Nicolae Magiar

Nicolae Magiar

Profesor și publicist din Grădina Maicii Domnului Realizări: - absolvent Facultatea de Istorie – Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj- Napoca; - Profesor doctor – istorie, cu o activitate de 48 de ani non - stop la catedră; - Am publicat 22 de cărți, multe premiate la nivel județean, național și internațional; - Am publicat peste 100 de articole de specialitate în reviste din județ, din țară și străinătate; - Redactez permanent 3 reviste (Cronos – revista Societății de Științe Istorice din România, filiala Caraș – Severin, și două reviste sătești: Bozoviceana și Spic de Grâu; toate apar bianual); - Sunt președintele Societății de Științe Istorice din România, filiala județului Caraș-Severin; - Am o colaborare cu studiouri de radio și televiziune de 38 de ani (numai pe Radio Reșița am realizat peste 2500 de emisiuni live, cu caracter social). Pasiuni: istoria, filosofia, muzica bună (indiferent de vârstă). Proiecte: publicare de cărți și articole de istorie, colaborare cu Radio Reșița. Exemple de cărți publicate: - Nicolae Stoica de Hațeg: Preocupări istoriografice; - Dezmembrarea Iugoslaviei în context internațional; - Relațiile franco – britanice în perioada napoleoniană; - Viața monahală din județul Caraș-Severin; - Viața monahală din județul Timiș; - Protocolul de la Mehadia; - Monografii ale mai multor localități: Reșița, Bozovici, Ezeriș, Soceni, Brebu); - Din culisele unei emisiuni radiofonice: Singurătate în Doi. Profesor dr. Nicolae Magiar Colegiul Național Mircea Eliade din Reșița

Învățământul reșițean în perioada interbelică

De | 2021-09-22T17:25:46+00:00 22 septembrie 2021|

În orice epocă istorică, sistemul de învățământ are un rol esențial. Acesta pentru că, prin educația tinerilor este asigurat viitorul următoarei generații și garanția unor șanse reale la progres în toate domeniile. Deoarece funcționarea eficientă a sistemului de învățământ este direct legată de mai mulți factori (baza materială, corpul didactic, manualele școlare, resursele financiare și prezența copiilor pe băncile școlii), implicarea autorităților locale și economice în susținerea învățământului este importantă. Primele informații despre învățământul de la Reșița datează din secolul XVIII, respectiv din a unul 1776, când este menționată o școală în limba germană. Specificul etnic, respectiv existența locuitorilor germani aduși prin colonizare, a maghiarilor veniți inițial ca stăpâni feudali, a sârbilor refugiați, a românilor din totdeauna, a determinat existența școlilor în mai multe limbi. Un exemplu direct de implicare a factorilor economici în sistemul de învățământ din Reșița în perioada interbelică este organizarea de școli profesionale de către marea uzină U.D.R. Astfel, Școala de Ucenici a Căilor Ferate de Stat (înființată în 1907) se transformă în 1919 în Școala Industrială U.D.R. nr. 2 și a funcționat cu 2 secții: secția română, și secția germană, între anii 1919-1924. Începând cu anul 1924 școala a rămas numai cu secția de predare în limba română. Aceasta va asigura cadre calificate pentru uzina reșițeană. Primăria din Reșița va sprijini direct sistemul de învățământ din oraș prin asigurarea unor condiții materiale cât mai bune pentru elevi și cadrele didactice, dar și prin intervenții legislative care să ducă la reducerea absenteismului școlar și a analfabetismului. Aceste măsuri s-au aplicat permanent, inclusiv pe perioada războiului mondial.

Protocolul de la Mehadia

De | 2020-12-22T16:44:07+00:00 21 decembrie 2020|

Între personalitățile din Banat, care au dat istoriei și culturii românești în general, suficiente fapte și mărturii pentru generațiile de după ei se numără și Nicolae Stoica de Hațeg (1751-1833). A trăit și și-a desfășurat activitatea într-o arie geografică destul de largă pentru acea epocă: Mehadia – Viena – Timișoara – Vârșeț –Caransebeș – Clisura Dunării. A îndeplinit şi a avut o serie de funcții și preocupări mai mult sau mai puțin oficiale: preot, protopop, director al școlilor neunite românești și sârbești, cronicar, învățător, numismat și arheolog amator, ctitor de biserici, colecționar și difuzor de carte, preot militar, tălmaci pentru ofițeri superiori şi pentru împăratul Iosif al II-lea, culegător de folclor. Se cunosc 11 dintre lucrările sale, la unele fiind coautor. Una a fost descoperită în ultimii ani. Este vorba despre manuscrisul care poartă titlul Protocolul din Protoprezviteratul Mehadiei. Scurtă cuprindere a poruncilor, de la 1 mai 1792. Potrivit primei datări și ultimei mențiuni de dată şi an care apar în acest manuscris, perioada acoperită de acest Protocol este între 28 mai 1792 - 29 noiembrie 1832, adică 40 de ani. Protocolul este de fapt un jurnal de intrări-ieșiri ale actelor primite și emise de protopop, scopul lui fiind de a ține o evidență strictă a tuturor actelor primite și emise de protopopiat în perioada respectivă, fapt ce intra în obligațiile de serviciu ale protopopului. Acest manuscris conține informații prețioase din punct de vedere religios, lingvistic și cultural în general.