Cristina Hanț, Author at limbaromână.org

A CĂDEA, CĂDERE, SE CADE, CUMSECADE

De Cristina Hanț| 2024-09-22T20:13:48+00:00 22 septembrie 2024|

Corelat, în general, cu sensuri negative, verbul „a cădea” ajunge, în limba română, să funcționeze în cadrul unui cuvânt compus care se constituie ca etalon al omenescului din noi, și anume, „cumsecade”. De asemenea, forma impersonală „(nu) se cade” funcționează ca un fel de balanță morală, aflată dincolo de orice lege scrisă, însemnând, în același timp, ordine, firesc al existenței, trebuință, echilibru. Rândurile de față sunt însemnări despre limitele și nelimitele unui cuvânt, care rămâne nu numai parte din pământ (sugestie a îndepărtării de ordinea divină inițială), ci și partea noastră de cer (se cade să fim cumsecade).

Mai mult

Hotar, hotărî, hotărâre

De Cristina Hanț| 2024-03-24T13:17:51+00:00 21 martie 2024|

Termenul „hotar” generează cuvinte sub semnul paradoxului: dacă hotarul în sine implică situarea într-o zonă spațială intermediară, hotărârea înseamnă decizia cuiva de a fixa propriile limite sau de a le împinge cât de departe se poate sau de la impune altcuiva, în mod ferm, margini. Hotarul ține de spațiu, de timp, dar și de libertatea de mișcare pe care ne-o asumăm în cadrul unor limite existențiale date prin destin.

Mai mult

Leru-i ler și iarăși ler…

De Cristina Hanț| 2023-12-12T22:13:10+00:00 12 decembrie 2023|

În ritmurile timpului, care ne dictează mersul prin viață, intervin popasuri. Orice sărbătoare implică raportare diferită la lucruri, la sine și la celălalt. „A colinda”, „colindă” („corindă”), „colindător”, „colindiș”, „a pleca în colindă” – sunt termeni și structuri care oglindesc ideea de a te deplasa cu un anume scop, căci obiceiul în sine, practicat în grupuri organizate pe vârste, vorbește despre drum, deschiderea casei, găzduire sau ospitalitate, despre sărbătoare și despre cântec cu putere orfică.

Mai mult

Cu sau fără noroc

De Cristina Hanț| 2023-09-29T17:18:34+00:00 29 septembrie 2023|

De origine slavă, cuvântul „noroc” desemnează fie destinul favorabil al individului, fie șansa care se ivește, la un moment dat, în viața acestuia. Articolul aduce în prim-plan câteva dintre credințele și superstițiile autohtone privitoare la relația care se stabilește între om și noroc.

Mai mult

Shortcut interuman – de la „dumneavoastră” la „tu”

De Cristina Hanț| 2023-06-21T08:47:36+00:00 21 iunie 2023|

În spatele fiecărui gest firesc de politețe, se ascund principii stabilite de-a lungul timpului. Ele reglează relațiile dintre indivizi, instituind o distanță bine înțeleasă, acceptată, pentru a valida calitățile fiecăruia. În societatea contemporană, politețea pare să fie pe cale de dispariție – tutuiala s-a generalizat instituind un raport bazat pe acceptarea celuilalt ca fiind „amic” de-ai noștri, indiferent de context.

Mai mult

Licăr, licări, licurici

De Cristina Hanț| 2023-03-23T21:46:59+00:00 23 martie 2023|

Legendele despre licurici deschid căi spre cer dar și spre pământ. Fascinația pe care a exercitat-o această insectă a dat naștere unor explicații sub semnul frumosului – licuriciul se relevă ca frântură dintr-o serie de metamorfoze ce păstrează esența primordială (înger-stea-lumină în noapte).

Mai mult

Note despre lene

De Cristina Hanț| 2022-12-16T22:15:38+00:00 16 decembrie 2022|

Povestea lui Creangă despre condamnarea la spânzurătoare a leneșului ce refuză până și posmagii oferiți de o cucoană milostivă aduce în prim-plan o situație extremă. Astăzi, nici lenea nu mai e ceea ce a fost. Cuvântul și-a modulat sensurile, astfel încât reflectă și una dintre stările de inactivitate specifice timpului liber. În timpul tău liber, ai voie să fii, din când în când, leneș. Faptul în sine nu mai e perceput ca un păcat, ci e o bucurie simplă.

Mai mult

Prin ochii călătorului: țările române în secolul al XIX-lea (II)

De Cristina Hanț| 2022-09-13T21:50:22+00:00 13 septembrie 2022|

Imaginea principatelor din secolului al XIX-lea se întregește prin montarea bucăților disparate care ne-au rămas. Continuăm seria călătoriilor în țările române cu Saint-Marc Girardin, om politic și scriitor francez, membru al Academiei Franceze. Însemnările lui datează din 1836 și surprind o lume a contrastelor puternice, în care vechiul și noul coexistă.

Mai mult

Prin ochii călătorului: țările române în secolul al XIX-lea (I)

De Cristina Hanț| 2022-06-22T20:53:12+00:00 22 iunie 2022|

Există drumuri care pleacă de acasă spre altundeva. Există drumuri care pornesc de altundeva pentru întoarcerea acasă. Prima categorie implică dorința descoperirii unor noi spații, căutarea, emoția confruntării cu noul, compararea sinelui cu alteritatea. Modelul uman este desigur acela al marilor descoperitori: Magelan, Vasco da Gama, Columb. Prototipul celei de-a două categorii este, fără îndoială, Ulise. El caută calea spre centru și, implicit, spre ființa iubită. Marea devine un labirint care îi încurcă traiectoria. Experiențele prin care trece nu sunt căutate, dar presupun descoperirea, încercarea de adaptare, compararea cu altul. Articolul surprinde modul cum sunt văzute țările române prin ochii călătorului străin din secolul al XIX-lea.

Mai mult

Murg, Murga, Murgilă…

De Cristina Hanț| 2022-03-21T23:45:46+00:00 21 martie 2022|

În acest studiu ne propunem să inventariem sfera de utilizare a termenilor care au ca bază cuvântul „murg”. Lucrarea reunește observații etimologice, mitologice și lingvistice, fără a avea pretenția realizării unei monografii a acestui cuvânt.

Mai mult

De la pământ la cer

De Cristina Hanț| 2021-12-20T18:14:25+00:00 20 decembrie 2021|

Constantin Noica asociază cuvântul cu un arbore. El reprezintă o făptură specifică, fie că s-a născut pe pământul tău, fie că a prins rădăcină venind din lumea altora. „Pământul” și „cerul” au crescut în glia noastră, au fost hrănite de sufletul nostru și, tocmai de aceea, mărturisesc multe despre traiectul existențial pe care l-am parcurs de-a lungul timpului.

Mai mult

File de spiritualitate românească

De Cristina Hanț| 2021-09-22T18:35:04+00:00 22 septembrie 2021|

Basmele stau sub semnul lui „a fost odată ca niciodată” și dezvăluie, prin povestire („că de n-ar fi, nu s-ar povesti”) evenimente și credințe din timpuri primordiale. Dacă desfacem treptat cuvintele împletite în timp, putem descoperi țesătura de bază, urzeala.

Mai mult

Note despre „chip”

De Cristina Hanț| 2021-09-22T18:15:52+00:00 22 septembrie 2021|

Mircea Eliade remarca faptul că, uneori, într-o simplă expresie se poate descoperi un „sistem” de gândire pe care nu-l mai întâlnim în actuala etapă mentală a Europei. Cuvântul „chip” și structurile pe care le construiește dezvăluie modul în care omul se raportează la sine și la lumea din care face parte.

Mai mult

Note despre „frământare”

De Cristina Hanț| 2021-06-25T10:41:34+00:00 25 iunie 2021|

De la frământatul pâinii, la măcinarea interioară, cuvântul a străbătut cale lungă, modulându-și sensurile în funcție de context. Etimologii au stabilit sorgintea termenului în limba latină, fie din „fermentare”, fie din „fragmentare”. Rândurile următoare glosează pe marginea semnificațiilor verbului „a frământa”, fără a avea ambiția de stabili etimologia cuvântului.

Mai mult

În căutarea corpului regăsit

De Cristina Hanț| 2020-12-21T14:55:53+00:00 21 decembrie 2020|

Despre sistemul nostru sanitar se spun multe: că nu e precum cel din vest, că este subfinanțat, că se dă mită, dar avem medici de elită, care merită „un ban în plus”… Cartea antropologului Vintilă Mihăilescu propune o citire din interior a spitalului românesc cu tot ceea ce implică acest spațiu: relațiile dintre oameni, raporturile de putere, statutul pacientului, redefinirea unor repere existențiale.

Mai mult

Fereastra – sensuri pierdute

De Cristina Hanț| 2020-09-22T21:16:50+00:00 22 septembrie 2020|

Articolul urmărește să evidențieze câteva dintre semnificațiile pierdute ale unui spațiu, care, în lumea aceasta uniformizantă, stă sub semnul desacralizării. Fereastra ne izolează astăzi de forfota străzii, de praful dinafară, de ger și de caniculă. Puține dintre sensurile legate de ființarea ei s-au păstrat: pătrunderea luminii, deschiderea spre frumusețea unui spațiu exterior, ideea de protejare a celor aflați înăuntru.

Mai mult

Pragul casei

De Cristina Hanț| 2020-06-23T22:21:15+00:00 23 iunie 2020|

Strâns legat de simbolismul porții și al ușii, pragul consfințește trecerea dintr-un spațiu în altul, de la o etapă a existenței la alta. Sacralizat în multe culturi, ancorat în cultul strămoșilor, acest topos îndeplinește rol esențial în viața omului, fie că este vorba de ritmurile existenței zilnice, fie că ne referim la riturile de trecere.

Mai mult

Note despre „vatră”

De Cristina Hanț| 2019-12-19T08:54:39+00:00 17 decembrie 2019|

Referindu-se la specificul limbii române, Nichita Stănescu situa vorbirea despre aceasta în sfera sărbătorii: „A vorbi despre limba în care gândești, a gândi – gândire nu se poate face decât numai într-o limbă – în cazul nostru, a vorbi despre limba română este ca o duminică.” Când stai față în față cu anumite cuvinte care ne definesc ființa, care ne oglindesc identitatea, nu poți decât să îi dai dreptate. Un astfel de termen este, pentru mine, „vatra”. Articolul urmărește relația dintre sensurile termenului și rosturile acestui spațiu sacru în comunitățile autohtone.

Mai mult

Gânduri despre „rost”

De Cristina Hanț| 2019-06-25T21:54:48+00:00 25 iunie 2019|

Fiecare limbă are ceva de spus altfel decât celelalte, dezmărginind în felul ei lucrurile, prin intermediul cuvintelor. Unul dintre termenii care îmbracă sensurile, devenind, peste timp, altceva decât a fost este rost (lat. Rostrum „cioc, plisc” – Scriban; Densusianu, Pușcariu, cf. DER, DEX, MDA). Articolul pune în evidență trecerea termenului de la sensul concret, cu trimitere spre sfera materialului, la sensurile profunde, ontologice.

Mai mult

Reflecții despre cale și drum

De Cristina Hanț| 2019-03-22T23:06:48+00:00 22 martie 2019|

Rostirea este adesea rostuire, pentru că multe dintre cuvinte reflectă ceva din ființa acestui popor. Chiar și atunci când se află în raport de sinonimie, unele spun mai multe decât altele. Mă voi opri în acest articol asupra diferenței dintre drum și cale. Există, desigur, multe contexte în care putem pune semn de egalitate între termeni, dar, la o luminare atentă a sensurilor, descoperim modulațiile diferite ale cuvântului cale. Calea înseamnă mult mai mult și mult mai multe decât drumul.

Mai mult

GÂNDURI… RÂNDURI DESPRE „DOR DE CÂNTEC ROMÂNESC”

De Cristina Hanț| 2018-12-19T21:36:11+00:00 19 decembrie 2018|

Unul dintre motivele pentru care am ales meseria de profesori este că ne place spectacolul tinereții. Fiecare întâlnire cu elevii trezește în noi un optimism care contrapunctează ceea ce auzim zilnic: nimic nu merge, e din ce în ce mai rău, generațiile de astăzi sunt cum sunt... Se deschid, prin intermediul lor, ferestre spre frumos, spre lumina din noi, spre armonia din lucruri prin cele cinci secţiuni ale concursului „Vrei să fii... meloman?”: ferestre spre frumuseţea sufletului tânăr, spre arta plastică, mânuirea discursului filmic sau spre creaţia literară. Individual sau pe echipe, tinerii aceştia au dovedit că, atunci când fac ceva din pasiune, stârnesc mirare, o frumoasă mirare. Privind în jur, îi vezi pe copiii aceştia nu mai înalţi decât o floare, îi măsori şi prin raportare la visurile lor şi îţi zâmbeşte sufletul de fericire, pentru că ei vor să fie şi sunt melomani. Ce au de câştigat? Multe! Îşi zidesc fiinţa în armonie, paşii lor sunt mai siguri, ochii lor ne dezvăluie un alt orizont.

Mai mult