Pragul casei

De | 2020-06-23T22:21:15+00:00 23 iunie 2020|

Strâns legat de simbolismul porții și al ușii, pragul consfințește trecerea dintr-un spațiu în altul, de la o etapă a existenței la alta. Sacralizat în multe culturi, ancorat în cultul strămoșilor, acest topos îndeplinește rol esențial în viața omului, fie că este vorba de ritmurile existenței zilnice, fie că ne referim la riturile de trecere.

Dacii de ieri și de astăzi din Valea Jiului

De | 2020-06-23T22:18:30+00:00 23 iunie 2020|

Monografia scrisă de Dumitru Gălațan-Jieț este documentată și un model pentru tinerii etnologi. Sensul principal și etimologia cuvîntului momîrlan trebuie incluse în DEX. Asemănările momîrlanilor cu strămoșii daci sînt izbitoare, iar obiceiurile, portul, credințele lor se pot recunoaște la majoritatea românilor. Cîteva capitole ale cărții: Cadrul geografic al Petrilei, Scurte popasuri în istorie, Ocupațiile tradiționale, Locuința (casa), Portul, Biserica și starea religiei, Școală și învățămînt, Calendarul creștin ortodox și cel pastoral-agrar, Petrecerile tradiționale în satele petrilene, Meteorologie tradițională în satul de altădată, Monumente de arhitectură.

Scoborâtu’ de-a dura (Pagini din Jurnalul lui Leamu)

De | 2020-06-25T20:13:40+00:00 23 iunie 2020|

Scoborâtu' de-a dura, fragment care face parte din romanul In spatele porților întredeschise, evocă un moment ludic din copilăria personajului Leamu, trăitor al veacului al XIX-lea în spațiul rural al Crișanei. O evocare a unei lumi greu încercate, într-o perioadă tulbure a istoriei românilor din acele locuri, în care ludicul se împletește firesc cu înțelepciunea unei vieți așezate pe tipare strămoșești nealterate.

Cercetarea Mioriței a fost deficitară

De | 2020-06-23T22:09:57+00:00 23 iunie 2020|

Cercetarea Mioriței s-a făcut cu o metodologie deficitară, învechită și a dus la o înțelegere greșită a textului. S-a crezut că ar fi vorba de o crimă josnică, iar ciobanul ar fi un om laș, care acceptă moartea fără împotrivire. Așa s-a ajuns la denigrarea ciobanului, a românilor și la ura față de cea mai frumoasă poezie a strămoșilor noștri. Eu analizez Miorița cu o metodologe științifică, învățată la Universitate în Suedia și arăt pe ce criterii a fost considerată de occidentali ca fiind una din cele mai valoroase capodopere din literatura universală. În Miorița natura este divinizată, divinitatea umanizată, iar omul e îndumnezeit. Miorița este etern valabilă și actuală, ca un ghid de înălțare spirituală pe culmile poeziei și spiritualității, a oricărui om, de orice religie, de pe toate meridianele. A denigra Miorița sau a îl defăima pe Eminescu este mai grav decât a pune la cale o crimă împotriva identității noastre naționale. Este o gândire bolnavă.

Sângiorzul și Armindenul – începutul anului pastoral. Obiceiuri și ritualuri

De | 2020-06-25T20:09:12+00:00 23 iunie 2020|

Printre cei mai venerați sfinți ai românilor se numără Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, învestiți de popor cu puteri de înnoire a timpului, de schimbare a anotimpurilor. Aceasta se datorează mai ales faptului că în perioada 21 aprilie – 1 mai începe noul an pastoral iar în jurul datei de 26 octombrie, la sărbătoarea Sfântului Dumitru se încheie anul pastoral. După credința generală a tuturor românilor, Sân-Giorgiul e capul primăverii și are menirea de a înverzi întreaga natură și de a face să germineze (răsară) semințele, iar Sâ-Medru e sfârșitul toamnei când se adună recoltele. Ritualurile și obiceiurile specifice Noului An oficial sunt practicate și în această perioadă de înnoire a timpului. Acum întâlnim în mod special acele acte de divinație performate prin diverse practici magico-religioase (vrăji, descântece, aflarea ursitului), de profilaxie și purificare, aprinderea focurilor cu rol purificator, etc. Perioada cuprinsă între Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Arminden (1 mai) era perioada cea mai propice pentru atacul moroilor, strigoilor, vrăjitoarelor și a altor forțe malefice asupra animalelor din gospodărie. De aceea, în această perioadă de timp existau o serie întreagă de obiceiuri și ritualuri în popor, menite să contracareze atacul și puterea acestor forțe potrivnice.

Un erudit și lecțiile sale: Gabriel Gheorghe

De | 2020-06-23T22:26:40+00:00 23 iunie 2020|

Gabriel Gheorghe a dovedit pasiuni culturale în domeniile istorie, lingvistică, etnologie, paremiologie, literatură şi arhitectură. Cele mai cunoscute scrieri sînt: Originea cuvîntului Crăciun, Influenţa limbii române asupra graiurilor maghiare, văzută de la Budapesta, Carpaţii, „solniţa“ Europei, SAREA, criteriu pentru regândirea istoriei, „Bazinul carpatic“ spaţiul carpatic – începutul civilizaţiei europene?, Lingvistica, istoria… defilee de erori, O realitate ignorată: În vechime, Franţa a fost românofonă!, Antroponimie românească, Studii de cultură și de civilizație românească, Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice, Valah, Petre Țuțea, Între Legendă și adevăr.

Principalele evenimente istorice ale României relatate de ziarul Neamul Românesc

De | 2020-06-23T21:36:10+00:00 23 iunie 2020|

Ziarul “Neamul Românesc” rămâne pentru totdeauna exemplul unei dăruiri fară egal. Timp de 35 de ani, fondatorul său, Nicolae Iorga a trudit zi de zi pentru apariția lui atât în condiții de pace, cât și de război, în redacția de la Vălenii de Munte și București, și la Iași, în timpul războiului. Istoricul a urmărit ca prin evocarea unor momente importante ale istoriei poporului român să transmită cititorilor nu numai respectul pentru faptele înaintașilor dar și credința într-o lume mai bună.

Scrum – un roman scris de Sergiu Ciocârlan pentru schimbarea vieților noastre

De | 2020-06-23T21:37:31+00:00 23 iunie 2020|

Sergiu Ciocârlan reușește în romanul Scrum. O carte despre copiii abandonați ai României care-ți va schimba viața să ilustreze dreptul la viață al copiilor nenăscuți și abandonați. Inspirată din realitate, acțiunea cărții are ca protagonist pe Toni (Antonio), salvat de la moarte în ultimul moment grație vrerii divine. El va deveni un sportiv cunoscut și se va alătura luptei curajoase a pr. Nicolae pentru salvarea noilor vieți și pentru adăpostirea celor abandonați – mame, copii, bătrîni. Valea Plopului este un răspuns concret al creștinismului la falsele probleme ale prezentului.