Armonii cromatice – o trăire prin culoare la Muzeul Municipal Octavian Moșescu din Râmnicu Sărat
Conștientă de puterea creativă pe care o deține, Carmen Poenaru este una dintre cele mai expresive figuri a noii modalități de exprimare în pictura contemporană: a culorii, a eliberării de formă și a reprezentării conținutului ideii picturale, – fie că este vorba de peisaj, de natură statică, de mișcare umană etc., – prin mișcarea culorii, într-o explozie de nestăvilit a energiilor sale creatoare. O artistă polivalentă, care se regăsește deopotrivă în pictură, grafică, tapiserie dar și în design, artă ambientală etc., fiind prezentă frecvent la manifestări artistice diverse, din țară ori din străinătate.
Având în spate un palmares impresionant concretizat prin numeroase expoziții personale și premii obținute de-a lungul vremii, artista ne propune pentru expoziția Rapsodii cromatice, un buchet imens de lucrări selectate în funcție de cromatică, o retrospectivă a ultimilor ani de creație, din înmănunchierea cărora transpare cu o vitalitate debordantă, flacăra incandescentă a trăirilor sale emoționale, tumultul său interior exteriorizat cu o putere de nestăvilit în dispariția aparentă a formei ale căror contururi sunt sugerate prin culoare.
Subtilitatea diferențelor cromatice, a trecerilor de la culori intense la palori sensibilie ale nuanțelor coloristice sunt elementele de bază care determina esența exprimării sale plastice, din această esență emanând filozofii existențiale adânci, a căror explicație reverberează în formele conferite de cromatica pe care artista alege să o implice în imaginile sale creând un adevărat spectacol vizual. Este ciudat cum acest nonrealism crează sub această interpretare, în imaginația fiecăruia, un fidel realism îmbogățit de trecere prin interpretarea proprie, pentru că, nu-i așa, artista ne solicită acest lucru, ne pune la muncă. Dar felul în care ne determină să vedem în această construcție a culorii, oameni, peisaje, lucruri, este un semn al exacerbatei sale delicateți sufletești și a talentului cu care își scoate la iveală flacăra interioară.
Expoziția ia naștere, așa cum am spus, sub folosirea culorii ca limbaj de comunicare a emoției atingând un nivel de exprimare dintre cele mai înalte, exprimare trăită cu o intensitate incandescentă și cu o forță de exprimare colosală. Lucrări precum, Spații energetice, Vibrații, Spații suprapuse, Văzduh a căror concentrare și diseminare a culorii determină conturirile reverberante ale elementelor peisagiste reprezentate, ne oferă un spectacol amplu, deconcertant, ale cărui dimensiuni ne fascinează. Altele, precum, Solară, Incandescență, Lumină, ne oferă o poetică, un lirism filozofico-științific care, prin exuberanța culorilor, prin vibrația și ritmul acestora fac trimitere la Universul în continuă mișcare, în care unitatea dintre spațiu și timp oferă siguranță cadrului întregii existențe: cea a naturii, a lucrurilor, a oamenilor și a relațiilor dintre toate acestea. Modul în care artista ne îndeamnă, prin această sintaxă de exprimare, să reflectăm, asupra celor înconjurătoare și asupra menirii noastre în Univers ne poartă într-o lume a imaginației fecunde și, în același timp, constructive, privitorul fiind stimulat către autoreflexie, autoiluzionare, concepție și preconcepție personală. Se evidențiază în acest fel, un rol aparte al artistei, acela de a te face părtaș la actul creației sale, lucru care, pe lângă această implicare aș spune, conștientă, la care ne obligă, aceasta ne îndeamnă la motivare, autoevaluare, de ce nu, la autocunoaștere.
Din expoziție mai fac parte și câteva obiecte de tapiserie care întregesc portretul unui artist multiplu, ancorat cu toată ființa în actul creator. Parcă în antiteză cu creația picturală expusă, estetica liniilor și a formelor prezente în aceste lucrări, au menirea de a aduce o netăgăduită confirmare a calităților artistice ale lui Carmen Poenaru. Armonia culorilor este și de data aceasta cea care dă esențialitatea idee exprimate, într-o concentrare a căror tonalități structurează un act creativ debordant dând valoare muzicală mișcării, valoare care, pe lângă cea estetică, definește întregul concept al artistei.
