Cartea urmărește evoluția textului Tatăl nostru în limba română de-a lungul perioadei 1553 – 2012. Studiul a avut la bază peste două sute de variante. Concluzia privitoare la originea predominant latină a cuvintelor rugăciunii o combatem recurgînd la Dicționarul etimologic al limbii române datorat lui Mihai Vinereanu.
Basmele stau sub semnul lui „a fost odată ca niciodată” și dezvăluie, prin povestire („că de n-ar fi, nu s-ar povesti”) evenimente și credințe din timpuri primordiale. Dacă desfacem treptat cuvintele împletite în timp, putem descoperi țesătura de bază, urzeala.
În urmă cu 111 ani, la 29 septembrie 1910, pe Dealul Bujoara din comuna Vața de Jos, se năștea într-o familie modestă de țărani ai locului, departe de lume, copilul Zian Boca, cel care mai târziu, devenit călugăr, va uimi poporul prin harurile sale, speriind totodată Securitatea comunistă, care va încerca să-l reducă la tăcere. Într-o zi de toamnă aurie, am urcat prin pădurea deja îmbujorată de sărutul toamnei, până sus, pe Dealul Bujoara, acolo unde și-a petrecut primii ani din viață Părintele Arsenie Boca, în gospodăria părinților și bunicilor săi, încercând să descopăr spiritul locului și modul în care acesta și-a pus amprenta asupra viitoarei personalități plină de har și sfințenie a Părintelui.
Mircea Eliade remarca faptul că, uneori, într-o simplă expresie se poate descoperi un „sistem” de gândire pe care nu-l mai întâlnim în actuala etapă mentală a Europei. Cuvântul „chip” și structurile pe care le construiește dezvăluie modul în care omul se raportează la sine și la lumea din care face parte.
Căucul reprezintă o dovadă incontestabilă a existenței păstoritului ca veche ocupație tradițională și a măiestriei făuritorilor, care au creat aceste obiecte, regăsite cel mai adesea în „tabloul” stânei, în timpul șederii lor cu oile la munte, în afara hotarului satului.
Rod Dreher pornește de la îndemnul-testament al lui Alexandr Soljenițîn „să nu trăim în minciună“ făcînd cercetări în țările țările fostului lagăr comunist și descoperind activitatea unor patrioți disidenți care și-au riscat viețile rostind adevărul. Actualitatea demersului rezultă din orientările ideologice „progresiste“ din America urmărind rescrierea istoriei, reinventarea limbajului după metode similare acelora comuniste cu scopul impunerii unor utopii de justiție socială.
Se consideră că subst. palincă prezent în limba română și maghiară ar fi de origine maghiară. La o privire sumară asupra acestui termen se pot observa câteva detalii esențiale care exclud o origine maghiară a acestuia. În primul rând, subst. palincă are sensuri multiple în limba română, în conformitate cu sensul rădăcinii proto-indo-europene din care provine, ceea ce nu este cazul cu maghiara. În al doilea rând, are un sufix românesc care se regăsește și în limbile slave sau chiar în cele romanice, suf. -că. În al treilea rând, derivă dintr-un radical proto-indo-european, româna fiind o limbă indo-europeană, în timp ce maghiara este o limbă fino-ugrică. Toate aceste detalii echivalează cu un furt identitar, fenomen care durează de secole. În acest articol, autorul analizează toate aceste aspecte și demonstrază că termenul palincă are origini românești.
Cartea lui Ioan Enache Cronica antihristului se referă la efectele activității uneltelor antihristice abordînd o puzderie evenimente din intervalul martie 1997 – decembrie 2000: ufologia, vrăjitoria, pedofilia, eutanasia, sinuciderile, crimele, yoga, clonarea, masoneria, drogurile ș.a. E o dare de seamă la nivel național obținută jurnalistic după metoda sthendaliană menită să trezească la adevărul hristic nu doar conștiința creștinilor, ci și pe a tuturor știutorilor de limbă română, indiferent de apartenența lor etnică și religioasă.
Rapsodii cromatice, un buchet imens de lucrări de Carmen Poenaru selectate în funcție de cromatică, o retrospectivă a ultimilor săi ani de creație, din înmănunchierea cărora transpare o vitalitate debordantă.
În orice epocă istorică, sistemul de învățământ are un rol esențial. Acesta pentru că, prin educația tinerilor este asigurat viitorul următoarei generații și garanția unor șanse reale la progres în toate domeniile. Deoarece funcționarea eficientă a sistemului de învățământ este direct legată de mai mulți factori (baza materială, corpul didactic, manualele școlare, resursele financiare și prezența copiilor pe băncile școlii), implicarea autorităților locale și economice în susținerea învățământului este importantă. Primele informații despre învățământul de la Reșița datează din secolul XVIII, respectiv din a unul 1776, când este menționată o școală în limba germană. Specificul etnic, respectiv existența locuitorilor germani aduși prin colonizare, a maghiarilor veniți inițial ca stăpâni feudali, a sârbilor refugiați, a românilor din totdeauna, a determinat existența școlilor în mai multe limbi. Un exemplu direct de implicare a factorilor economici în sistemul de învățământ din Reșița în perioada interbelică este organizarea de școli profesionale de către marea uzină U.D.R. Astfel, Școala de Ucenici a Căilor Ferate de Stat (înființată în 1907) se transformă în 1919 în Școala Industrială U.D.R. nr. 2 și a funcționat cu 2 secții: secția română, și secția germană, între anii 1919-1924. Începând cu anul 1924 școala a rămas numai cu secția de predare în limba română. Aceasta va asigura cadre calificate pentru uzina reșițeană. Primăria din Reșița va sprijini direct sistemul de învățământ din oraș prin asigurarea unor condiții materiale cât mai bune pentru elevi și cadrele didactice, dar și prin intervenții legislative care să ducă la reducerea absenteismului școlar și a analfabetismului. Aceste măsuri s-au aplicat permanent, inclusiv pe perioada războiului mondial.