Tradiția „Casei Domnului” din Galeșul Sibiului conduce către o spiritualitate bogată locală românească, cea a podoabei, a simbolului, a trăirii liturgice, atât de necesare în epoca pe care o trăim. Momentele în care creștinul pătrunde în această bucurie a închinării în acest edificiu au puterea să schimbe atât locul, dar și omul, având drept reper Învierea cea nebănuită în taina ei și nedescrisă în aspectul ei. Forța tradiției conduce viața creștinului care face teologie fără să știe, apără o credință și este apărat de această credință.