Sunetul uitat al unui secol

De | 2022-12-28T13:57:21+00:00 16 decembrie 2022|

Numele proiectului e simplu şi sugestiv: „Muzici şi litografii din secolele XIX şi XX”...El a fost dezvoltat de „Centrul de Studii asupra Muzicilor Secolului 19” (în continuare-CSMSN) şi a fost conceput şi coordonat de pianista Karina Şabac, realizat în mare parte prin implicarea sa directă în descoperirea recentă a unei mari colecţii de partituri vechi, editarea unui CD cu înregistrări pe un pian istoric Streicher 1870 la Viena şi pe pian modern Steinway Spirio 2018 la Bucureşti, editarea unui album bilingv cu analize istorice, estetice şi prezentări ale industriei muzicale din perioada legată de apariţia acelor partituri, totul încheindu-se rotund cu o expoziţie unicat de litografii la Pelişor şi un concert cameral cu piese pentru pian ale secolului XIX şi începutului de secol XX, unele în premieră absolută.

Mai mult

Imaginea lui Avram Iancu (1824-1872) în memorialistica revoluționară

De | 2022-12-16T22:27:43+00:00 16 decembrie 2022|

Încă din timpul revoluției pașoptiste Avram Iancu a fost marea și inegalabila personalitate, omul care a întruchipat aspirațiile națiunii române din Transilvania. În scurt timp din conducător al moților a ajuns să fie eroul națiunii și chiar un personaj legendar. Până în prezent, la 150 de ani de la moartea sa, Avram Iancu rămâne cel mai de seamă dintre conducătorii pașopțiști, personalitate exemplară care prin elocința sa a dinamizat conștiința mulțimilor. Publicistica vremii este pur și simplu invadată de articole consacrate lui Avram Iancu și Revoluției de la 1848-1849.

Mai mult

Din nou despre originea limbii și a poporului român

De | 2022-12-16T22:22:27+00:00 16 decembrie 2022|

În acest articol aducem câteva dovezi noi, pe lângă cele deja abordate și în alte studii anterioare, cu privire la originea limbii și poporului român, precum și asupra altor limbi așa-zis romanice, cu precădere asupra limbii sarde. Articolul ia în considerare ipoteza că tribul Sharden aparținând popoarelor mării a dat toponimul Sardinia, iar limba iliro-traco-dacă din secolul 12, î.H. a influențat substanțial limba indo-europeană vorbită pe insulă, cele două limbi fiind oricum înrudite. Din toate datele prezentate în articol reiese că romanizarea nu a avut loc decât parțial în teritoriile cucerite de romani și de aceea denumirea de limbă romanică devine improprie. Având în vedere că limbile romanice se trag în ultimă instanță, din limba pelasgă, credem că acest adevăr trebuie restabilit prin înlocuirea treptată a denumirii de „limbă romanică”, cu „limbă pelasgică”.

Mai mult

Note despre lene

De | 2022-12-16T22:15:38+00:00 16 decembrie 2022|

Povestea lui Creangă despre condamnarea la spânzurătoare a leneșului ce refuză până și posmagii oferiți de o cucoană milostivă aduce în prim-plan o situație extremă. Astăzi, nici lenea nu mai e ceea ce a fost. Cuvântul și-a modulat sensurile, astfel încât reflectă și una dintre stările de inactivitate specifice timpului liber. În timpul tău liber, ai voie să fii, din când în când, leneș. Faptul în sine nu mai e perceput ca un păcat, ci e o bucurie simplă.

Mai mult

Reședințele regale de la Constanța

De | 2022-12-16T22:24:36+00:00 16 decembrie 2022|

Lucrarea de față prezintă succint istoria celor trei reședințe regale de la Constanța, care sunt astăzi clădiri-simbol ale orașului. Avem în vedere vechiul Palat Regal de la Constanța, devenit în 1924 sediul Curții de Apel Constanța (astăzi sediul Tribunalului), Pavilionul Regal din Portul Constanța , astăzi Muzeul Portului, precum și Palatul Regal de la Mamaia, clădire intrată în patrimoniul statului și care în perioada 2003-2022 s-a aflat în proprietate privată. Lucrarea de față este un scurt rezumat al volumului pe care l-am scris, Reședințele regale de la Marea Neagră: Casele de vis ale Reginelor României, apărut la Editura Cetatea de Scaun în cursul anului 2022, chiar la câteva zile de la împlinirea a 95 de ani de la inaugurarea fostei reședințe regale de la Mamaia și aduce în discuție necesitatea prezervării și valorificării cultural-turistice a acestor clădiri-simbol ale orașului Constanța.

Mai mult

Un muzeu și un sculptor la țărm de mare. Ion Jalea

De | 2022-12-17T13:05:41+00:00 16 decembrie 2022|

Situat la malul mării, în apropierea falezei Cazinoului din Constanţa, MUZEUL ION JALEA este unul dintre puţinele edificii culturale din ţara noastră dedicate exclusiv sculpturii. Ion Jalea s-a născut pe 19 mai 1887 în Casimcea, Tulcea; legătura cu ţinuturile dobrogene este demonstrată nu numai prin moştenirea sa culturală, cât şi printr-o serie de portrete sau sculpturi de mici dimensiuni, în care trăsăturile, portul sau ocupaţiile locuitorilor se materializează în adevărate studii antropologice. Realizate în cele mai diverse materiale: gips, bronz, piatră sau marmură, ciclurile sale tematice includ scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război sau de muncă, nuduri, portrete, figuri de ţărani, culminând cu lucrările sale monumentale, toate trecute însă printr-un filtru personal ce ocoleşte facilul şi întâmplarea în favoarea unei forme clare, clasicizante.

Mai mult

„Gura satului” era lângă Dumnezeu

De | 2022-09-13T22:16:30+00:00 13 septembrie 2022|

Materialul rememorează scurgea timpului și a vieții într-un areal în care a stat și încă stă veșnicia: satul românesc. Încerc să combat ideea proletcultistă care acreditează ca dominantă latura materială, materialistă a vieții rurale în spațiul mioritic românesc.

Mai mult

Dorul – Condiția românească a ființei

De | 2022-09-13T22:12:44+00:00 13 septembrie 2022|

Lucrarea este o premieră absolută, pentru că este prima monografie despre dor. De asemenea, este o noutate și pentru că, dacă toate lucrările referitoare la dor au avut în vedere numai dimensiunea artistică, lucrarea lui G. Remete prezintă și dimensiunea filosofică precum și cea teologică a dorului. Deși conceptul „dor” rămâne pe de o parte mereu fascinant dar pe de altă parte veșnic controversat, totuși cartea de față se remarcă prin faptul că este cuprinzătoare, analizând, descriind și înglobând toate dimensiunile și sensurile dorului.

Mai mult

Nicolae Pițiș – izvor al folclorului autentic din Țara Lăpușului

De | 2022-09-14T12:18:07+00:00 13 septembrie 2022|

Nicolae Pițiș, rapsodul popular din Țara Lăpușului, a promovat de-a lungul vieții cântecul autentic lăpușean. Încă de mic copil, badea Pițis, cum este cunoscut în zonă, a prins drag de cântecul și portul tradițional din Țara Lăpușului. Stilul arhaic interpretat de Nicolae Pițis poartă denumirea de hore în grumaz și l-a făcut cunoscut pe rapsod în întreaga lume. În filmul Pintea, badea Pițiș a interpretat cântece specifice zonei atât vocal, cât și la trâmbiță. În anul 2012 a primit titlul „Tezaur Uman Viu”, printr-un proiect inițiat de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș.

Mai mult

Lingvistică și genetică

De | 2022-09-13T21:57:31+00:00 13 septembrie 2022|

Timp de secole, limba română a fost considerată o limbă romanică, mai precis ca provenind din așa-zisa latină vulgară. Cu toate acestea, datele lingvistice, cât și cele genetice contrazic această ipoteză. În acest articol, autorul coroborează date din domenii diferite pentru a demonstra că limba română, cât și limbile vechi italice între care se include și latina, unele limbi romanice, precum și limbile celtice provin dintr-o singură limbă mamă pe care o putem numi (proto-)pelasgă. Această limbă mamă s-a format cu mai multe mii de ani în urmă, fiind urmașă a limbii proto-indo-europene ai căror vorbitori au intrat în Europa acum cca 9000 de ani. Astfel, putem concluziona că limba română, cât și poporul român s-au format cu mult timp înainte de a putea fi vorba de romani sau de traco-dacii din perioada istorică.

Mai mult

Lucian G. Costi: minunate lecții de lingvistică românească

De | 2022-09-13T21:55:16+00:00 13 septembrie 2022|

Imaginea principatelor din secolului al XIX-lea se întregește prin montarea bucăților disparate care ne-au rămas. Continuăm seria călătoriilor în țările române cu Saint-Marc Girardin, om politic și scriitor francez, membru al Academiei Franceze. Însemnările lui datează din 1836 și surprind o lume a contrastelor puternice, în care vechiul și noul coexistă.

Mai mult

Prin ochii călătorului: țările române în secolul al XIX-lea (II)

De | 2022-09-13T21:50:22+00:00 13 septembrie 2022|

Imaginea principatelor din secolului al XIX-lea se întregește prin montarea bucăților disparate care ne-au rămas. Continuăm seria călătoriilor în țările române cu Saint-Marc Girardin, om politic și scriitor francez, membru al Academiei Franceze. Însemnările lui datează din 1836 și surprind o lume a contrastelor puternice, în care vechiul și noul coexistă.

Mai mult

Rezistența portulului popular românesc sub stăpâniri străine

De | 2022-09-13T21:48:09+00:00 13 septembrie 2022|

Volumul „Portul popular din Bucovina”, semnat de dr. Diana Chibac, lector la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității Naționale „Yuri Fedkovici” din Cernăuți, are ca obiect de studiu portul românesc din Valea Siretului. Apărut în 2021 la Editura Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, volumul reproduce, într-o versiune completată și actualizată, teza de doctorat a autoarei, absolventă a Facultății de Filologie a Universității „Yuri Fedkovici” din Cernăuți. Acest studiu atrage atenția, mai ales, prin tratarea serioasă a specificului etnografic al zonei sub aspect lingvistic. Specialistă în filologia română, autoarea și-a focalizat atenția asupra toponimelor, antroponimelor, hidronimelor legate de portul popular de pe Valea Siretului. Toate acestea ne provoacă să răscolim prin lăzile cu zestre ale bunicilor, dar și să ne amintim cuvinte demult uitate sau neînțelese, tot mai rar auzite în vorba oamenilor mai în vârstă, întocmai cum scria undeva Constantin Noiaca: „Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ți amintești de lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată”. Compartimentele ce pun în valoare esența studiului cuprind mesaje venite de la o lume din trecut.

Mai mult

Boierii din Veneția Făgărașului. Începuturi

De | 2022-09-13T21:42:07+00:00 13 septembrie 2022|

Dacă într-un trecut îndepărtat torsul și țesutul, precum și alte activități, aveau și o componentă sacră, astăzi, furcile de tors și fusele, le privim cu alți ochi, pentru că frumusețea lor artistică, decorul fabulos le-a transformat de multe ori în adevărate opere de artă. Doar că, misterioasele crestăturile inițiale care acopereau lemnul furcii nu au avut doar un simplu rol estetic, așa cum am fi tentați astăzi să credem, ci, așa cum voi arăta în materialul de mai jos, inițial semnele incizate în lemn, au avut o semnificație concretă și un caracter sacru, chiar dacă toate aceste semnificații arareori au mai ajuns până în zilele noastre. Astfel, furcile de tors frumos ornamentate, sunt de fapt adevărate documente etnografice, ce înmagazinează o veche și deosebit de valoroasă informație. Ajungem astfel, prin intermediul lor, la o viziune fabuloasă a strămoșilor cu privire la univers, la conexiunile omului cu macrocosmosul și a drumului pe care acesta îl parcurge între Pământ și Cer, Viață și Moarte, între material și spiritual. În materialul de față vom analiza câteva furci de tors din Zarandul de Munte, punând accent pe simbolistica aspectului și a decorului, pe valoarea lor ca document etnografic, dar și ca obiect care în trecut pecetluia legătura de iubire dintre doi tineri.

Mai mult

Furca de tors ca arbore cosmic și simbol al dragostei și fidelității

De | 2022-09-13T21:34:52+00:00 13 septembrie 2022|

Dacă într-un trecut îndepărtat torsul și țesutul, precum și alte activități, aveau și o componentă sacră, astăzi, furcile de tors și fusele, le privim cu alți ochi, pentru că frumusețea lor artistică, decorul fabulos le-a transformat de multe ori în adevărate opere de artă. Doar că, misterioasele crestăturile inițiale care acopereau lemnul furcii nu au avut doar un simplu rol estetic, așa cum am fi tentați astăzi să credem, ci, așa cum voi arăta în materialul de mai jos, inițial semnele incizate în lemn, au avut o semnificație concretă și un caracter sacru, chiar dacă toate aceste semnificații arareori au mai ajuns până în zilele noastre. Astfel, furcile de tors frumos ornamentate, sunt de fapt adevărate documente etnografice, ce înmagazinează o veche și deosebit de valoroasă informație. Ajungem astfel, prin intermediul lor, la o viziune fabuloasă a strămoșilor cu privire la univers, la conexiunile omului cu macrocosmosul și a drumului pe care acesta îl parcurge între Pământ și Cer, Viață și Moarte, între material și spiritual. În materialul de față vom analiza câteva furci de tors din Zarandul de Munte, punând accent pe simbolistica aspectului și a decorului, pe valoarea lor ca document etnografic, dar și ca obiect care în trecut pecetluia legătura de iubire dintre doi tineri.

Mai mult

Titu Maiorescu – Mihai Eminescu: relații cu lumini și umbre

De | 2022-09-13T21:10:03+00:00 13 septembrie 2022|

În pofida marilor deosebiri de caracter și de poziție socială, între Titu Maiorescu și Mihai Eminescu au existat relații complexe, contradictorii, debutînd cu o apropiere reală, continuînd cu ajutoare financiare și profesionale dar sfîrșind lamentabil, sub tirania comandamentelor politice ale vremii, printr-o suită diabolică de metode specifice masoneriei.

Mai mult

Ioan Avramescu – Lumina feței Domnului

De | 2022-09-13T23:15:18+00:00 13 septembrie 2022|

Icoanele părintelui Ioan Avramescu te scot din cotidian, punându-te față în față cu Dumnezeu, Maica Domnului și cu sfinții Săi. Ele reflectă modul de viață și simțire a sfinției sale. Întâlnirea mea cu părintele cred că a fost una providențială, după spusele părintelui Constantin Galeriu „nimic nu e întâmplător, totul e proniator”. Această întâlnire mi-a redat bucuria din copilărie de a picta liber și mi-a deschis noi orizonturi de înțelegere și simțire a tainei icoanei.

Mai mult

Unde îl încadrăm pe Dorz?

De | 2022-09-13T20:52:53+00:00 13 septembrie 2022|

Traian Dorz nu a făcut parte din nicio mişcare literară, deşi, autodidact fiind, a avut informaţii precise despre toate. Mentorul lui nu i-a fost un literat, ci un teolog reformator în persoana preotului Iosif Trifa, care i-a imprimat o direcţie profund duhovnicească existenţei şi, deci, şi creaţiei. Tribuna lui au constituit-o, în perioada interbelică, reviste şi ziare religioase. Singurul grup de intelectuali în preajma căruia a stat Traian Dorz a fost constituit din deţinuţii politici pe care i-a întâlnit în închisorile comuniste. Trebuie spus că a fost contemporan de patimi cu Nicoale Steinhardt, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Vasile Militaru, Ion Caraion, Paul Goma, Iuliu Hossu, Adrian Marino, Ştefan Neniţescu, Constantin Noica, Vladimir Streinu, Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor, Valeriu Anania, Nichifor Crainic, Petre Ţuţea, Gheorghe Calciu Dumitreasa ş.a.

Mai mult
© Revista de Lingvistică și Cultură Românească 2014-2023