Localitatea Sulina, deşi modestă ca dimensiuni, era la sfârşitul sec. al XIX-lea unul din cele mai prospere oraşe din România, port liber beneficiind de regimul scutirilor de taxe „porto-franc”. Dezvoltarea sa spectaculoasă, economică şi urbanistică, s-a datorat Comisiunii Europene a Dunării (CED), organism creat în urma hotărârilor Congresului de Pace de la Paris din anul 1856 pentru a reglementa condiţiile de navigaţie la Dunărea de Jos, care şi-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii în localitate. O consecință importantă a prezenței CED a fost apariția unui spațiu multicultural, în care s-au manifestat liber, într-un climat de toleranță numeroase etnii care au creat, încă de atunci, imaginea unei Europe unite. Marea criză economică din anii 1929-1933 a afectat serios activitatea orașului-port și pe cea a CED-ului. În 1939 România a preluat principalele atribuții ale Comisiunii, personalul acesteia s-a repatriat și astfel, viața cosmopolită a Sulinei a încetat să mai existe. Afectat și de distrugerile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial orașul a intrat în declin.