Aflată la doar câtiva minute de drumul european ce leagă Bucureștiul de Moldova, biserica de lemn din Orbeni (judeţul Bacău) e astăzi un monument de patrimoniu foarte valoros – pentru cei ce știu să aprecieze – dar, din păcate, pe atât de puţin cunoscut. Lăcașul de cult e așezat în centrul localității într-o poieniță minunată ce te trimite cu gândul la rai. Copacii o străjuiesc impunător contribuind la evidențierea ei, în timp ce verdeața din curte te invită să te așezi și să povestești. Rareori poți spune că lemnul e atât de bucuros atunci când e tăiat și sculptat. E înfățișat în chipuri felurite și ne încearcă imaginația cu încărcătura celor 3 veacuri ce s-au așezat cu amintiri peste el. Bârnele sale ne descoperă ştiinţa omului simplu care lucrează cu multă dragoste, mai ales când e vorba de bunul Dumnezeu. Bisericuţa e o parte identităţii noastre ca popor.

Timpul ne duce în istorie până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Construită în 1734, în umbra codrului, aflat la 20 de kilometri distanţă de sat, pe locul numit Fântâna Popii, biserica a fost adusă în mijlocul Orbenilor şi încheiată la loc în 1785. Este una dintre acele bisericuţe călătoare, mutate dintr-un loc în altul, pe unde era nevoie de locaş de închinăciune, practică frecventă în Moldova secolelor XVII-XIX. Legenda spune că ar fi fost schit grecesc şi că, fiind aproape de pădure, era prădat adesea de răufăcători. Povestesc bătrânii că doi boieri ar fi pus un rămășag iar cel care a pierdut, Costachi Negri, a desfăcut bisericuţa bârnă cu bârnă şi a adus-o în locația actuală. Peste drum se afla conacul boieresc al familiei Negri. În jurul locaşului a fost cimitir dar boierul, deranjat de plânsetele bocitoarelor, l-a mutat peste deal. Biserica este pardosită cu beton şi cărămidă. Are planul treflat, cu absidele laterale pentagonale, fiind reprezentativă pentru tipul moldovenesc. Este construită din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică, aşezate pe talpă de stejar şi pe temelie de piatră, având dimensiuni reduse, trădând smerenia celor ce au ridicat-o. La exterior, un brâu median, sub formă de frânghie răsucită, simbol al vieţii,  înconjoară întreagul monument și fiecare fereastră. Acoperişul, învelit cu draniţă, se sprijină pe console sculptate în „cap de cal“. Deasupra, semeţ, stă turnul cu streaşină dublă, rar întâlnit la bisericile de lemn. Intrarea se face printr-un pridvor deschis, cu stâlpişori decoraţi din abundenţă cu incizii în unghie. Deasupra ușii de intrare care a fost schimbată din pricina timpului, stă pisania ce lămureşte asupra strămutării de la 1785: „Această sfântă biserică s-au prefăcut de nou de Ianuca capit(an) Vasile la 1785″.

Biserica n-a mai fost încheiată la fel cum era la începuturi și astfel masa sfântului altarul nu mai e pe axul central. De asemenea, catapeteasma nu a mai încăput în întregime şi fost decupată pe părţile laterale. Pronaosul, tinda muierilor cum era numit în vechime, e separat de naos printr-un perete despărţitor cu stâlpi şi acolade sculptate. Pe fiecare stâlp sunt motive solare iar deasupra frânghia răsucită.

Cu ocazia restaurării care a avut loc între anii 1973-1977, a fost înlocuit turnul clopotniţă, s-a construit un gard de împrejmuire, toate alcătuind un original ansamblu unitar din lemn. Meşterii locali au lucrat cu multă îndemânare şi pricepere, lucrurile de restaurare fiind conduse de preotul paroh Constantin Ungureanu, sub supravegherea arhitectului Titu Elian. În anul 2000, după alte lucrări susţinute de restaurare, a fost resfinţită. Pictura de pe catapeteasmă a fost restaurată în anii 1977-1978 de pictorul Zidaru, iar în 2007 a fost din nou curăţată structura ei. În perioada comunistă, pe unele icoane s-a aşezat un strat de vopsea peste pictura veche și la restaurare s-a observat acest lucru şi au rămas câteva fragmente drept mărturie.

Acest tablou special care s-a creionat în culori vii dar vechi face trimitere la sute de ani şi păstrează starea de taină existentă în sfântul locaş. Chiar dacă ajungi întâmplător prin zonă, imaginea generală a edificiului creştin-ortodox te impresionează cu siguranţă. E foarte adevărat că, din toate punctele de vedere, îngrijirea e mai mult decât pretenţioasă iar eforturile pentru susţinerea ei sunt pe măsură. Aceste realități nu ne împiedică să vă invităm să o vizitați și să vă bucurați de jertfa adusă de înaintași, spre slava Bunului Dumnezeu, prin această minunată biserică, o  bijuterie inestimabilă a Bacăului.