Constantin Cojocaru-Țuiac

Constantin Cojocaru-Țuiac

Constantin Cojocaru-Țuiac, (1936- ), s-a născut într-un sat de pe malurile Bistriţei. Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat în comuna natală Borca, judeţul Neamţ. Rămas orfan de tată la vârsta de 4 ani, a muncit încă din copilărie la pădure, apoi ca plutaş pe Bistriţa. Și-a continuat studiile liceale la Borca, după care și pe cele universitare, la Facultatea de Istorie-Filozofie la Universitatea Al.I. Cuza din Iaşi. A fost repartizat ca asistent la catedra de ştiinţe sociale a UMF Tg. Mureş, dar nu i-a plăcut disciplina pe care o preda – socialismul ştiintific – şi, după scurt timp, a părăsit-o. După un concurs, a urmat un curs postuniversitar de relaţii internaţionale de 2 ani, în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti. La absolvire a fost angajat ca funcţionar superior în Ministerul Afacerilor Externe, iar în perioada 1971-1978 a activat ca diplomat la Ambasada României din Paris. În ultimii 20 de ani de activitate a lucrat în domeniul turismului internaţional, la ONT Carpaţi Bucureşti. După pensionare a elaborat lucrarea Plutăritul pe Bistriţa. Incursiune în Istorie, prima şi singura carte consacrată acestei îndeletniciri, scrisă de un fost plutaş, apărută la Iaşi în anul 2010. În vara lui 2011 a făcut o plută autentică, aşa cum se făceau la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu care a coborât circa 40 de km pe Bistriţa, pe sectorul încă neamenajat, cuprins între Barnar şi Poiana Teiului. Deplasarea plutei pe Bistriţa, la aproape 50 de ani de la dispariţia plutăritului pe acest râu, a constituit un adevărat aveniment, o mare sărbătoare pentru locuitorii din zonă.

GLOSAR

De | 2014-12-24T16:19:17+00:00 27 august 2014|

Termeni legați de munca la pădure și plutărit Argea – primul  buştean  de  la  marginea  tablei  unei  plute,  de  regulă puţin  mai  scurt decât  lungimea  medie  a  tablei Aripă – al  treilea  sau  al  patrulea  buştean  din  tablă,  obligatoriu  mai  lung  decât  lungimea  medie a  tablei.  Avea  menirea  să  apere buza  tablei  următoare,  să  nu  se  lovească  de  maluri  la  coturile  râului. Buza  tablei – partea  din  faţă  a  unei  table,  acolo  unde  buştenii  erau  incluşi  pe  lanţ. Buzar – prima  tablă  a  unei  plute,  cea  pe  care  se  afla  cârma. Catarg -  buştean  mai  lung  de  30  de m. Căpăstru [...]

Nostalgia plutelor

De | 2017-03-23T16:44:09+00:00 25 august 2014|

Transportul lemnului pe ape curgătoare - plutăritul - a fost o ocupaţie multiseculară a locuitorilor bazinelor multor râuri din România. Atestat documentar pe Mureş încă din perioada daco-romană, plutăritul s-a practicat în ţara noastră - pentru perioade mai lungi sau mai scurte şi cu intensităţi diferite - pe mai multe râuri precum Mureş, Olt, Siret, Moldova, Prut, Someş, pe Crişuri, Argeş, Dâmboviţa, Vaser, Gurghiu ș.a. Însă atât din punct de vedere al duratei, cât și al intensității, peste toate domină plutăritul pe Bistriţa şi continuarea lui pe Siret până la Galaţi. Putem considera, fără a greşi prea mult, plutăritul pe Bistriţa ca fiind nava amiral a plutăritului din România.