Nicolae Magiar

Nicolae Magiar

Profesor și publicist din Grădina Maicii Domnului Realizări: - absolvent Facultatea de Istorie – Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj- Napoca; - Profesor doctor – istorie, cu o activitate de 48 de ani non - stop la catedră; - Am publicat 22 de cărți, multe premiate la nivel județean, național și internațional; - Am publicat peste 100 de articole de specialitate în reviste din județ, din țară și străinătate; - Redactez permanent 3 reviste (Cronos – revista Societății de Științe Istorice din România, filiala Caraș – Severin, și două reviste sătești: Bozoviceana și Spic de Grâu; toate apar bianual); - Sunt președintele Societății de Științe Istorice din România, filiala județului Caraș-Severin; - Am o colaborare cu studiouri de radio și televiziune de 38 de ani (numai pe Radio Reșița am realizat peste 2500 de emisiuni live, cu caracter social). Pasiuni: istoria, filosofia, muzica bună (indiferent de vârstă). Proiecte: publicare de cărți și articole de istorie, colaborare cu Radio Reșița. Exemple de cărți publicate: - Nicolae Stoica de Hațeg: Preocupări istoriografice; - Dezmembrarea Iugoslaviei în context internațional; - Relațiile franco – britanice în perioada napoleoniană; - Viața monahală din județul Caraș-Severin; - Viața monahală din județul Timiș; - Protocolul de la Mehadia; - Monografii ale mai multor localități: Reșița, Bozovici, Ezeriș, Soceni, Brebu); - Din culisele unei emisiuni radiofonice: Singurătate în Doi. Profesor dr. Nicolae Magiar Colegiul Național Mircea Eliade din Reșița

Protocolul de la Mehadia

De | 2020-12-22T16:44:07+00:00 21 decembrie 2020|

Între personalitățile din Banat, care au dat istoriei și culturii românești în general, suficiente fapte și mărturii pentru generațiile de după ei se numără și Nicolae Stoica de Hațeg (1751-1833). A trăit și și-a desfășurat activitatea într-o arie geografică destul de largă pentru acea epocă: Mehadia – Viena – Timișoara – Vârșeț –Caransebeș – Clisura Dunării. A îndeplinit şi a avut o serie de funcții și preocupări mai mult sau mai puțin oficiale: preot, protopop, director al școlilor neunite românești și sârbești, cronicar, învățător, numismat și arheolog amator, ctitor de biserici, colecționar și difuzor de carte, preot militar, tălmaci pentru ofițeri superiori şi pentru împăratul Iosif al II-lea, culegător de folclor. Se cunosc 11 dintre lucrările sale, la unele fiind coautor. Una a fost descoperită în ultimii ani. Este vorba despre manuscrisul care poartă titlul Protocolul din Protoprezviteratul Mehadiei. Scurtă cuprindere a poruncilor, de la 1 mai 1792. Potrivit primei datări și ultimei mențiuni de dată şi an care apar în acest manuscris, perioada acoperită de acest Protocol este între 28 mai 1792 - 29 noiembrie 1832, adică 40 de ani. Protocolul este de fapt un jurnal de intrări-ieșiri ale actelor primite și emise de protopop, scopul lui fiind de a ține o evidență strictă a tuturor actelor primite și emise de protopopiat în perioada respectivă, fapt ce intra în obligațiile de serviciu ale protopopului. Acest manuscris conține informații prețioase din punct de vedere religios, lingvistic și cultural în general.