Mihai Vinereanu

Mihai Vinereanu

former professor City University of New York

Editorial

De | 2018-10-08T17:50:10+00:00 15 martie 2015|

Evoluția limbii reflectă calea spre desăvârșire a spiritului uman. Astfel, perceperea diferenței dintre entitățile animate și cele inanimate a precedat pe cea în care gândirea umană a început să pună accentul pe diferențele de sex, unde femininul a jucat un rol esențial în restructurarea gândirii și, implicit, a limbii. Credem că, din acel moment, cu mai multe mii de ani în urmă, femininul a căpătat un rol din ce în ce mai mai pregnant în viață și în societate, chiar dacă femeia încă nu a ajuns la amploarea maximă a beneficității pe care-i este rînduit de Sus să o acceseze, [...]

Originea cuvântului Crăciun

De | 2015-03-15T16:24:26+00:00 24 decembrie 2014|

Articolul de față analizează etimologia cuvântului Crăciun. Originea acestui cuvânt a fost discutată, de-a lungul timpului, de mai mulți lingviști, dar cu rezultate minime. Încercările de a-i găsi o etimologie latină au eșuat. De aceea, în ultimul timp, era necesară aflarea unor soluții noi. Plecând de la premisa că sărbătoarea Crăciunului își are originea în ritualurile agrare neolitice perpetuate până la începutul creștinismului, apoi asimilate de creștinism, câțiva lingviști din zilele noastre, inclusiv autorul acestor rânduri, au căutat soluții alternative. Analizînd pe rând ipotezele anterioare, am ajuns la concluzia că ipotezele anterioare mai vechi sau mai noi sânt inadecvate. În principiu, acest cuvânt este de origine traco-dacă cu rădăcini în proto-indoeuropeană. Astfel Crăciun pare să provină din PIE *(s)ker-, *kerk- ‘cerc’ tot astfel cum eng. Yule ‘Crăciun, solstițiul de iarnă’ < gmc. *hjul- ‘discul solar’ provine din PIE *kʷekʷlo- ‘roată, cerc’

Argument la Dicționarul Etimologic al Limbii Române

De | 2015-03-15T16:24:42+00:00 24 decembrie 2014|

Argumentul cercetează originea limbii române dintr-o perspectivă nouă. Dat fiind faptul că cea mai mare parte (86%) a lexicului românesc nu poate fi explicat prin latină și nu are cognați în alte limbi romanice, a fost concepută o nouă metodă de cercetare a originii elementelor lexicale românești. Din celelalte 14%, 2/3 provin din fondul comun indo-european. Astfel se demontrează că cea mai mare parte a lexicului românesc este de origine traco-dacă. Lexicul românesc este comparat cu cel al altor limbi indo-europene și este prezentată în detaliu evoluția sunetelor de la proto-indo-europeană la română. Metoda funcționează foarte bine rezolvând etimologia a mii de cuvinte românești rămase cu origine necunoscută, incertă sau greșit atribuită, discutată în detaliu în Dicționarul Etimologic al Limbii Române. Prin urmare, se poate spune că româna nu este o limbă romanică, ci este fiica limbii traco-dace cu împrumuturi din latină, slavă sau alte limbi învecinate. Lucrarea demonstrează, de asemenea, că traco-daca (și ilira) erau înrudite cu limbile celtice și cele italice. În plus, lucrarea arată că limba traco-dacă era o limbă centum, ci nu satem cum s-a crezut până acum. Un început de romanizare a putut avea loc în Dacia, dar nu o romanizare, în adevăraul sens al cuvântului. Această ipoteză este susținută de o multitudine de date lingvistice și arheologice examinate în această lucrare.

Dicționarul etimologic al academiei – o mostră de incompetență

De | 2015-03-15T16:25:22+00:00 23 decembrie 2014|

În articolul de față fac o trecere în revistă a lipsurilor fundamentale ale primului volum din Dicționarul etimologic al Academiei (literele A și B) care este elaborat pe principii vechi, pre-științifice, compilând ipoteze mai vechi pre-luate din lucrări (dicționare etimologice) anterioare, demodate fără să țină cont de descoperirile lingvistice din secolul XX și sfârșitul sec. XIX. Acest articol punctează câteva din lipsurile și erorile fundamentale ale acestei lucrări cum ar fi lipsa comparației cu alte limbi indo-europene, în afară de latină și limbile slave, precum și lipsa oricărei sistematizări a materialului lexicografic, atribuind origini diferite unor elemente lexicale care, în mod evident, aparțin aceleeași familii de cuvinte, dar și lipsa oricărei viziuni lingvistice proprii care să aparțină autorilor dicționarului în discuție. În ultimă instanță, consider că, astfel conceput, continuarea elaborării acestui de dicționar nu-și are sensul.

Editorial

De | 2018-10-08T17:50:57+00:00 23 decembrie 2014|

S-a vorbit mult despre specificul românesc și s-a încercat în fel și chip să fie definit, cu mai mult sau mai puțin succes. În cele ce urmează, în cuvinte puține voi încerca să prezint frumusețea unicității specificului românesc oglindit în limbă, în limba română. Am convingerea că la baza specificului oricărei spiritualități, culturi stă limba, “neclintita limbă”, cum zice poetul. Limba este aceea care modelează ideile, trăirile și sentimentele unui neam. De aceea fiecare cultură este, mai mult sau mai puțin, unică în felul ei. Anumite cercetări moderne arată că limba modelează până și structura creierului și de aici, cred, [...]

Editorial

De | 2018-10-08T17:59:22+00:00 26 august 2014|

Scopul acestei reviste este acela de a dezvălui aspecte mai puțin cunoscute care țin de adevăruri legate de spiritualitatea, limba și cultura românească. Studii de istoria limbii vor prezenta limba română dintr-un punct de vedere aproape cu totul nou. De asemenea, studii de arheologie, genetică și antropologie vor juca un rol major. Revista are menirea de a informa pe cititorul român interesat de problemele de limbă și spiritualitate românească, dar și pe specialistul străin care dorește să afle lucruri noi despre fascinanta limbă și cultură română. Revista este bilingvă cu articole atât în limba română, cât și în limba engleză. [...]