Însemnat om politic roman (234-149 î.Ch.) şi vestit atât prin strădaniile lui de a restabili vechile moravuri romane, în calitatea sa de consul, cât şi prin cuvintele pe care le rostea, de fiecare dată la finele prezenţei sale active în senat, şi anume: „ceterum censeo Carthaginam esse delendam” (= În rest socot că trebuie distrusă Cartagina), şocat fiind de refacerea lor rapidă, după primele două războaie punice şi de multa bărbăţie dovedită (şi nu fără temei, generalul cartaginez Hannibal a intrat în proverbe de tipul „Hannibal ante portas”, à propos de un pericol iminent major; cartaginezii, deţinând o flotă maritimă substanţială, erau un pericol pentru romani, iar romanii nu s-au lăsat până nu i-au desfiinţat ca stat, transformându-i în provincie romană; aceasta s-a întâmplat după al treilea război punic, dus de Scipio Africanul. CATO MAJOR a fost însă şi o personalitate cultural-ştiinţifică, nu numai politică, el fiind autorul a două cărţi extrem de importante şi utile. Una ar fi un tratat, De agricultura/ De re rustica, care, de fapt, poate fi şi un manual de terapie căci, descriind amănunţit fiecare plantă şi arbore, arată şi în ce maladii poate fi utilizată şi cum trebuie să se preparat leacul: iată de ce socot, am spus-o şi cu alte ocazii, că ar fi foarte utilă dacă s-ar folosi ca material didactic la Facultatea de Medicină.
Cartea care însă ne interesează în cea mai mare măsură este ORIGINES, carte care trece drept pierdută (manieră cu care eu nu pot fi de acord – sau, în orice caz, nu total pierdută, atâta vreme cât din ea există citate, uneori substanţiale, la autorii posteriori, i.a. la gramaticianul FESTUS (Sextus Pompeius – „De verborum significatu” (Despre sensul cuvintelor).
Să zăbovim doar la un singur citat din această preţioasă operă „ORIGINES”, pe care îl aflăm la BONAVENTURA VULCANIUS în a sa „De litteris et lingua Getarum sive Gothorum” (Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor), Lugdunum Batavorum, 1597 – iată-l: „Getae etiam ante Romam conditam, heroum suorum res praeclargestas carmine conscriptas ad tibiam cecinerint quod multo post tempore a Romanis factitatum” (= Geţii aveau o scriere cu multă vreme înainte de întemeierea Romei, căci ei cântau în ode scrise faptele de vitejie ale eroilor lor; aşa ceva s-a înfăptuit de către romani la multă vreme după Geţi). Dacă luăm în consideraţie momentul întemeierii Romei – 753 î.Ch. cf. Titus Livius – „Ab urbe condita” (De la întemeierea Romei), încă înseamnă sec. 8 î.Ch., dar Cato spune „etiam ante Romam conditam” = ba chiar înainte de întemeierea Romei. Dacă luăm în consideraţie acea informaţie oferită de savantul suedez CAROLUS LUNDIUS în cartea „Zamolxis primus Getarum legislator” = Zamolxis primul legiuitor al Geţilor, pe care eu am tradus-o din latina medievală în română (prima ei traducere pe plan internaţional), aflăm, i.a., de o rocă uriaşă pe care fusese gravat alfabetul getic de către Uriaşi, a căror domnie este fixată cu 10–12 mii de ani în urmă, pe vremea ultimei glaciaţiuni; astfel, putem susţine că Geţii aveau o scriere chiar din acele vremuri. Această rocă a plutit pe un gheţar şi, ajungând la porţile Upsalei, pe atunci capitală a Suediei, regele Carol al XI-lea a ordonat să fie depozitată la Muzeul Regal de Antichităţi. Directorul acestui muzeu era profesorul Johannis Axehielmus care, de altfel, fusese însărcinat să adune toate antichităţile de pe cuprinsul peninsulei scandinave spre a le depozita în muzeu.
Socot necesar a se înfăptui un act de cultură de importanţă majoră în istoria României, atât de vitregită, în ultima vreme, dar cu gânduri frumoase ce s-ar cere materializate: o mică echipă de cercetători, care să fie autorizată să se deplaseze la Stockholm pentru a vizita Muzeul Regal de antichităţi din Upsala, să fotografieze acea rocă şi eventual să cerceteze şi alte antichităţi.
Cred unii dintre miliardarii din frumoasa şi bogata noastră ţară ar putea sprijini financiar acest act cultural de importanţă universală (= o echipă de filologi istorici, geografi, arheologi şi un medic, care să cerceteze în maximum 30 de zile problema).
Maria Crişan 05.10.2015
Membră a Societăţii Internaţionale de Geografie istorică „ERNST KIRSTEN” din Stuttgart
