Ascultă 5 minute de muzică clasică

De

“Ascultă 5 minute de muzică clasică” este în prezent unul dintre cele mai importante proiecte culturale ale corporației Radio România, un proiect care aduce muzica clasică în spații neconvenționale (mall-uri, hipermarketuri, librării, sedii de firme) și în școlile din România. 165.000 de copii au ascultat muzica clasică la școală datorită acestui proiect în anul școlar 2016-2017.

Baștina – un mic jurnal de vacanțӑ

De

Articolul prezintӑ tradiții şi personalitӑți ale baștinei din trei locuri diferite din România. Vaideeni, Vâlcea, unde oamenii îşi trӑiesc viața de zi cu zi în armonie cu menținerea tradițiilor moştenite de la strӑmoşii lor, veniți aici de dincolo de munți, din Transilvania. Marin din județul Sӑlaj, unde eforturile comunitӑții de a redescoperi şi reînvia tradițiile(uitate din motive economice şi politice) şi de a apropia tânӑra generație de baștină are ca efect benefic reluarea obiceiurilor care o fac o lume cu adevărat de invidiat. Oamenii din Roşia de Bihor au trăit mereu cu respect pentru trecutul lor, pӑstrând costumele, cântecele, dansurile aşa cum le-au moştenit din moşi-strӑmoşi şi ducând toate aceste valori ale baștinii mai departe, către viitor.

Poarta Vieţii – moșirea unui ansamblu artistic

De

„Poarta Vieţii” este o mărturisire creştină prin intermediul artei contemporane, care doreşte să vorbească mai întâi creştinului, iar apoi omului în general, într-un limbaj artistic creştin puţin mai atipic pentru lumea în care trăim. Nu puţine sunt simbolurile creştine care cad sub incidenţa vizuală sau tactilă a omului contemporan, însă datorită rutinei, a lipsei de timp şi a indiferenţei faţă de tot ceea ce nu îi aparţine, ele nu mai sunt apreciate la justa lor valoare şi, nu de puţine ori, omul trece pe lângă ele fără nici măcar să le observe.

Comparativismul: o metodă ignorată în studiul mitologiei române

De

Interesului pentru moștenirea folclorică europeană și cea românească s-a pornit ca rezultat al numeroaselor culegeri de folclor din secolul al 19-lea. Catalogarea vastului material cules, cum ar fi vestitul catalog de poveși populare întocmit și publicat in 1910 de Aarne-Thompson, ca și cel mai puțin cunoscut dar foarte important Basmele române de Lazăr Seineanu, a dus la observarea relațiilor tipologige dintre culturi în aparență fără legatură și la formarea metodei camparative în cercetarea folclorică europeană. Din păcate această metodă a fost ignorată în cercetarea folclorică românească în detrimentul unor concluzii importante în situarea moștenirii culturale românești în contextul celor europene și mai cu seama în raport cu cercetarile de indo-europenistică. Lucrarea de față oferă exemple de aplicare a metodei comparative in mitologia românească: mitul cosmogonic românesc ‘facerea lumii’ comarat cu funcția perechilor gemelare indo-europene, sau luptele ritualice dintre cete de voinici păstrate în Miorița în comparație cu rituri de inițiere în cete de voinici din cultura indo-europeană

Un erou de roman: preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa

De

Mărturisitorul de care vă temeți. Un roman care demască actualitatea bîntuită de înrobiri de tot felul de Sergiu Ciocârlan este întemeiat pe biografia părintelui Gheorghe Calciu. Temele romanului – curajul, credința, suferința, educația, lupta cu păcatul, sfințenia – sînt etern pilduitoare; de aceea romanul este recomandabil tuturor, dar în primul rînd tinerilor, elevi și studenți, viitorii intelectuali ai României.

JURNALUL MEU CU SFÂNTUL SAVA DE LA BUZĂU

De

Acest jurnal este mărturia iubirii mele de suflet, faţă de Sfântul mucenic Sava de la Buzău – unul din primii sfinţi martiri cu care ne-a blagoslovit bunul Dumnezeu. De mic copil m-am îndrăgostit de el. M-a fascinat tăria credinţei, curajul de a-L mărturisi pe Hristos şi bunătatea lui faţă de cei din jur. Toată viaţa m-am rugat la Dumnezeu ca să-l descopăr pe Sfântul Sava. Tot timpul am trăit cu această convingere, că sfântul este viu şi că ne vom întâlni într-o bună zi. Aştept cu nerăbdare ca Sfântul Sava să vină singur cu ale lui moaşte sfinte în România, la Catedrala din Buzău, zidită întru cinstea lui. Mare este Dumnezeu!

Evocare Radu R. Rosetti la 140 de ani de la naştere

De

Anul acesta s-au împlinit 140 de ani de la naşterea lui Radu R. Rosetti, istoric, militar, academician, scriitor, bibliotecar, care a văzut lumina zilei la 20 martie/1 aprilie 1877, în satul Căiuţi, judeţul Bacău, plasa Trotuş, într-o familie de boieri moldoveni, originară, s-ar părea, din Genova (Italia). Tatăl istoricului, scriitorul Radu Rosetti, era coborâtor dintr-una din marile familii domneşti ale Moldovei. Fără îndoială,Radu R Rosetti, este una dintre cele mai importante şi oneste personalităţi a începutului de secol XX, de care băcăuanii, şi, extinzând, întreaga ţară, ar trebui să fie mândri, să şi-o reamintească şi să o onoreze constant.

Plăviceni – 416 ani de la mișeleasca ucidere a lui Mihai Viteazul

De

În anul 2010, călugării mânăstirii Plăviceni, ridicată pe locul unei biserici ctitorită de Doamna Stanca, mânăstire păstorită de părintele stareț Teoctist Moldoveanu, au făcut o descoperire importantă: au scos la lumină dintr-un mormânt aflat în apropierea bisericii un schelet fără cap, claviculă și membrele superioare, ce corespunde, ca descriere, trupului mutilat al lui Mihai Viteazul.

COSTUMUL DE CURTE MEDIEVAL

De

Epoca medievală reprezintă o perioadă favorabilă apariției unor noi stiluri și meșteșuguri artistice, spiritualitatea românească manifestându-se variat între secolele al XVII-XVIII-lea; perioadă în care au fost trasate formele armonioase ale caselor și palatelor domnești, cetăților, bisericilor și mânăstirilor. Concomitent, din metale și pietre prețioase, au fost realizate bijuterii și confecționate somptuoase veșminte, cusute cu fir de argint și aur. În studiul costumului de curte medieval, este necesară parcurgerea mai multor categorii de izvoare. De aceea consider obligatorie analizarea cu atenție și a pieselor de patrimoniu etalate în diverse expoziții muzeale sau aflate în depozite.

Din istoria breslelor sibiene (sec. XIV-XIX)

De

Atestate documentar încă din secolul al XIV-lea breslele au contribuit la evoluția economică, politică și socială a Sibiului. Datorită lor, orașul a fost timp de patru sute de ani cel mai mare centru meșteșugăresc din sudul Transilvaniei. Acest articol prezintă o scurtă istorie a breslelor sibiene și a evoluției acestora de-a lungul timpului.

Ascultând-o pe Sofia (primul capitol)

De

Dacă vă întâlniți vreodată cu Sofia Folberth, oriunde în lumea asta, să știți că s-a născut la Criț în 1922 într-o familie înstărită de oameni credincioși. Știe toată povestea vechii așezări de sași, limba flamandă, germană și română. A trăit războiul și comunismul ca pe două mari boli. A fost în lagăr în Germania, a fost în CAP la Criț, iar acum și-a luat libertatea de a trăi așa cum îi place, în cele două țări ale ei. Este ghid la biserica evanghelică din Criț, acolo o găsiți vară de vară, refăcând cu vorbele ei trecutul pierdut al poporului de sași. Povestește cu lux de amănunte istoria satului Criț, viața, credința, munca și moartea comunității.

FONDUL ARHIVISTIC PERSONAL DR. ŞTEFAN ODOBLEJA DE LA ARHIVELE NAŢIONALE MEHEDINŢI

De

Articolul prezintă conţinutul fondului personal de documente păstrat şi administrat la Arhivele Naţionale Mehedinţi pe numele doctorului Ştefan Odobleja, autorul „Psihologiei consonantiste” şi întemeietor al ciberneticii. Majoritatea documentelor vorbesc despre elaborarea, tipărirea şi difuzarea acestei lucrări, precum şi despre alcătuirea altora, cum este „Logica”, sau cea tipărită sub titlul „Psihologia consonantistă şi cibernetica”. Alte documente – corespondenţa, în principal – se referă la efortul dr. Odobleja de a-şi demonstra prioritatea în cibernetică, la preocupările lui pentru diverse aspecte subsumate profesiunii de medic, pentru istorie şi pentru alte domenii ale spiritului, precum literatura, filosofia şi ştiinţele sociale, în general.

Un spectacol memorabil: „Mărturisitorii“

De

Spectacolul Mărturisitorii inspirat din viața lui Valeriu Gafencu și din textele lui Ioan Ianolide a fost pus în scenă de Compania „Civic Art“ în seara dinaintea Înălțării Domnului, cînd toți eroii neamului se pomenesc în toate bisericile. Recursul la emoția artistică s-a vrut un modest prinos de recunoștință.

Teo-antropologia iubirii

De

Medicina iubirii își propune vindecarea omului ca făptură creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Omul este logosul creat – expresie a  raţiunii divine a facerii sale şi deci a scopului  pentru care a fost creat ca un hristos virtual. Sfinţii Părinţi consideră că logosul omului e  chipul lui Dumnezeu din om după modelul divin al Logosului. În lipsa lui Dumnezeu, Medicina e fără Iubire: Locul divinităţii e ocupat de tehnologiile avansate iar locul omului, de omul-cobai.

Dacii la Moscova – festivalul internațional de reconstituire istorică 2017

De

În acest an, în perioada 1-12 iunie 2017, la invitația Asociației «GBU Moskovskie yarmarki», cu suportul Guvernului din Moscova și al Departamentului de Servicii și Comerț din Moscova, a fost organizat festivalul de reconstituire istorică ”Times & Epochs. The Gathering”. Acesta a fost cea mai mare întrunire a pasionaţilor de istorie din toată lumea, fiind reprezentate și reconstituite 12 perioade istorice – de la antichitate până la Al Doilea Război Mondial. Pentru delegația din România, care promova și prezenta valorile și replici ale unor artefacte aparținând civilizației dacice, a fost amenajată o tabără dedicată dacilor, în zona istorică “Kolomenskaya”. Tematica generală în această rezervație istorică de tip muzeu în aer liber a fost “Roma antică și vecinii ei”.

EMOȚII STRĂVECHI

De

Să ne cunoaștem adevărații strămoși nu înseamnă altceva decît să ne uităm în oglindă și să ne facem bilanțul în mod corect – e obligatoriu ca să supraviețuim ca neam. Între uneltele de care avem nevoie întru conștientizare și aceptare se numără și fotografia, menită a suplini restanțe de intuiție, frumusețe și adevăr care ne lipsesc. Sau, mai grav, pe care continuăm să le refuzăm, devenind astfel (di)forme din ce în ce mai goale ce se oferă a fi umplute cu conținut străin de neam, poluant spiritual, rațional și fizic.

Decor, eleganță, stil – cămașa femeiască tradițională de Mărgău

De

Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca a vernisat în data de 23 iunie 2017 expoziția ”Decor, eleganță, stil – cămașa femeiască tradițională de Mărgău”. Expoziția prezintă o selecție de cămăși originale, de mare vechime, dintr-o zonă restrânsă: comuna Mărgău, situată în Depresiunea Călățele, județul Cluj. Majoritatea pieselor expuse au fost colecționate de către inimoasa învățătoare Maria Panea, originară din localitatea Mărgău, și a fost donată muzeului în anul 1975, prezenta expoziție reprezentând un gest de recunoștință adus acestei atitudini de înaltă ținută civică.
Este foarte rar ca un muzeu să posede o colecție atât de mare – peste 350 de exemplare – dintr-un singur tip de artefact și dintr-o singură comună. O asemenea situație face posibilă o analiză aprofundată a bogăției stilistice, a evoluției structurale, a decorului, a tehnicilor de ornamentare întâlnite la somptuoasa cămașă mărgăoană. În același timp, expoziția constituie un omagiu adus fetelor și femeilor de odinioară, care – creând aceste piese de mare diversitate decorativă și înaltă valoare artistică – au generat un fond inestimabil de modele pentru creatoarele contemporane dornice să se conecteze la fluxul creator al artei tradiționale.

300 DE ANI DE LA INVAZIA TĂTARĂ DE LA SIC

De

Comuna Sic se află în judeţul Cluj şi odinioară, timp de 5 secole, a avut statut de oraş. Statutul de oraş se datora deţinerii a minelor de sare aflate pe teritoriul localităţii. În urma închiderii acestora, în anul 1884, oraşul şi-a pierdut statutul şi s-a transformat în comună. În urma acestei transformări, încet-încet s-a uitat trecutul glorios iar comuna a devenit una din oricare alta. Abia la sfârşitul secolului XX. a fost descoperită de către folclorişti şi popularizată şi peste hotare, datorită portului, muzicii şi dansului popular.

DESPRE MINE, SATUL NATAL, BUNICI ŞI LEGENDE

De

Autorul articolului povesteşte când, cum şi de ce a început să scrie.
Îl leagă sentimente deosebit de puternice de satul natal și, animat de dorinţa de a-l scoate din anonimat, a întreprins mai multe acţiuni însă, mai ales, a început să scrie despre el în monografia lui şi în anuarele Asociaţiei Fiii Satului Bănişor.
A scris primul roman pe o temă preluată din anuare. Un personaj important al acestuia, dar şi al unora din cele care i-au urmat, a fost bunicul lui din partea mamei, prezentat în carte aşa cum şi l-ar fi dorit să fie.
„Legendele Bănişorului” este ultimul omagiu adus de autor satului său natal. Volumul cuprinde unsprezece legende culte, scrise pornind de la nişte „cioturi”, constând în frânturi de poveşti, mărturii sumare scrise, sau etimologii ale unor toponime. Consideră că valorificarea astfel a acestor „cioturi” este un act folositor şi îndeamnă şi pe alţii s-o facă.

Câteva date despre colonia elveţiană de la Galaţi

De

Aflat la malul Dunării, la mila 80, Galaţii avea să atragă un conglomerat de etnii datorită ieftinătăţii produselor, a facilităţilor acordate negustorilor, a faptului că Dunărea maritimă permitea vaselor de tonaj mare să ancoreze la malul gălăţean, precum şi a existenţei sediului Comisiei Europene a Dunării. După unirea Principatelor române, la 1859, oraşul Galaţi a devenit al treilea oraş ca mărime după Bucureşti şi Iaşi, iar în 1876, era al doilea oraş după Bucureşti, contribuind cu aproape 40 % din venitul comercial total al ţării.
În acest oraş cosmopolit locuiau, alături de români, evrei, greci, turci, armeni, germani, italieni, englezi, francezi, austrieci, englezi, bulgari, sârbi etc., contribuind la dezvoltarea oraşului şi menţinerea sa într-o poziţie fruntaşă în comerţul ţării, astfel încât, din Perla coroanei, cum îl denumise domnitorul Mihail Sturza la 1836, oraşul Galaţi era cunosct pe plan internaţional ca Anvers-ul Balcanilor sau Marsilia Orientului.
Veniţi din cantoanele elveţiene, muncitori şi tehnicieni elveţieni au contribuit la dezvoltarea oraşului Galaţi prin construirea liniilor telegrafice, precum şi a celor de cale ferată, mulţi dintre aceştia stabilindu-se în Galaţi. Câteva date, extrase mai mult din presa vremii, le vom expune în lucrarea de faţă, urmând ca la o cercetare aprofundată a documentelor de arhivă, să aflăm mai multe despre colonia de elveţieni din Galaţi care, în perioada interbelică, ajunsese la 1000 de membri.

ICOANA DE VATRĂ ÎN SUDUL CARPAŢILOR MERIDIONALI

De

Autorul, etnolog, atrage atenția cititorului asupra unei valori de patrimoniu foarte puțin cunoscute și, prin urmare, foarte puțin apreciate: icoana de vatră. O esență a limbajului artistic al iconarilor români, ignorată aproape în totalitate de specialiști, ea ne îmbie, totuși, la cunoaștere, invitându-ne la un moment de meditație având drept ghizi pe cei care le-au purtat în suflet, le-au creat și folosit – noi.

Tabăra de fotografie ”Sălaj. Frumusețe, Tradiție, Poveste”

De

Asociația Artiștilor Fotografi din România și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în parteneriat cu Consiliului Județean Sălaj și Asociația de Dezvoltare Intercomunitară ”Sălaj Plus” au organizat în perioada 26 mai – 2 iunie 2017, prima ediție a taberei de fotografie cu participare internațională ”Sălaj – Frumusețe, Tradiție, Poveste”.
Scopul proiectului a fost acela de a promova județul Sălaj prin intermediul fotografiei. În acest sens au fost propuse șase trasee care să acopere cele mai importante obiective cultural-istorice, etnografice și peisagistice recunoscute prin potențialul pe care-l au în atragerea turiștilor. Prin paleta largă a categoriilor fotografice pe care le-a avut în vedere tabăra (natură și peisaj, etnografie și folclor, patrimoniu, gastronomie sau portret etc), prin expoziția colectivă ce se preconizează a fi organizată în acestă toamnă dar și prin participările individuale ale artiștilor fotografi la diferite concursuri de profil, proiectul a contribuit la promova obiectivele istorice, culturale, naturale, etnografice și de patrimoniu ale județului Sălaj.

Acasă între Râmnice – Jitia

De

Jitia este o veche vatră etnografică şi folclorică cu o vechime de peste patru secole. Este situată în Depresiunea peri-carpatică Între Râmnice, într-o zonă de interferenţă a celor trei provincii istorice româneşti: Moldova, Transilvania şi Ţara Românească și aparţine zonei etnografice a Râmnicului Sărat, regiunea Muntenia. Zestrea etnografică şi folclorică a jitienilor, este păstrată şi valorificată de profesorii, învățătorii și elevii Școlii Jitia. Ca vatră etno-folclorică aflată în zona de munte a Văii Râmnicului, Jitia constituie o prezenţă activă, distinctă în viaţa culturală a judeţului Vrancea. În fiecare an aici se desfăşoară în luna august, Festivalul Folclorului Vrâncean din Poiana Negari, festival care în 2017 a împlinit 50 de ani de existență.

CASA ATELIER GRAVOR GABRIEL POPESCU, MOMENTE: 1902-2017

De

În satul Gura Vulcanei, comuna Vulcana Pandele, județul Dâmbovița pe o străduţă care urcă uşor în pantă se înalţă un monument de arhitectură construit la începutul secolului al XX-lea: Casa atelier gravor Gabriel Popescu. Casa a fost construită între anii 1902 – 1905, Gabriel Popescu alegându-l pe arhitectul Alexandru Clavel pentru elaborarea planurilor casei. Casa se remarcă printr-un stil particular, în care natura materialelor de construcţie şi încadrarea în peisaj o fac unică şi subliniază creativitatea celor doi buni prieteni. În anul 1923, casa a intrat în proprietatea fratelui artistului, inginerul silvic Ioan Gr. Popescu. Prin grija urmaşilor artistului Gabriel Popescu, clădirea a fost păstrată fără a i se aduce modificări importante şi ulterior donată prin d-na avocat Lizica Popescu, Muzeului Judeţean Târgovişte, în vederea deschiderii unei case memoriale, dar şi a unui loc de creaţie pentru artişti contemporani.

TIPSIA DE LA URZICENI

De

Muzeul Memorial „Constantin și Ion Stere”, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, deține în patrimoniul său o piesă de orfevrărie, cunoscută sub numele de Tipsia de la Urziceni , donată de doamna Suzana Stere Paleologu, nora lui Constantin Stere.
Tipsia de la Urziceni este o piesă de o importanță excepțională, atât prin raritatea ei ca mărturie a artei argintăriei la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar și ca vestigiu al domniei lui Alexandru Moruzzi (1750-1807) în Țara Românească, din timpul căruia realizările artistice sunt aproape necunoscute. A fost realizată din argint aurit, în anul 1799, într-un atelier din Țara Românească la cererea domnitorului .

Tipărituri ilustrate rare din patrimoniul Muzeului Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu

De

Lucrarea reprezintă rezultatul cercetării patrimoniului muzeului amintit în titlu din cadrul complexului muzeal ieșean și se referă la o colecție de 19 reviste ilustrate editate în Franța anului 1889, Paris illustré, revistă cu apariție săptămânală, care se ocupă de viața culturală, în întregul ei,  dintr-un mare oraș european cum este Parisul. Revista constituie o mărturie memorială de mare importanță, creionând imaginea culturală cvasi completă a efervescenței  din jurul diverselor evenimente, precum cele legate de artele plastice, muzica, spectacol, personalități etc. Revista apare în condiții grafice deosebite, este bine conservată, iar ilustrațiile sepia, alb negru sau color de foarte bună calitate vorbesc de condițiile de tipar excepționale și reprezintă reproduceri după lucrări plastice (desen, acuarela, pictură pe pânză, grafică) ale artiștilor contemporani.  

Meșteșugul șezătorii la Roșia – Bihor

De

Autorul a reușit să filmeze o șezătoare bihoreană în toată splendoarea ei tradițională și ne îmbie să luăm contact din nou cu românul neaoș – întru neuitare și cale lungă în viitor a celor bune și frumoase ale neamului nostru milenar.

„CUNUNIȚA” comunei Mădăras – Bihor

De

În cei aproape zece ani de activitate, Ansamblul CUNUNIȚA a adunat în palmaresul său premii importante, obținute la festivalurile și concursurile la care a participat atât în țară, cât și în străinătate.
În repertoriu ansamblul are dansuri specifice Bihorului: dans de fete „Lioara”, dans fecioresc, dansuri de perechi din zona Beiușului, a Aleșdului și de pe Valea Barcăului.

Expoziția permanentă „Nicolae Iorga”

De

Expoziția permanentă ,,Nicolae Iorga”existentă într-un liceu brăilean reprezintă un model replicabil prin care se păstrează valorile autentice, iar personalitățile noastre sunt aduse mai aproape de tineri.

Bani versus limbă, un meci de cîștigat!

De

Limba română este sacrificată pe altarul banilor. Fie că este vorba de mass media, edituri sau instituții de cultură, toate sunt tributare banilor în detrimentul limbii române. Ce putem face?