EMINESCU ŞI MORALA CREŞTINĂ

De

Asistăm la ieşirea din matca firească a istoriei, în care instituţiile au avut un rol extrem de important, mai ales Școala şi Biserica. Receptarea operei lui Mihai Eminescu, din punctul de vedere al credinței creștine, se află în totală contradicție manifestată pe două planuri, cu atitudini diferite, chiar opuse, în ceea ce priveşte religiozitatea lui. Două cărți, una scrisă de Iosif Niculescu și alta scrisă de Răzvan Codrescu, ilustrează aceste atitudini. Eminescu este primul, în 1881, care a descris în Luceafărul crearea universului, cu mult înainte de revoluţia tehnico-ştiinţifică spaţială, a dezvoltării ştiinţei astrofizicii, prin care s-a confirmat faptul că această creaţie a macrocosmosului, este în concordanţă cu punctul de vedere biblic. Rezultatele cercetării au fost acceptate de toţi oamenii de ştiinţă şi s-a lansat teoria, formulată de astronomul englez, Fred Hoyle (1950), sub numele Big-Bang. Dezgustul şi tristeţea faţă de nerespectarea adevăratelor valori creştine sunt exprimate în versurile Scrisorii II. Angajarea lui Eminescu în apărarea creştinismului începe cu 12 februarie 1879, data publicării articolului Liber-cugetător, liberă-cugetare, în paginile ziarului Timpul.

CĂPIȚA, CATEDRALĂ FĂRĂ VITRALII

De

Pe coala albă a cerului, căpița pare desenată în grabă, fără retușuri, ca un crochiu în sepia. Arhitectura ei misterioasă își revendică dreptul la timp, între cer și pământ, ca o catedrală a memoriei.

Căpița, catedrală fără vitralii.

Noi pași către adevăr

De

Limba latină n-a atins decît nesemnificativ mentalul autohton, ea fiind un construct intelectual menit doar inșilor culți: patricieni, comandanți, administratori etc. care o foloseau doar în scris. Teoria romanizării e infirmată din nou de noile descoperiri făcute cu ocazia săpăturilor de la Turdaș pentru construirea autostrăzii din zonă și de o apariție editorială datorată cercetătoarei Carme Jiménez Huertas. Nu era necesară învățarea latinei pentru comunicarea din spațiul dacic, oamenii cunoscînd limba pămîntului și neavînd nevoie de scriere. Latina devenise o limbă moartă chiar din vremea colonizării teritoriului dacic de maxim interes economic pentru imperiul lui Traian. Româna este mama idiomurilor romanice.

ORIGINEA ETNONIMULUI ROMÂN

De

Originea poporului și a limbii române au fost, sânt și vor mai fi încă o vreme extrem de contorversate. Cauzele acstor neînțelegei se datoresc atât lispei de date, dar și unor interese politice meschine care dăinuie de prea multă vreme, iar oamenii de cultură romțni nu au avut și nu au nici azi curajul să spună lucrurilor pe nume. În acest articol, pe baza unui număr de date imposibil de combătut, autorul demosntrează că originea etnonimului ‘român’ este o dezvoltare târzie a noțiunii de ‘rumân’, noțiune cu semnificații sociale, dar nu etnice, apărut odată cu invazia slavilor în sudul Dunării, începând cu secolul VI. Procopius din Cezareea, unul dintre cei mai mari istorici ai tuturor vremurilor, contemporan cu evenimentele arată că invaziile repetate ale acestora au fost de o barbarie fără seamăn, ucigând și luând ca sclavi, trecând la nordul Dunării, mase largi de traci și iliri care ca cetățeni ai Imperiului Roman de Răsărit se numeau ‘rumâni’, la fel cum grecii se numeau pe ei înșiși romaioi.Aceștia devin rumânii de mai târziu.

Aron Pumnul, contribuţii la dezvoltarea limbii şi a culturii româneşti din Bucovina

De

Urmărit de autorităţile maghiare după înăbuşirea revoluţiei din 1848, Aron Pumnul s-a refugiat în Bucovina, purtând în suflet idealurile iluministe ale Şcolii Ardelene şi dorul de libertate al românilor ardeleni. Atmosfera din Bucovina, asemănătoare, l-a adus în fruntea mişcării de libertate naţională, prin dezvoltarea culturii româneşti în propria limbă, învăţământ în limba română. A fost primul profesor de limba română la proaspăt înfiinţatul Gimnaziu Superior din Cernăuţi, calitate în care a alcătuit manuale (Lepturariul său este prima antologie de literatură românească), a militat pentru înlocuirea grafiei româno-chirilice cu cea latino-română, a pus bazele unui sistem ortografic ale cărui principii vor fi folosite ulterior de Maiorescu, a pus bazele societăţilor culturale şi primei biblioteci pentru românii bucovineni. Era considerat atunci Marele Bărbat al Naţiunii.

O nouă reformă a învățământului

De

Echipa lui Spiru Haret a învățămîntului s-a făcut în scopul formării unor învăţători şi profesori care să alfabetizeze şi să ridice prin şcoală nivelul pregătirii culturale şi ştiinţifice a populaţiei. Copilul venea de la şcoală mândru că învaţă şi comunica acasă problemele lui de şcolar. Exista şi un consens între idealurile părinţilor şi cele ale formatorilor noilor generaţii. Şcoala era respectată. Istoria trebuie să aibă parte de o predare corectă. Cunoaşterea Limbii române, de care depinde formarea unui om cultivat, moral, cu un larg orizont intelectual, care-şi poate exprima corect ideile, atât verbal cât şi prin scris, permiţând cetăţenilor ţării să se implice eficient în viaţa socială. Orele de Religie trebuie contribuie la formarea personalităţii şi a sufletului elevilor. În România există o preţioasă tradiţie în domeniul învăţării Matematicii, predarea nu trebuie să recurgă la jocuri diverse, ci să urmeze linia logică făcând-o atractivă.

Pe urmele cadranelor solare din Transilvania

De

Articolul prezintă pe scurt funcţionalitatea, istoria, starea cadranelor solare din nord-vestul României, precum şi cercetările autorului întreprinse în ultimii ani referitoare la acest subiect.

Meșteșugurile din Delta Dunării între tradițional și contemporaneitate

De

Meșterul trebuie privit și definit în contextul comunității căreia îi aparține și a societății din care face parte. El este un barometru al stării economice și a structurii ocupaționale a localității sale, a mentalității privind necesitatea produselor sale, de actualitate sau considerate depășite din punct de vedere moral, tehnologic sau funcțional.
Dispariția sau transformarea unor meșteșuguri nu reprezintă doar pierderea sau adaptarea unor obiecte, ea indică de fapt mutații în structura mentalitară, culturală și economică a societății care consuma vechile produse și urmează să le consume pe cele noi sau să nu le mai utilizeze deloc. În acest context factologic, intervin fenomenele de comodificare turistică și bricolaj cultural, având ca efect cumulativ crearea unei noi identități culturale.

FORME DE RELIEF DIN ZONA ARADULUI ÎN LITERATURA LUI IOAN SLAVICI

De

Lucrarea cuprinde câteva considerații asupra unor pasaje din proza lui Ioan Slavici, care prezintă locuri din preajma Aradului, cu formele de relief specifice și cu împărțirea administrativ-teritorială practicată de administrația imperială. Am dorit să demonstrez, pe de o parte, legătura prozei lui Slavici cu realitatea vremurilor sale, iar pe de altă parte, actualitatea scrierilor lui. În acest scop, am căutat documente inedite – scrise sau mărturii –, care confirmă că proza scriitorului este mai mult decât o creație de ficțiune, este oglinda vieții însăși.

CHIHLIMBARUl DE COLȚI

De

La noi chihlimbarul se găsește în strate dezvelite, astfel a putut fi căutat în suprafață, exploatarea căpătând mai ales caracter popular. De preferat, primăvara se extrăgea, când se produce dezgheț, când cad malurile și vegetația este la început și când șuvoaiele pot purta cu sine și zăcământul desprins din munte și dus în albia pârâului, unde, nu odată, oamenii au avut surpriza de-a găsi chihlimbar. Astăzi au rămas doar pasionații, care mânați de ideea descoperiri unei pietricele de chihlimbar, mai merg în munte și scotocesc după prețiosul vegetal fosil.