24 Ianuarie 2023 – Mica Unire sărbătorită la Casa Memorială Muzeu Alexandru Țipoia

În Arhondologia Moldovei, scrisă între 1844 -1856, Paharnicul Constantin Sion, notează despre familia Milicescu: „Români din Țara Românească, venit un Grigore Milicescu, în domnia domnului Scărlat Calimah, la Roman, logofăt la Isprăvnicie, cu un ispravnic grec.  

S-au însurat acolo cu o fată a unui vameș Antohi, unde și el au fost în multe rânduri, când vameș, când căpitan de târg, când căpitan de poștă, când zapciu de ocol. La domnia lui Ioniță Sandu Sturdza – Vodă, pe la 1825, s-au făcut medelniceriu, prin mijlocirea Episcopului de Roman, Gherasim. La domnul Mihai Sturdza-Vodă, pe la 1835, s-au făcut căminariu, feciorii săi au intrat în miliție, acel mai mare, acum este polcovnic (colonel), Dumitrachi comis și Iordachi stolnic”.

Vărul primar al bunicii mele, Elena Țipoia, mama pictorului Alexandru Țipoia și nașul meu de botez, a fost Generalul de jandarmi, Aurel Milicescu (1886-1969). El a fost Veteran al Primului Război Mondial, când un glonț dușman i-a retezat vârful nasului. În perioada 1940 – 1945 a fost Șeful Jandarmeriei București iar în această poziție i-a cunoscut pe Regele Mihai și pe Mareșalul Ion Antonescu.

Tatăl generalului Aurel Milicescu, Maiorul Alexandru Milicescu, și el veteran al Primului Război Mondial, a fost căsătorit cu Lucia Apostolescu, sora Eleonorei Apostolescu, străbunica mea și bunica lui Alexandru Țipoia, pe care artistul a portretizat-o cu multă pasiune de-a lungul timpului, în numeroase desene și picturi în ulei expuse actualmente în Casa Memorială.

Dar personajul familiei care a participat efectiv la cel mai înalt nivel la Actul Unirii Principatelor Române a fost tatăl Maiorului Alexandru Milicescu, Generalul Constantin Milicescu. El a fost ministru de război în guvernele Vasile Sturdza, Ion Ghica și Manolache Costache Epureanu din Moldova, de la Iași, între 17 Ianuarie și 27 Mai 1859.  Tot atunci a fost înaintat la gradul de General și numit Cavaler.

Pe data de 26 Ianuarie 1859, din Iași, Generalul Milicescu a adresat o Depeșă către Generalul Barbu Vlădoianu din București, prin care se transmite din partea ostașilr români din Moldova… „fierbinți îmbrățișări fraților ostași români din Țara Românească.”

În „Dicționarul Contimporanilor”, de Dimitrie R. Rosetti, ediția I-a, București, 1897, găsim notat: „Constantin Milicescu, născut în Roman, la 1810. Intră în armata Moldovei cu gradul de Cadet și ajunge în 1859 la gradul de General”.

Unirea Principatelor Române, cunoscută și ca Mica Unire (spre a se deosebi de cea Mare, din 1918), s-a înfăptuit prin alegerea Colonelului Alexandru Ioan Cuza, ca Domnitor al ambelor Principate, la 5 Ianuarie 1859 în Moldova și la 24 Ianuarie în Țara Românească.

După dubla alegere a Colonelului Cuza a urmat procesul de unificare a celor două Principate. Una din primele măsuri de unificare a fost cea a armatelor, care a constat într-un schimb de trupe între cele două Principate. Astfel, Comandantul armatei Moldovei, Generalul Constantin Milicescu a trimis la București două batalioane din Regimentul de Muschetari, înființat în anul 1830 și Bateria de artilerie călăreață, iar șeful armatei muntene, Generalul Barbu Vlădoianu a trimis la Iași Regimentul 3 de Infanterie. În August 1859, Generalul Milicescu a fost numit „Ministru de Rezbel și Comandant general al Armatelor Principatelor-Unite. În această calitate a fost însărcinat de Vodă-Cuza cu o misiune diplomatică în Rusia.”

Pentru a preveni tentativele de intervenție militară străină împotriva unirii, între aprilie și septembrie 1859, peste 11.000 de oameni din armata Moldovei și Munteniei au fost concentrați în tabăra de la Florești, în apropiere de Ploiești. Pusă inițial sub comanda generalului Constantin Milicescu, tabăra a fost preluată ulterior chiar de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Toate forțele armate ale celor 2 Principate erau atunci de cca 26.000 de oameni, din care 1.000 din Moldova. Întâlnirea armatelor celor 2 Principate a fost imortalizată într-un desen de Alexandru Asachi, fiul lui Gheorghe Asachi, intitulat „Întâlnirea Stindardului lui Ștefan cel Mare cu cel al lui Mihai Viteazul, la Socola, la 21 Aprilie 1859.” Este foarte probabil ca imaginea să reprezinte sosirea la Iași a Regimentului 3 de Infanterie muntenesc și întâmpinarea festivă a acestuia de către ostașii moldoveni și de popor.

Generalul Constantin Milicescu a încetat din viață la 15 Martie 1868 și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. Un frumos monument funerar în marmoră albă de Carrara, păstrează încastrată în centrul său efigia bărbatului îmbrăcat în costumul de general al epocii, asemănător celui al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Monumentul, sobru și impozant, poartă inscripția: „General Milicesco”.

Recent, în 2020, prin Ordinul Ministerului Culturii nr.3494, privind clasarea ca monumente istorice a câtorva construcții memoriale și funerare din Cimitirul Eternitatea, din Iași, a fost înscris și monumentul funerar al Generalului Constantin Milicescu.

Patria se dovedește, chiar tardiv, recunoscătoare.