Simpozion internațional, Ediția a VI-a, Drobeta – Turnu Severin, 20-21 octombrie 2017

La 20-21 octombrie 2017, în organizarea Fundației “Ștefan Odobleja”, la Hotelul “Severin” al Episcopiei Severinului și Strehaiei, a avut loc cea de-a VI-a ediție a Simpozionului internațional ”ȘTEFAN ODOBLEJA –  ETERNITATE LA TIMPUL PREZENT“.

Au participat personalități ale vieții științifice și culturale din Drobeta-Turnu Severin și Mehedinți, onorate, ca și în anii precedenți, de prezența acad. Alexandru Surdu, vicepreședintele Academiei Române, și prof. univ. dr. Aurel Popa-Wagner, de la Universitatea de Medicină din Craiova și cercetător la un institut  de științe din Rostock (Germania).

În prima zi, participanții au fost invitați să facă o excursie în satul Valea Hoțului, Mehedinți, acolo unde s-a născut savantul, la casa părintească a acestuia, reconstruită de fiul său, ing. Ștefan Odobleja, cu gândul de a amenaja acolo o casă memorială.

Cea de-a doua zi a fost deschisă de ing. Ștefan Odobleja, care a amintit că simpozionul se desfășoară la puțin timp după împlinirea a 115 ani de la nașterea savantului. De asemenea, vorbitorul s-a referit la proiectul reconstrucției casei părintești și la intenția de a amenaja aici o casă memorială care să reconstituie mediul în care s-a născut și s-a format în primii ani de viață și de școală viitorul savant și chiar mai mult decât atât, să reconstituie universul rural specific acestei zone a Mehedințiului în primele decenii ale secolului al XX-lea.

În continuare a vorbit acad. Alexandru Surdu,  cel mai avizat cunoscător al operei odoblejiene, animator și susținător al tuturor simpozioanelor precedente, și al păstrării vii a interesului pentru dr. Ștefan Odobleja și pentru opera sa. Pornind de la prețuirea pe care Academia Română o poartă unor personalități de frunte ale culturii românești multă vreme ocultate în timpul regimului comunist (exemplu, C. Noica, Lucian Blaga, C. Rădulescu – Motru și Odobleja, însuși), acad. Al. Surdu a subliniat că dintre aceștia mulți au fost primiți în rândurile înaltului for, ca membri post-mortem.

Odobleja se află, pe merit, în compania marilor noștri oameni de știință și de cultură, cu trecerea timpului numele lui dobândind o tot mai amplă notorietate.

O dovadă în această direcție este apariția, încă din timpul vieții savantului, a lucrării Introducere în logica rezonanței, cu o prefață a lui C. Noica, ceea ce n-a fost un lucru întâmplător. Dimpotrivă, el s-a produs în contextul discuției deschise asupra priorității în cibernetică, domeniu în care, după unii, Odobleja a fost un precursor. Și în pofida rezervelor unora, în timp ce era președinte al Academiei, prof. Mihai Drăgănescu, a subliniat cu tărie că numele lui Odobleja stă alături de altele două la fel de semnificative pentru această disciplină științifică: cel al ing. Paul Postelnicu și cel al dr. D. Danielopolu. În opinia acad. Surdu, de vreme ce, cvasisimultan, trei savanți români au vorbit despre un principiu care avea să fie feed-back-ul, înseamnă că ”plutea ceva în atmosfera științifică românească“ din perioada interbelică.

Tot cam atunci a vorbit și C. Noica despre cercul vicios, un sofism în legătură cu ceea ce se petrece atunci când vrem să demonstrăm ceva folosind termeni tautologici.

Cercul vicios era un concept neobișnuit pentru cultura occidentală. Abia după 20 de ani s-a vorbit despre feed-back ca despre un echivalent al aferentației inverse.

Asemenea idei au apărut spre sfârșitul perioadei interbelice și ele au fost expresia potențialului material și uman al României Mari.

Ștefan Odobleja este unul din produsele acestei epoci efervescente și plină de creativitate.

Războiul, al Doilea Război Mondial, a întrerupt cunoașterea lucrărilor medicilor români în occident, deși Danielopolu a fost, totuși, ceva mai bine receptat.

Este cert, însă, că în România acelei vremi știința ajunsese la un nivel elevat și țara noastră avea prioritatea în mai multe domenii.

După război, România avut de suportat o situație chiar mai grea decât cea din timpul marii conflagrații. Activitatea savanților – Ștefan Odobleja fiind un exemplu grăitor – a fost întreruptă și pe acest fond lucrările lor – și din nou Odobleja este un exemplu – n-au ajuns să fie valorificate cum s-ar fi cuvenit.

Din păcate, astăzi este un moment la fel de nefavorabil. Cu toate acestea, Ștefan Odobleja își menține actualitatea în știința și cultura românească prin noutatea incontestabilă a unor concepte din opera sa (vezi psihosomatica).

La fel de interesante rămân conceptele de consonanță (raportarea între două sunete compatibile) și rezonanță (care și ea are o semnificație sonoră). Odobleja a aplicat cei doi termeni în mai multe domenii, chiar în cazuri în care nu e vorba despre sunete (în societate, de pildă, realitate cu privire la care acad. Surdu observă lipsa consonantismului, în societatea românească de astăzi).

Este neîndoielnic, a conchis vorbitorul, că Ștefan Odobleja a fost un mare gânditor și că el a creat și a scris în spiritul epocii de atunci al societății românești, ceea ce nu-i scade cu nimic din actualitate și interes.

Pe aceeași linie s-au înscris și aprecierile prof. Popa-Wagner, care l-a plasat pe Ștefan Odobleja în seria de creatori de înaltă probitate științifică  (Paulescu, de pildă), chiar dacă ei n-au dobândit recunoașterea internațională meritată. Cercul vicios al lui Noica, dar în egală măsură și al lui Odobleja, are aplicabilitate certă în medicină, căci avem nevoie de cercul vicios pentru a trăi sănătos; stresul rupe cercul vicios și atunci se cade în patologie.

Este ideea subliniată și de dr. Nicolae Popescu, la rându-i un cunoscător avizat al unora dintre ideile lui Șt. Odobleja, vorbitorul semnalând că sunt boli psihosomatice care apar dacă stresul este continuu. Ba chiar – menționează dr. N. Popescu – toate bolile par a fi psihosomatice, potrivit tezei prof. Iamandescu. Este indubitabil, așadar, că unele dintre ideile lui Ștefan Odobleja se aplică și în medicină, în medicina psihosomatică, și că ele pot oferi sugestii valabile asupra a ceea ce, de obicei, se circumscrie așa-ziselor enigme ale medicinii.

În încheiere, prof. Tudor Rățoi, directorul Arhivelor Naționale Mehedinți, unde se păstrează fondul de documente Odobleja, a informat succint cu privire la câteva achiziții noi ce au îmbogățit acest fond, concluzia de ansamblu fiind că simpozionul a fost o reușită iar tradiția instituită de-a lungul celor șase ediții ale sale de până acum se impune continuată și amplificată.