EMINESCU ŞI MORALA CREŞTINĂ

De | 2019-10-01T22:09:56+00:00 22 iunie 2016|

Asistăm la ieşirea din matca firească a istoriei, în care instituţiile au avut un rol extrem de important, mai ales Școala şi Biserica. Receptarea operei lui Mihai Eminescu, din punctul de vedere al credinței creștine, se află în totală contradicție manifestată pe două planuri, cu atitudini diferite, chiar opuse, în ceea ce priveşte religiozitatea lui. Două cărți, una scrisă de Iosif Niculescu și alta scrisă de Răzvan Codrescu, ilustrează aceste atitudini. Eminescu este primul, în 1881, care a descris în Luceafărul crearea universului, cu mult înainte de revoluţia tehnico-ştiinţifică spaţială, a dezvoltării ştiinţei astrofizicii, prin care s-a confirmat faptul că această creaţie a macrocosmosului, este în concordanţă cu punctul de vedere biblic. Rezultatele cercetării au fost acceptate de toţi oamenii de ştiinţă şi s-a lansat teoria, formulată de astronomul englez, Fred Hoyle (1950), sub numele Big-Bang. Dezgustul şi tristeţea faţă de nerespectarea adevăratelor valori creştine sunt exprimate în versurile Scrisorii II. Angajarea lui Eminescu în apărarea creştinismului începe cu 12 februarie 1879, data publicării articolului Liber-cugetător, liberă-cugetare, în paginile ziarului Timpul.

CĂPIȚA, CATEDRALĂ FĂRĂ VITRALII

De | 2019-10-01T22:10:54+00:00 22 iunie 2016|

Pe coala albă a cerului, căpița pare desenată în grabă, fără retușuri, ca un crochiu în sepia. Arhitectura ei misterioasă își revendică dreptul la timp, între cer și pământ, ca o catedrală a memoriei. Căpița, catedrală fără vitralii.

ORIGINEA ETNONIMULUI ROMÂN

De | 2019-10-01T22:15:36+00:00 22 iunie 2016|

Originea poporului și a limbii române au fost, sânt și vor mai fi încă o vreme extrem de contorversate. Cauzele acstor neînțelegei se datoresc atât lispei de date, dar și unor interese politice meschine care dăinuie de prea multă vreme, iar oamenii de cultură romțni nu au avut și nu au nici azi curajul să spună lucrurilor pe nume. În acest articol, pe baza unui număr de date imposibil de combătut, autorul demosntrează că originea etnonimului ‘român’ este o dezvoltare târzie a noțiunii de ‘rumân’, noțiune cu semnificații sociale, dar nu etnice, apărut odată cu invazia slavilor în sudul Dunării, începând cu secolul VI. Procopius din Cezareea, unul dintre cei mai mari istorici ai tuturor vremurilor, contemporan cu evenimentele arată că invaziile repetate ale acestora au fost de o barbarie fără seamăn, ucigând și luând ca sclavi, trecând la nordul Dunării, mase largi de traci și iliri care ca cetățeni ai Imperiului Roman de Răsărit se numeau ‘rumâni’, la fel cum grecii se numeau pe ei înșiși romaioi.Aceștia devin rumânii de mai târziu.

Aron Pumnul, contribuţii la dezvoltarea limbii şi a culturii româneşti din Bucovina

De | 2019-10-01T22:17:43+00:00 22 iunie 2016|

Urmărit de autorităţile maghiare după înăbuşirea revoluţiei din 1848, Aron Pumnul s-a refugiat în Bucovina, purtând în suflet idealurile iluministe ale Şcolii Ardelene şi dorul de libertate al românilor ardeleni. Atmosfera din Bucovina, asemănătoare, l-a adus în fruntea mişcării de libertate naţională, prin dezvoltarea culturii româneşti în propria limbă, învăţământ în limba română. A fost primul profesor de limba română la proaspăt înfiinţatul Gimnaziu Superior din Cernăuţi, calitate în care a alcătuit manuale (Lepturariul său este prima antologie de literatură românească), a militat pentru înlocuirea grafiei româno-chirilice cu cea latino-română, a pus bazele unui sistem ortografic ale cărui principii vor fi folosite ulterior de Maiorescu, a pus bazele societăţilor culturale şi primei biblioteci pentru românii bucovineni. Era considerat atunci Marele Bărbat al Naţiunii.

O nouă reformă a învățământului

De | 2019-10-01T22:18:20+00:00 22 iunie 2016|

Echipa lui Spiru Haret a învățămîntului s-a făcut în scopul formării unor învăţători şi profesori care să alfabetizeze şi să ridice prin şcoală nivelul pregătirii culturale şi ştiinţifice a populaţiei. Copilul venea de la şcoală mândru că învaţă şi comunica acasă problemele lui de şcolar. Exista şi un consens între idealurile părinţilor şi cele ale formatorilor noilor generaţii. Şcoala era respectată. Istoria trebuie să aibă parte de o predare corectă. Cunoaşterea Limbii române, de care depinde formarea unui om cultivat, moral, cu un larg orizont intelectual, care-şi poate exprima corect ideile, atât verbal cât şi prin scris, permiţând cetăţenilor ţării să se implice eficient în viaţa socială. Orele de Religie trebuie contribuie la formarea personalităţii şi a sufletului elevilor. În România există o preţioasă tradiţie în domeniul învăţării Matematicii, predarea nu trebuie să recurgă la jocuri diverse, ci să urmeze linia logică făcând-o atractivă.

Meșteșugurile din Delta Dunării între tradițional și contemporaneitate

De | 2019-10-01T22:19:16+00:00 22 iunie 2016|

Meșterul trebuie privit și definit în contextul comunității căreia îi aparține și a societății din care face parte. El este un barometru al stării economice și a structurii ocupaționale a localității sale, a mentalității privind necesitatea produselor sale, de actualitate sau considerate depășite din punct de vedere moral, tehnologic sau funcțional. Dispariția sau transformarea unor meșteșuguri nu reprezintă doar pierderea sau adaptarea unor obiecte, ea indică de fapt mutații în structura mentalitară, culturală și economică a societății care consuma vechile produse și urmează să le consume pe cele noi sau să nu le mai utilizeze deloc. În acest context factologic, intervin fenomenele de comodificare turistică și bricolaj cultural, având ca efect cumulativ crearea unei noi identități culturale.

CHIHLIMBARUl DE COLȚI

De | 2019-10-01T22:19:52+00:00 22 iunie 2016|

La noi chihlimbarul se găsește în strate dezvelite, astfel a putut fi căutat în suprafață, exploatarea căpătând mai ales caracter popular. De preferat, primăvara se extrăgea, când se produce dezgheț, când cad malurile și vegetația este la început și când șuvoaiele pot purta cu sine și zăcământul desprins din munte și dus în albia pârâului, unde, nu odată, oamenii au avut surpriza de-a găsi chihlimbar. Astăzi au rămas doar pasionații, care mânați de ideea descoperiri unei pietricele de chihlimbar, mai merg în munte și scotocesc după prețiosul vegetal fosil.

Crucea serdarului Mogoș

De | 2019-10-01T22:20:17+00:00 22 iunie 2016|

La începutul anului 1719, drept mulțumire pentru că el și toți ai lui au scăpat de molima ciumei, serdarul Matei Mogoș, un anume dregător al epocii brâncovenești, plătește o impunătoare cruce sculptată în piatră de o frumusețe rar întâlnită. Multă vreme, și poate până azi, a rămas drept cea mai frumoasă și impunătoare cruce de piatră din țară, cu o înălțime de aproape 5 metri, o lățime de 60 cm și brațe de 40 cm. Istoricul Nicolae Iorga consemna că după modul în care a fost realizată, aceasta cruce trebuie să fie opera unui meșter italian, dar acest lucru nu este consemnat nicăieri.

CORUL CA FAPTĂ BUNĂ

De | 2019-10-01T22:20:37+00:00 22 iunie 2016|

Articolul de fata cuprinde descrierea modului in care, dupa un model al spitalelor din Marea Britanie, am infiintat in Spitalul Judetean de Urgenta Zalau un cor ai caror membrii sunt angajatii spitalului, coordonati fiind de un profesor de muzica. Atat membrii corului cat si domnul profesor activeaza voluntar in cadrul corului iar scopul acestui proiect este a a strange fonduri pentru pacientii din spital prin concerte caritabile.

CATO MAJOR/ CATO MARCIUS PORCIUS (234-149 î.Ch.) mărturisitor al străvechimii scrierii la Geţi

De | 2019-10-01T22:07:33+00:00 22 iunie 2016|

Cato Maior este scriitor și politician roman de renume din secolele III-II î. Ch. În lucrarea sa Origines, azi pierdută (?), deși citate lungi s-au păstrat în De verborum significatu (Despre sensul cuvintelor) a lui Sextus Pompeius Festus și în autorul medieval Bonaventura Vulcanius De litteris et lingua Getarum sive Gothorum” (Despre literele și limba geților sau a goților) unde spune că dacii aveau un sistem de scriere înainte de fondarea Romei, adică înainte de 753 BC. Autoarea arată, de asemenea, că la Carolus Lundius, scriitor suedez din secolul 17, în Zamolxis, primul legiutor al geților, se mentionează că Dacii au primit alphabetul lor de la Uriași, cu mii de ani în urmă după cum se arată pe o piatră aflată în Muzeul de Arheologie din Uppsala.

STATUTUL PRIMORDIAL AL LIMBII TRACO-GETO-DACE FAŢĂ DE LATINĂ

De | 2019-10-01T22:08:19+00:00 22 iunie 2016|

Autorul îşi propune, folosind o bogată documentaţie recentă, să analizeze fenomenul aşa-zisei „romanizări” a populaţiei autohtone geto-dacice şi a „latinizării” limbii lor în procesul de formare a limbii române, având ca obiectiv stabilirea specificului acesteia, a statutului ei în cadrul familiei limbilor „romanice”şi, în special, a relaţiei ei cu latina. Constatând imposibila romanizare a dacilor, dar evidenta „latinizare”, potrivit lingvisticii oficiale, a limbii lor, apreciază că suntem într-o situaţie paradoxală când trebuie să dăm o explicaţie logică unei contradicţii, cel puţin aparent, ilogice. Rezolvarea acestei contradicţii este posibilă numai prin schimbarea perspectivei. Daco-geţii n-au putut fi „romanizaţi”, deoarece latinii şi romanii au apărut pe scena istoriei după traci şi ei erau, potrivit izvoarelor istorice, tot de neam tracic. „Latinizarea” nu a existat, iar rapiditatea asa-zis latinizări este o invenţie, căci străbuna limbii daco-geţilor era, de fapt, limba în care îşi avea originea, după părerile multor cercetători, chiar latina. Prin stră-străbuna ei, pe care o numeşte pelasga carpato-dunărean-balcanică, limba română e, în fond, punctul de plecare pentru limbile europene şi, în primul rând, pentru cele din sfera ei de filiaţie, pentru latină, care nu e nici „limbă mamă”, nici „soră” (poate, cel mult, „verişoară”), şi aşa-zisele limbi romanice. Având o serie de elemente identice cu limba mamă comună veche, de care vorbeşte Carme Jimenes Huertas, se consideră că traco-geto-daca, străbuna limbii române, are, în raport cu latina, un statut prioritar. Unitatea şi continuitatea limbii traco-geto-dace, ca şi a urmaşei ei, limba română, sunt rezultatul statutului lor vechi şi primordial faţă de latină. Cercetătorul, apreciind că întreaga lingvistică romanică îşi înalţă edificiul pe premisa falsă, inventată, că latina e limba de origine, „limba mamă”, a limbilor romanice, consideră că se impune o modificare nu numai de viziune, dar şi de terminologie (de ce „limbi romanice”?).

Numele predicativ cu prepoziție sau adjunct verbal primar?

De | 2019-10-01T22:07:58+00:00 22 iunie 2016|

Studiul analizează construirea numelui predicativ cu prepoziție, pornind de la observația că există, în gramatica tradițională, o serie de contradicții de interpretare a acestei poziții sintactice. Se știe că prepoziția stabilește un raport de subordonare, or predicatul reprezintă parte principală de propoziție, aflată în relație de interdependență cu subiectul. Ca atare, în interiorul unei funcții sintactice (predicat nominal), se admite existența unei alte funcții sintactice (nume predicativ), subordonate indirect unui subiect. Vom deconstrui structurile pentru a observa modul lor de funcționare.