Aurelia Bălan - Mihailovici

Aurelia Bălan - Mihailovici

„O enigmă și un miracol istoric”, limba geto-dacilor

De | 2023-06-02T18:20:14+00:00 20 decembrie 2021|

Ca lexicograf, mi-am pus mereu întrebarea, de ce toate dicționarele noastre explicative dar și cele etimologice ale limbii naționale sunt pline de împrumuturi, de cuvinte luate din limbile popoarelor ce ne înconjoară sau ale celor care vremelnic au cucerit acest pământ al geto-dacilor, în timp ce limba acestor strămoși ai noștri ar fi dispărut fără urmă. E de reținut victoria supraviețuirii etnonimului în cele două variante rumân, român, în comparație cu celelalte popoare a căror limbă descinde din limba latină, pe care noi o vom numi latina prisca sau vetusta. Lucrarea noastră are ca scop punerea în lumină a vechimii culturii materiale, redată prin limba vorbită neîncetat, în perioade de continuitate dar și în cele de discontinuitate, de locuitorii stabili, autohtonii, stăpâni pe pământurile lor, care au vorbit limba strămoșilor lor, nu au uitat-o. Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, care a declarat, în mod responsabil: Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!”. Formularea nu este tocmai corectă, limba română este un rezultat al transformării și dezvoltării latinei prisca sau vetusta, limbă vorbită de strămoșii noștri geto-daci.

EMINESCU ŞI MORALA CREŞTINĂ

De | 2019-10-01T22:09:56+00:00 22 iunie 2016|

Asistăm la ieşirea din matca firească a istoriei, în care instituţiile au avut un rol extrem de important, mai ales Școala şi Biserica. Receptarea operei lui Mihai Eminescu, din punctul de vedere al credinței creștine, se află în totală contradicție manifestată pe două planuri, cu atitudini diferite, chiar opuse, în ceea ce priveşte religiozitatea lui. Două cărți, una scrisă de Iosif Niculescu și alta scrisă de Răzvan Codrescu, ilustrează aceste atitudini. Eminescu este primul, în 1881, care a descris în Luceafărul crearea universului, cu mult înainte de revoluţia tehnico-ştiinţifică spaţială, a dezvoltării ştiinţei astrofizicii, prin care s-a confirmat faptul că această creaţie a macrocosmosului, este în concordanţă cu punctul de vedere biblic. Rezultatele cercetării au fost acceptate de toţi oamenii de ştiinţă şi s-a lansat teoria, formulată de astronomul englez, Fred Hoyle (1950), sub numele Big-Bang. Dezgustul şi tristeţea faţă de nerespectarea adevăratelor valori creştine sunt exprimate în versurile Scrisorii II. Angajarea lui Eminescu în apărarea creştinismului începe cu 12 februarie 1879, data publicării articolului Liber-cugetător, liberă-cugetare, în paginile ziarului Timpul.

Ştiinţa şi Credinţa, unite în gândire şi în viaţa cotidiană

De | 2016-06-22T14:06:51+00:00 23 martie 2016|

Conştientizarea momentului istoric, pe care îl trăim astăzi, este imperios necesară, pentru a ne defini responsabilităţile şi spre a străpunge aproximaţiile şi „scientismul“, superficialitatea prezentă în mai toate mijloacele mass-media. Numai legătura cu Dumnezeu, prin intermediul rugăciunii şi al respectării legii creştine, precum şi prin studiul interdisciplinar, înţeles ca sinteză a întrebărilor şi răspunsurilor asupra condiţiei omului în istorie, pot să conducă la adevăr.

Lerui Ler, Domn din cer

De | 2016-03-23T12:04:00+00:00 18 decembrie 2015|

Colindele aduc în contemporaneitate cuvinte străvechi vechi. Ler, lerui, leroi, oleroi sunt forme explicate in dicționare ca „interjecţie sau refren în colinde”. Aurora Pețan crede că termenii desemnează crinul ori narcisa. Ler, Lerul are sensul de Crin – Împărat, care a devenit Lerui, și, de aici, Leroi, Oleroi.

Naşterea Domnului şi bătrânul Moş Crăciun

De | 2016-03-23T12:03:49+00:00 18 decembrie 2015|

Numele Crăciun a atras interesul etimologilor. Ultima teorie are în vedere lat. creationis – „procreare, creare, creație”. Crăciun este forma regresivă de la numele popular feminin Crăciuna, care a devenit un nume neutru şi înseamnă Naşterea lui Hristos. Moș nu înseamnă bătrîn, ci este un derivat regresiv de la moașă, însemnând „vlăstar” sau „fiu”. În limba română veche există verbul derivat de la moş, „a moşí”, cu sensul de „a scoate moşul“, „a aduce pe lume moştenitorul“, al cărui sens figurat este cel de „întemeietor“, „cap“.