Cinstite, iubite cititorule,



Puternicul Dumnezeu să-ți dăruiască odată, cândva și veac mai slobod, întru care să ai vreme să te străduiești să-ndrepți firea vorbirii și firul viețuirii noastre nu după altele străine, ci după puterea spirituală hristică dinlăuntrul limbii române, certând, de va fi nevoie, fără zăbavă, însăși firea neamului. Că, spirit ivit în țara străbună, nu este altă iscusință și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului decât a înlesni în lume ieșirea duhului înnăscut românesc.