Maria Toacă

Maria Toacă

Ziaristă în Grădina Maicii Domnului. Strămoașă a generațiilor viitoare de români.

Rezistența portulului popular românesc sub stăpâniri străine

De | 2022-09-13T21:48:09+00:00 13 septembrie 2022|

Volumul „Portul popular din Bucovina”, semnat de dr. Diana Chibac, lector la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității Naționale „Yuri Fedkovici” din Cernăuți, are ca obiect de studiu portul românesc din Valea Siretului. Apărut în 2021 la Editura Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, volumul reproduce, într-o versiune completată și actualizată, teza de doctorat a autoarei, absolventă a Facultății de Filologie a Universității „Yuri Fedkovici” din Cernăuți. Acest studiu atrage atenția, mai ales, prin tratarea serioasă a specificului etnografic al zonei sub aspect lingvistic. Specialistă în filologia română, autoarea și-a focalizat atenția asupra toponimelor, antroponimelor, hidronimelor legate de portul popular de pe Valea Siretului. Toate acestea ne provoacă să răscolim prin lăzile cu zestre ale bunicilor, dar și să ne amintim cuvinte demult uitate sau neînțelese, tot mai rar auzite în vorba oamenilor mai în vârstă, întocmai cum scria undeva Constantin Noiaca: „Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ți amintești de lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată”. Compartimentele ce pun în valoare esența studiului cuprind mesaje venite de la o lume din trecut.

Măcar să visăm la un loc pentru „Arcul limbii române” în orașul Cernăuți

De | 2020-12-21T16:26:11+00:00 21 decembrie 2020|

Pornind de la opera de artă monumentală a sculptorului clujean Liviu Mocan și de la ideea că „Arcului limbii române” i-ar sta bine și în orașul Cernăuți, în fața statuii lui Mihai Eminescu sau în alte locuri emblematice pentru români, în articol sunt abordate problemele cu care se confruntă comunitatea românească din actuala regiune Cernăuți odată cu intrarea în vigoare a legii învățământului, în special a articolului 7 din respectiva lege, care exclude instruirea în limbile minorităților naționale. Cu zăhărelul așa-numitului bilingvism, statul ucrainean a trecut de la convingere la constrângere. Ca nicăieri în lume se fac experimente cu copiii românilor, impunându-li-se Proiectul „Formarea abilităţilor multilingve la preşcolari şi elevi: idei europene progresive în contextul ucrainean”. Interesant că „fericirea” de a fi „beneficiari” ai acestor „idei progresive” a căzut doar pe capul elevilor români!

Vom vorbi limba noastră acasă, cu mama și cu Dumnezeu

De | 2020-12-21T18:27:45+00:00 21 decembrie 2020|

Minorităţile vor avea dreptul să înveţe „limba maternă în limba maternă”. Doar acest „privilegiu” le-a mai rămas românilor din Ucraina după punerea în funcțiune a legii privind protecția limbii de stat. Bine măcar că limba şi literatura română elevii români nu vor fi obligaţi să le studieze în ucraineană. În perioada sovietică am rezistat, ne-am păstrat sufletul românesc cu limba „moldovenească”, acum, într-o țară care și-a declarat vocația europeană, ne pierdem identitatea, deși am obținut dreptul să-i spunem maternei noastre „limba română”, cu excepția fraților noștri din regiunea Odessa.

Iubindu-l în taină, nu păstrăm tăcere

De | 2019-10-06T12:13:44+00:00 17 iunie 2015|

Cuvintele de mulţumire pentru românii păstrători de tradiţii, credinţă şi dragoste întru Eminescu, rostite de dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, ne dă dreptul să spunem acest lucru. În calitate de partener la toate evenimentele de vibraţie românească, dna Eleonora Moldovan a mărturisit că s-a îndrăgostit de această frumoasă tradiţie de a veni, cu noiane de flori şi duh de dăruire, la 15 ianuarie şi 15 iunie, la bustul şi Monumentul lui Mihai Eminescu: „Aceasta e forma publică în care ne manifestăm dragostea şi sentimentele, pentru că în formă tainică fiecare dintre noi avem un dialog zilnic cu Eminescu – ori de câte ori apar întrebări existenţiale, căci Eminescu este esenţa noastră spirituală, intermedierea dintre cultura universală şi naţională. El ne face mai frumoşi, mai generoşi, mai uniţi în gânduri, în cuvinte, în fapte”.

Semincerii

De | 2017-02-07T10:36:20+00:00 25 august 2014|

Dacă cineva neîndoios în credinţa că veşnicia s-a născut la sat vrea să-i vadă chipul curat, în care bate o inimă inocentă, o poate întâlni la Culiceni, la doar 50 kilometri de Cernăuţi – Satul mic cu Oameni mari, modeşti şi cinstiţi, cu un pronunţat simţ naţional, strâns legaţi de glia străbună. Un cititor atent îmi poate reproşa că am scris şi am repetat de mai multe ori aceste cuvinte, dar nu găsesc altele care să exprime întocmai tot ce simt când mă aflu printre „semincerii” de acolo (aşa sunt numiţi la Culiceni oamenii de vârstă venerabilă, purtători ai durerilor trecutului), înzestraţi de la Dumnezeu cu puterea de a regenera memoria urmaşilor.