...]

Mai mult