Dimensiunea ortodoxă a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române

De

Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a fost o societate feministă din România interbelică, care a avut numeroase inițiative culturale și educative. Această asociație a colaborat cu Biserica Ortodoxă, activând prin numeroase comitete parohiale, organizate la Bucureşti și alte localităţi. Membrele acestor comitete au contribuit la construirea și întreținerea unor școli, cămine, biserici, spitale, au organizat adunări, conferințe, concerte, bazare, au acordat ajutoare și cadouri copiilor, oamenilor săraci cu ocazia sărbătorilor naționale şi regionale, atât în anii de pace, cât şi în cei de război.

Secretul unei dirijoare și o corală-edificiu: Pro Arte

De

Autoarea prezintă începuturile carierei ei de dirijat coral și orchestral, precum și dascălii care i-au influențat devenirea subliniind puterea de pătrundere, comunicare a muzicii ca limbaj universal Divinității. Ea subliniază importanța triadei dirijor-ansamblu-audiență în cadrul circuitului de receptare, reiterând că acesta este secretul succesului unui ansamblu muzical. Autoarea lansează chemarea la un nou început al existenței familiei Pro Arte într-o nouă formulă de ansamblu, prin unirea mai multor generații care s-au perindat în Corul “fluviu” al Universității din București.

Fată, monahie, stareță

De

Între anii 1937 – 1955, ortodoxia românească a fost marcată de viața și activitatea duhovnicească a unei fete, monahii, stareță mai apoi, care, prin viziunile, predicile și trăirea sa ortodoxă de zi cu zi, a rămas cunoscută în istorie ca Maica Veronica (1922 – 2005)[1] de la Vladimirești. Maica Veronica Monahia Veronica, pe numele de […]

Pe umerii ei: mântuirea lumii

De

În Grădina Maicii Domnului, femeia creştină româncă, nu fuge de suferinţă, ci, cu vălul muceniciei pe cap, o acceptă şi, din orice interdicţie, neajuns sau necaz, îşi face o libertate. Libertatea de a crede şi de a duce pe umerii ei mântuirea lumii

Sfintele Taine reflectate în proverbele românești

De

Este surprinzător cu câtă atenție și cu câtă profunzime omul din popor a receptat adevărul teologic, l-a trecut prin filtrul conștiinței și sufletului său, l-a concentrat în cupa foarte strâmtă și sintetică a proverbului și l-a transmis din generație în generație. Sperăm că ne va ajuta Dumnezeu ca în viitorul apropiat să dăm la lumină o antologie de proverbe religioase românești și o sinteză de etnoteologie bazată pe tezaurul inestimabil al paremioticii românești. Studiul de față este un început. Facem precizarea că, pentru economie de spațiu, citările nu le-am făcut la subsolul paginii, ci în text, după fiecare proverb menționând volumul și pagina la care poate fi regăsit.

Candela de sub icoana unui obicei memorabil

De

În Țara Silvaniei s-a pornit un proiect itinerant, care adună o dată pe lună femeile la o șezătoare cultural-creativă. Mereu în alt loc. Pentru Fundația Agapis din Sălaj e un pretext de socializare cu folos, descoperire a comunităților-oaze de rezistență la uniformizarea globală, prilej de împărtășit cunoștințe despre tehnici de cusut vechi, de eradicare colectivă a kitchului și plasticului din îmbrăcăminte și mâncare, prilej de a face exerciții de generozitate. Astăzi, grație proiectului pledoarie pentru consumul de produs romanesc, Colțul Românesc, vă purtăm cu noi la prima șezătoare dintr-un ciclu natural de redescoperire, conservare și reeditare a acestui obicei specific româncelor harnice și înțelepte.

Învățătoarea basarabeancă Elena Alistar, prima femeie româncă membră a unui for legislativ (parlament)

De

Se împlinesc 100 de ani în 2017 de când o femeie româncă a acces într-un parlament. Din păcate, următoarele femei românce vor putea ajunge în forul legiuitor abia după 30 de ani de la această premieră a Elenei Alistar. A militat pentru unirea Basarabiei cu România, publicând o serie de articole în presă şi organizând un grup de propagandă a ideilor unioniste în teritoriile româneşti de dincolo de Prut și a fost arestată și închisă pentru „activitate naţionalistă” în august 1914. A fondat în 1917 Societatea Culturală „Făclia Femeilor Studente la Medicină” şi Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, unde a cerut pe toate căile unirea cu România. În octombrie 1917 a fost aleasă deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău, mandat exercitat în perioada 21 noiembrie 1917 – 27 noiembrie 1918.

De ce martie și nu MĂRȚIȘOR?…

De

Pledoaria pentru revenirea la denumirile românești tradiționale ale lunilor anului este necesară în contextul cultural actual. MĂRȚIȘOR e numele neaoș, care se referă la o datină străveche, simbolizînd iubirea și armonia cu natura, iar „martie“ e o denumire dedicată zeului războiului.

Eroina Maria Isaicul, profesoara transnistreană care a plătit cu viața curajul de a purta zilnic tricolorul în drumul spre școală

De

Maria Isaicul, învăţătoare (profesoară de istorie) din satul transnistrean Cocieri din R.Moldova a fost omorâtă în 19 decembrie 1991 şi aruncată într-o fântână pentru faptul că purta tricolorul românesc pe drumul spre şcoală. În 2017 se împlinesc 100 de ani de când ”Deșteaptă-te, române!” a devenit imn oficial, nu în Romania de atunci, ci peste Prut. Menționăm că textul mai fusese publicat, în 1907, în ziarul “Basarabia”. ”Deșteaptă-te, române” a mai fost Imn de Stat în Republica Moldova și mai recent, din 27 august 1991 până în 1994. Prima Sesiune a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 27 aprilie 1990 legiferase oficial Drapelul Tricolor. În 1991 începuse însă opoziția rușilor din zona nistreană față de noile simboluri naționale explicit românești. Gestul profesoarei Maria Isaicul de a susține simbolurile naționale românești în Transnistria a fost un gest eroic.

Florile negre ale tușii Saveta

De

Tușa Saveta este o moață din Zarand, în vârstă de 82 de ani, care trăiește în satul Crișan, județul Hunedoara, într-o căsuță veche înconjurată de păduri și livezi de pomi fructiferi. Are câteva căprițe pe care le scoate zilnic la pășune, un câine și un pisic. Așa, ca să spună că nu este singură… Oricum ea nu simte singurătatea. Îngrijește animalele și coase ii cât este ziua de lungă. Și nu orice ii, ci ii cu ”flori” buciumănești, fiind printre puținele femei din zonă care mai cunosc și mai practică această cusătură buciumănească.

Omagiu Doamnei Munților

De

Cu mult drag au numit-o românii „Doamna Munţilor”, căci, precum nimeni alta înaintea sa, ea a cântat viaţa păstorilor în periplul lor neobosit pe culmile montane şi de la munte la vale. Doamna Munților a fost, este și va fi doamna Lucreția Ciobanu, un om adevărat și un artist remarcabil, a cărei prodigioasă carieră de peste 60 de ani se scrie cu litere de aur în cartea folclorului și muzicii populare românești.

Maria Oprea – moața din Crișcior

De

Maria Oprea locuiește în localitatea Zdrapți, com Crișcior, județul Hunedoara. Este în vârstă de 81 de ani. Maria este de fapt, tipul țăranului român plurivalent: inteligent, artist în toată puterea cuvântului, dăruit pământului din care a răsărit, împătimit de tot ceea ce este frumos și de întreaga măreție a naturii, care îi ține loc de a doua casă. Cu mâinile ei și-a ”îmbrăcat” întreaga casă în bogate cusături: ștergare, fețe de masă, cuverturi, păretare, ii. Toate stau mărturie a vredniciei și iubirii ei de frumos. Dar, Maria Oprea a fost și prima femeie maistru-minier de protecția muncii în subteran, după ce a absolvit Școala Tehnică Minieră din Brad, în anul 1954. Până la vârsta pensionării a străbătut în mină, zeci de galerii. Deși a lucrat o viață întreagă printre mineri, în condiții grele, sufletul sensibil nu i s-a împietrit sub povara greutăților. Ba mai mult, Maria a scris poezii, multe poezii, fiind unul dintre apreciații poeți populari ai județului Hunedoara. O viață întreagă dedicată muncii susținute, dar și în slujba frumosului și a poeziei.

Am tors și ne-am veselit până dimineață

De

În Țara Lăpușului în Suciu de Jos, se făceau șezători. Și noi acuma ne-am înțăles mai multe fete, femei mai tinere și mai bătânesă să facem șezătoare. Ne-am dus la badea Dionisie Petrii, ceterașu satului să ne lase în șezătoare. Când de lucru ne-am apucat, bărbații în casă o intrat. Am tors și ne-am veselit până dimineață când o cântat cocoșii, pă la patru.

Mălaiul copt – un produs tradițional din Chiuiești

De

Autoarea ne prezintă în textul și video clipul de mai jos una din tradițiile culinare din localitatea Chiuiești, județul Cluj.

Această comoară a gospodăriei – Femeia

De

Femeia este sărbătorită de multe ori. Dar oare câți dintre noi știm că femeia de la țară era neobosită? O întâlneam la munca câmpului, în grădină, îngrijindu-şi familia, ori prin curte cu animalele şi păsările. Folclorul românesc, proverbele îndeosebi, ne oferă, poate, cel mai bine imaginea tipologiei feminine cu rolul şi rostul ei în comunitate. Însă prea puțini au descris sau ne descriu și modul autentic în care această făpură minunată se îmbrăca. Prin portul ei tradițional al acelor vremuri mie îmi place să o numesc o regină, iar prin modul în care își desfășura activitatea în gospodărie – o comoară.

Povestea cămășii de cînepă

De

,,Povestea cămășii de cânepă” ne este prezentată de un tânăr originar din Sebiș, jud Arad, care din dragoste și pasiune pentru ceea ce a reprezentat cândva viața țăranului român, a realizat un scurt-metraj care descrie ,,drumul cânepii” de la bobul de sămânță până la straiele minunate pe care le purtau țăranii. Această ,,poveste,, a avut loc la Sebiș, în frumoasa Țară a Zărandului, cu oameni ai locului, oameni care împărtășesc aceeași dragoste: munca și viața satului.

Muzeul viu ca loc al memoriei colective

De

M-am gândit să expun obiecte tradiționale ca într-un muzeu al satului, reflectând modul de viață tradițional local. Primele exponate au fost înseşi obiectele dragi din această casă, iar apoi, fără ştirea părinţilor, am colindat toate casele vechi din Iaz, în căutarea unor comori pierdute. Unii m-au privit cu scepticism, dar au fost şi oameni care au găsit lăudabilă această iniţiativă şi care m-au încurajat să-mi urmez visul. Neavând cu ce să plătesc obiectele, îi ajutam pe oameni la diferite munci prin gospodărie, însă nicio muncă nu mi s-a părut grea, ştiind că voi pleca acasă cu obiectele mult dorite. Părinţii au fost neîncrezători la început, dar când şi-au dat seama că este o reală pasiune, s-au decis să ma sprijine să colecționez obiecte etnografice. Asșa s-a născut o colecție cu peste 4.000 de obiecte, achiziționate cu greutate, ținând cont că în general oamenii din zonă le-au scos peste graniță sau le-au distrus.

Zvezdana Stanoievici, un desăvârșit profesor și intelectual care descoperă acum scrisul în limba maternă: româna

De

Zvezdana Stanoievici (Zvezdana Stanojević) este născută în anul 1973 în orașul Petrovaț pe Mlava (Petrovac na Mlavi). Copilăria și o parte din tinerețe a trăit-o în Melnița (Melnica), un sat românesc din regiunea Homole (Homolje), din estul Serbiei. Astăzi, în satul ei, funcționează ca profesoară de literatură și limbă sârbă. Este pasionată de cultură și tradiție, este autoarea cărții “Calendarul obiceiurilor Românilor/Vlasilor din Homole”, și a primului film despre viața copiilor români din Serbia “Odată”, a filmului “Meserie din bătrâni”, a monografiei și filmului “150 ani ai Școlii Branco Radicevici-Melnița”, a altor filme și spectacole cu elevii din școala sa.

Moștenirea unui fir de ață

De

Am ascultat fascinată timp de câteva minute, dar nu-mi puteam ridica ochii de pe mâneca ce o zăream aruncată acolo, într-un colț, și, parcă simțind că vreau să o ating, a întins mâna și a luat-o, a așezat cămașa în fața mea și, întrerupând firul poveștii de până atunci, a început să depene amintiri legate de moți, de cât de aprigi și geloși sunt; și așa îmi povestea de parcă le cunoșteam deja pe toate și eram cunoștințe de când lumea.

Cronică feminină – patru femei de care este Bine să afli

De

Istoria noastră ascunde femei extraordinare. Nu se vorbeşte prea mult despre ele, numele lor nu este pomenit frecvent şi totuşi au scris pagini de istorie în ştiinţa şi tehnica românească şi universală. Virgina Andreescu – Haret (1894-1962) – prima femeie arhitect din Europa, Smaranda Brăescu (1897-1948) – prima femeie pilot din România, Ştefania Mărăcineanu (1882-1970) – adevărata descoperitoare a radioactivităţii, Mărioara Godeanu (n.1938 d. august 2014), biolog, cercetător şi profesor şi-a ocupat locul în galeria femeilor celebre din România prin cercetările sale legate de ADN, spirala vieţii, supranumită şi şarpele cosmic, sunt doar câteva exemple ale femeilor românce care au scris o istorie la „feminin” în ştiinţă şi tehnică.

Când, cum ni le vom putea regăsi și noi?

De

Timp de ani, de decenii, a trebuit să uităm de Ziua noastră Națională. Am înghițit să ni se schimbe numele Țării, să ni se schimonosească Imnul național, să ni se falsifice Ziua națională și Istoria… A trebuit să uităm de Ziua națională. Ca și de Imnul Regal, ca și de România Mare. Le îngropaserăm undeva, în străfunduri.

„Cum nu vii tu, Țepeș, doamne…“

De

Vlad Țepeș și Mihai Eminescu sînt două singurătăți geniale reprezentative ale românilor. Romanul intitulat Singurătatea lui Vlad Țepeș se referă la Vlad al III-lea (1431-1476), care a domnit în Țara Românească în trei rînduri, anume în 1448, apoi în perioada 1456-1462 și în 1476, cunoscut și ca Vlad Drăculea, dar supranumit Țepeș. Nu e o scriere apologetică. Prozatoarea creează cu intuiție remarcabilă un personaj „rotund“, căci îi redă și calitățile – conducător de țară inspirat, luminat și drept – și slăbiciunile omenești. Ileana Toma subliniază și o calitate specială a personajului Vlad Țepeș – abilitatea deghizării.

Predarea religiei în şcoală: un sistem matur cu probleme mature

De

Nu am intenţia să mă avânt în polemici, în probleme parţial sau totalmente depăşite. Viaţa pune pe tapet altele care nici bănuite nu au putut fi acum un deceniu. Problema predării religiei în şcoală trebuie abordată profesionist, fără a admite atitudini subiective, pertinente, emoţii gratuite. Lecţia de religie este un act didactic la fel ca cea de matematică sau limba română şi trebuie privită prin prisma eficienţei demersului educaţional. Este adevărat că profesorul de religie are adeseori posibilităţi mai mari de a se impune, de a convinge (este vorba, totuşi, de sacralitate), dar acestea nu sunt decât nuanţe şi nu legi prestabilite.