Mihai Vinereanu

Mihai Vinereanu

former professor City University of New York

ÎNCEPUTURILE NEOLITICULUI ÎN EUROPA

De | 2016-10-06T11:31:10+00:00 22 iunie 2016|

Începând cu sfârșitul secolului al 19-lea și până azi au fost înregistrate mai multe teorii cu privire la originea și locul de formare al proto-indo-europenilor. Cea mai cunoscută dintre ele este, se pare, cea a Marijei Gimbutas care a dominat a doua jumătatea asecolului al 20-lea și care afirmă indo-europenenii, purtătorii culturii kurganelor, s-au format undeva la nordul Mării Negre. Aceștia au invadat Europa de pe la 3500 î Ch. în trei valuri succesive distrugând vechea civilizație europeană. În ultimele decenii au apărut, însă, probe noi care infirmă practic teoria “culturii kurganelor” ca fiind cultura primilor indo-europeni. Noile dovezi, arheologice, genetice și lingvistice demonstrează că primii indo-europeni au fost populația neolitică care a ajuns în Europa acum cca 9000 de ani în urmă în Balcani venind din Asia Mică. În acest articol, autorul susține această ultimă teorie aducând dovezi arheologice, genetice, dar și lingivistice. Prezentarea tutror datelor, ar necesita oo lucrare de câteva sute de pagini.

UN EVENIMENT ISTORIC: INDIA RECUNOAȘTE PE ȚIGANI CA DIASPORĂ INDIANĂ

De | 2016-06-22T14:03:50+00:00 23 martie 2016|

Timp de secole romii trăiesc în diverse țări ca entitate etnică separată, păstrându-și limba și cultura lor specifică. Recent, guvernul indian a avut fericita inspirație să recunoască romii ca diasporă indiană, cu drept de a se întoarce în India. Această decizie reprezitnă un eveniment istoric cu efecte benefice, în primul rând pentru romii din întreaga lume, dar și pentru o serie de țări unde trăiesc comunități de romi care nu pot să se integreze în țările respective. În plus, societatea indiană le oferă posibiliatea de a se integra mai usor, întrucât în India vor regăsi limbi și dialecte similare limbii rome, reciproc inteligibile. Tot în India pot regăsi marea cultură indiană pe care romii au pierdut-o în decursul a cca 1500 de ani de când au părăsit India.

DINTRE “CAPCANELE” LIMBII ROMÂNE

De | 2017-12-24T13:58:02+00:00 23 martie 2016|

Atât originea şi prin urmare întreaga evoluție a limbii române au fost greşit interpretate încă de la început, dar această stare de lucruri trebuie să înceteze. Pentru acest articol am selectat trei familii de cuvinte româneşti ai căror membrii deşi au origine comună, nu a fost niciodată percepuți ca atare, ceea ce a dus în mod inevitabil la o serie erori. Aici arăt că aceste cuvinte aparținând aceleaşi familii de cuvinte au o origine comună, provin de la acelaşi radical proto-indo-european şi au avut o evoluție fonologică care se întinde pe mai multe mii de ani. Toate au origine traco-dacă, în unele cazuri mergând până la proto-nostratică. Prin urmare, singura cale reală de a înțelege natura şi evoluția limbii române este aceea de a trata, limba romțnă ca limbă indo-europeană de sine stătătoare.

GOOGLE ȘI LIMBA DACĂ

De | 2016-03-23T12:03:10+00:00 16 decembrie 2015|

În acest scurt articol autorul prezintă o curiozitate lingvistică. Este vorba de traducerea automată a unor cuvinte dacice dintr-un studiu scris în limba română și tradus automat în limba engleză pe Google Translator. Acesta a “perceput” o serie de cuvinte dacice ca fiind cuvinte românești. Astfel sistemele IT identifică cel puțin parțial lexicul dacic cu cel românesc.

DESPRE DREAPTA INTERPRETARE A DATELOR DIN LIMBILE ROMANICE SAU CĂTRE O NOUĂ ȘTIINȚĂ A ROMANISTICII

De | 2019-10-06T12:21:32+00:00 16 iunie 2015|

În acest articol, autorul ajunge la concluzia că actualele limbi romanice par să fie urmașele limbilor băștinașe, influențate mai mult sau mai puțin de lingua romana rustica. Lingviștii consideră, în mod greșit, că așa-zisa latină vulgară era diferită de la regiune la regiune, de la provincie la provincie ca să poată explica diferențele dintre limbile romanice. Termenul de latină populară sau vulgară îl vom înlocui cu cel de lingua romana rustica (sau limba romană rustică) specificând că această limbă era unică și nu diferea de la regiune la regiune, dar ea a influențat limbile locale, în principiu limbile (sau dialectele) italice, celtice sau traco-ilire. În lucrări anterioare, autorul arată că toate aceste limbi erau destul de apropiate între ele, fapt care explică o mare parte a asemănărilor dintre ele, asemănări care de multe ori nu se regăsesc în latină. Este, în primul rând vorba de articolul hotărât și nehotărât, larg răspândit în toate limbile romanice, dar care lipsesc din limba latină, dar și din lingua romana rustica, precum și de alte fapte de limbă. Articolul de față aduce în discuție o serie de astfel de aspecte de limbă, dar rămân o mulțime de altfel de date care trebuie descoperite și interpretate ce cercetări viitoare.

Cine este Zamolxiu sau de ce plăcuțele de la sinaia nu sânt falsuri

De | 2015-12-16T13:47:53+00:00 18 mai 2015|

Au existat și există încă multe controverse în legătură cu originea și autenticitatea plăcuțelor de la Sinaia. Odiseea lor este bine cunoscută, așa că nu vom intra în detalii. Ținem totuși să accentuăm că nu considerăm că aceste plăcuțe ar fi falsuri și credem că limba acestor inscripții este o limbă autentică. Este, în mod cert, vorba de o istorie a scrisului în limba stră-moșilor noștri, din moment ce anumite plăcuțe sânt scrise într-un alfabet misterios (poate un alfabet silabic) cu mult mai vechi, despre care cercetătorii nu au reușit să emită vreo părere. Trebuie adăugat că unele conțin două texte diferite în două alfabete diferite. Cele două texte par să transmită același mesaj în două variante diferite, un fel de ”Rosetta Stone”. Autorul arată că, în ciuda controverselor în legătură cu plăcuțele de la Sinaia, nu consideră că acestea sânt falsuri, ci că ele reprezintă o limbă autentică și că au, în mod cert, legătură cu o istorie a scrisului în limba strămoșilor noștri.

Limba inscripțiilor de pe plăcuțele de la Sinaia

De | 2015-12-16T22:24:59+00:00 18 mai 2015|

Au existat și există încă multe controverse cu privire la originea limbii și poporului român, provenite fie din rea-credință, fie din ignoranță. În principiu, totul se reduce la două ipoteze, numite pe scurt ipoteza latinistă și cea dacistă, bine cunoscute tuturor. Adevărata descoperire a Plăcuțelor de la Sinaia a avut loc cândva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar detaliile rămân încă un mister. În anii ’90 ai secolului trecut când Dan Romalo a publicat prima lucrare despre aceste plăcuțe cu imaginea fiecărei plăcuțe dintre cele rămase, 134 la număr, din cele câteva sute câte au fost inițial. Între timp au mai apărut încă vreo câteva lucrări de acest gen. În 2014, apare un volum semnat de Eugen Nicolaescu care face o mai bună interpretare a datelor. În cele ce urmează, vom face analiza etimologică a cuvintelor din glosarul de cuvinte dacice, în total 307 cuvinte-titlu. Din câte se va putea vedea, limba este de fapt o română arhaică, cu multe legături cu latina și cu alte limbi italice (inclusiv etrusca) sau alte limbi indo-europene.

Editorial

De | 2018-10-08T17:48:32+00:00 15 mai 2015|

Există în cultura română un conflict între curentul vechi, latinist, reprezentat de establishment, care consideră că limba română se trage din limba latină și cel dacist, reprezentat de acei români care, datorită noilor descoperiri, consideră că limba română nu este de origine latină, ci de origine dacică. Redescoperirea plăcuțelor de la Sinaia a incitat anumiți cercetători să descifreze aceste texte, iar rezultatele arată că, în ciuda oricăror ipoteze eronate, limba plăcuțelor are foarte mult în comun cu limba română de azi, dar și cu latina, ea fiind traco-daca de acum 2000 sau chiar mai mult de ani. De aceea credem [...]

Editorial

De | 2018-10-08T17:50:10+00:00 15 martie 2015|

Evoluția limbii reflectă calea spre desăvârșire a spiritului uman. Astfel, perceperea diferenței dintre entitățile animate și cele inanimate a precedat pe cea în care gândirea umană a început să pună accentul pe diferențele de sex, unde femininul a jucat un rol esențial în restructurarea gândirii și, implicit, a limbii. Credem că, din acel moment, cu mai multe mii de ani în urmă, femininul a căpătat un rol din ce în ce mai mai pregnant în viață și în societate, chiar dacă femeia încă nu a ajuns la amploarea maximă a beneficității pe care-i este rînduit de Sus să o acceseze, [...]

Originea cuvântului Crăciun

De | 2015-03-15T16:24:26+00:00 24 decembrie 2014|

Articolul de față analizează etimologia cuvântului Crăciun. Originea acestui cuvânt a fost discutată, de-a lungul timpului, de mai mulți lingviști, dar cu rezultate minime. Încercările de a-i găsi o etimologie latină au eșuat. De aceea, în ultimul timp, era necesară aflarea unor soluții noi. Plecând de la premisa că sărbătoarea Crăciunului își are originea în ritualurile agrare neolitice perpetuate până la începutul creștinismului, apoi asimilate de creștinism, câțiva lingviști din zilele noastre, inclusiv autorul acestor rânduri, au căutat soluții alternative. Analizînd pe rând ipotezele anterioare, am ajuns la concluzia că ipotezele anterioare mai vechi sau mai noi sânt inadecvate. În principiu, acest cuvânt este de origine traco-dacă cu rădăcini în proto-indoeuropeană. Astfel Crăciun pare să provină din PIE *(s)ker-, *kerk- ‘cerc’ tot astfel cum eng. Yule ‘Crăciun, solstițiul de iarnă’ < gmc. *hjul- ‘discul solar’ provine din PIE *kʷekʷlo- ‘roată, cerc’

Argument la Dicționarul Etimologic al Limbii Române

De | 2015-03-15T16:24:42+00:00 24 decembrie 2014|

Argumentul cercetează originea limbii române dintr-o perspectivă nouă. Dat fiind faptul că cea mai mare parte (86%) a lexicului românesc nu poate fi explicat prin latină și nu are cognați în alte limbi romanice, a fost concepută o nouă metodă de cercetare a originii elementelor lexicale românești. Din celelalte 14%, 2/3 provin din fondul comun indo-european. Astfel se demontrează că cea mai mare parte a lexicului românesc este de origine traco-dacă. Lexicul românesc este comparat cu cel al altor limbi indo-europene și este prezentată în detaliu evoluția sunetelor de la proto-indo-europeană la română. Metoda funcționează foarte bine rezolvând etimologia a mii de cuvinte românești rămase cu origine necunoscută, incertă sau greșit atribuită, discutată în detaliu în Dicționarul Etimologic al Limbii Române. Prin urmare, se poate spune că româna nu este o limbă romanică, ci este fiica limbii traco-dace cu împrumuturi din latină, slavă sau alte limbi învecinate. Lucrarea demonstrează, de asemenea, că traco-daca (și ilira) erau înrudite cu limbile celtice și cele italice. În plus, lucrarea arată că limba traco-dacă era o limbă centum, ci nu satem cum s-a crezut până acum. Un început de romanizare a putut avea loc în Dacia, dar nu o romanizare, în adevăraul sens al cuvântului. Această ipoteză este susținută de o multitudine de date lingvistice și arheologice examinate în această lucrare.

Dicționarul etimologic al academiei – o mostră de incompetență

De | 2015-03-15T16:25:22+00:00 23 decembrie 2014|

În articolul de față fac o trecere în revistă a lipsurilor fundamentale ale primului volum din Dicționarul etimologic al Academiei (literele A și B) care este elaborat pe principii vechi, pre-științifice, compilând ipoteze mai vechi pre-luate din lucrări (dicționare etimologice) anterioare, demodate fără să țină cont de descoperirile lingvistice din secolul XX și sfârșitul sec. XIX. Acest articol punctează câteva din lipsurile și erorile fundamentale ale acestei lucrări cum ar fi lipsa comparației cu alte limbi indo-europene, în afară de latină și limbile slave, precum și lipsa oricărei sistematizări a materialului lexicografic, atribuind origini diferite unor elemente lexicale care, în mod evident, aparțin aceleeași familii de cuvinte, dar și lipsa oricărei viziuni lingvistice proprii care să aparțină autorilor dicționarului în discuție. În ultimă instanță, consider că, astfel conceput, continuarea elaborării acestui de dicționar nu-și are sensul.

Editorial

De | 2018-10-08T17:50:57+00:00 23 decembrie 2014|

S-a vorbit mult despre specificul românesc și s-a încercat în fel și chip să fie definit, cu mai mult sau mai puțin succes. În cele ce urmează, în cuvinte puține voi încerca să prezint frumusețea unicității specificului românesc oglindit în limbă, în limba română. Am convingerea că la baza specificului oricărei spiritualități, culturi stă limba, “neclintita limbă”, cum zice poetul. Limba este aceea care modelează ideile, trăirile și sentimentele unui neam. De aceea fiecare cultură este, mai mult sau mai puțin, unică în felul ei. Anumite cercetări moderne arată că limba modelează până și structura creierului și de aici, cred, [...]

Editorial

De | 2018-10-08T17:59:22+00:00 26 august 2014|

Scopul acestei reviste este acela de a dezvălui aspecte mai puțin cunoscute care țin de adevăruri legate de spiritualitatea, limba și cultura românească. Studii de istoria limbii vor prezenta limba română dintr-un punct de vedere aproape cu totul nou. De asemenea, studii de arheologie, genetică și antropologie vor juca un rol major. Revista are menirea de a informa pe cititorul român interesat de problemele de limbă și spiritualitate românească, dar și pe specialistul străin care dorește să afle lucruri noi despre fascinanta limbă și cultură română. Revista este bilingvă cu articole atât în limba română, cât și în limba engleză. [...]