CENTENAR – SALON DE ARTĂ VIZUALĂ
CENTENAR
SALON DE ARTĂ VIZUALĂ
dedicat
EXPOZIȚIEI DE PICTURĂ ȘI SCULPTURĂ A ARTIȘTILOR MOBILIZAȚI M.C.G. – IAȘI 1918
prof. dr. Teodor Hașegan
Colegiul Național de Artă Octav Băncilă – Iași, în parteneriat cu: Inspectoratul Școlar Județean – Iași, Brigada 15 Mecanizată Podul Înalt – Iași și Uniunea Artiștilor Plastici – Filialele Iași și București, au inițiat un proiect cultural care vizează Conexiunea dintre Istorie, Istoria artei și Arta vizuală contemporană. Manifestarea se înscrie în Programul Centenar al Primăriei Municipiului Iași, care include proiecte și manifestări culturale, având drept scop aducerea în actualitate a celor mai importante evenimente care s-au desfășurat în perioada în care Iașul era Capitala din timpul refugiului (1916-1918).
Manifestarea artistică a fost structurată în două secțiuni: o reconstituire prin intermediul reproducerilor a expoziției realizate de artiștii mobilizați și un salon expozițional, ca o replică a artiștilor contemporani. Astfel, a apărut în format fotografic o parte dintre lucrările care au fost expuse în urmă cu o sută de ani, reconstituindu-se imaginar aproximativ o treime din prestigioasa manifestare artistică de atunci. Aceasta practic reprezenta un salon oficial, în antiteză cu cel din București. De asemenea, au fost expuse și alte lucrări ale artiștilor mobilizați sau atașați grupului, datate în perioada respectivă, cu aceeași tematică din anii războiului. Un sector special a fost dedicat pictorului Nicolae Tonitza cu reproduceri după lucrările din timpul prizonieratului (el revenit la Iași în martie 1918). Cea de a doua secțiune a manifestării a prezentat o expoziție tematică de grup, organizată de profesorii-artiști de la Colegiul Național de Artă Octav Băncilă din Iași, cu lucrări de pictură, sculptură, grafică și arte decorative. Manifestarea artistică, prin varietatea concepțiilor artistice și diversitatea tehnicilor expresive, s-a dorit un omagiu peste timp dedicat creatorilor, într-o viziune artistică actuală. Simezele Galeriei de Artă Victoria au oferit un spațiu generos aflat în imediata apropiere a locului în care a fost organizată manifestarea artiștilor din timpul războiului: Școala de Arte frumoase din Iași, fosta Academie Mihăileană, înființată la Iași în 1835 prin stăruințele lui Gheorghe Asachi, unde se practica și prima formă de învățământ artistic: clasul de zugrăvitură. Astfel, artiștii noștri au realizat și o primă formă de conexiune în spațiu și timp: La o sută de ani și la o sută de pași.
Ne-au apărut, așadar Două expoziții, un centenar, cum își intitulează criticul de artă articolul în care a remarcat: Salonul de artă vizuală Centenar, dedicat Expoziției din ianuarie 1918, a artiștilor mobilizați de Marele Cartier General, realizează un arc peste timp, expunînd laolaltă lucrările a două serii de personalități, despărțite de un veac[1].
Cum ne arată istoria, începând din toamna anului 1916, la Iași se afla în refugiu capitala ţării, suveranul, parlamentul, guvernul şi principalele instituţii ale statului. Deși condițiile războiului au impus greutăți inerente, în anii pribegiei s-a desfăşurat o intensă activitate, în toate domeniile, inclusiv pe plan cultural. În toţi aceşti ani grei, în centrul cultural moldav publicaţiile au consemnat o constantă activitate culturală, științifică și artistică, o intensă preocupare pentru păstrarea patrimoniului cultural și pentru continuarea procesului de învăţământ – elemente fundamentale pentru păstrarea integrităţii fiinţei naţionale. În acest sens pot fi apreciate, în mod deosebit, activităţile desfăşurate de către marele istoric Nicolae Iorga, istoricul de artă I. D. Ştefănescu, compozitorul George Enescu, pictorul Octav Băncilă şi mulţi alţii.
În acest context deosebit de complex, din anii războiului, creaţia artistico-plastică a fost animată, într-o formulă fără precedent: pe de o parte, prin iniţiativa generalului Radu R. Rosetti (istoric militar, membrul al M.C.G., rănit în lupta de la Răzoare din august 1917) de a înfiinţa un muzeu militar naţional, care să cuprindă şi o secţie de artă plastică, iar pe de altă parte era intenţia de a da o replică invitaţiei venite de la Bucureşti, de a trimite şi artiştii mobilizaţi lucrări pentru a participa la Salonul oficial de artă plastică din 1917.
Astfel, chiar din presa vremii aflăm că artiștii prezentau în vitrinele din centrul oraşului, la sediul redacţiilor ori în diferite spaţii comerciale, expoziţii de artă organizate permanent. Aceste manifestări expoziționale sunt consemnate în articole, de cele mai multe ori lapidar, dar din ele putem afla că au expus: Octav Băncilă, Ioan Cosmovici, Otto Briese, Iosif Iser și mulți alții, bucurându-se de admirația publicului. O activitate deosebită venea şi din partea pictorului Nicolae Tonitza, pe atunci redactor al ziarului „Iaşul“ (până la mobilizarea din 1916) unde scria şi ilustra articole cu desene sau viniete.
În această ambianță deosebită vine și inițiativa Marelui Cartier General (în continuare prescurtat M.C.G.) al Armatei de a atașa, pe lângă Marele Stat Major, artiștii plastici moblilizați și repartizați în toate zonele de operațiuni militare, pentru a li se încredința misiunea să ilustreze realitatea vieţii româneşti legată de război. Astfel, au fost convocaţi de mai mulţi artişti aflați pe front, prin Ordinul circular nr. 9400 / 23 iunie 1917, semnat de Şeful Marelui Stat Major, generalul Constantin Prezan. Ordinul prevedea condiţiile care erau puse la dispoziţia artiştilor plastici pentru a duce la îndeplinire realizarea acestei misiuni artistice şi destinaţia lucrărilor: Toate operele ce vor concepe şi executa le vor încredinţa în deplină proprietate a statului, renunţând la orice răsplată pentru munca depusă. Acelaşi document menționa numele şi gradul militar al artiştilor grupaţi de M.C.G.cu misiunea de corespondenţi de război. Astfel, se poate constata că, la nobila misiune încredinţată, au fost convocaţi 35 de artişti, 25 pictori şi 10 sculptori (Anexa 1).
Manifestarea artistico-plastică generată de această inedită iniţiativă a fost Expoziţia de pictură şi sculptură a artiştilor mobilizaţi M.C.G. din ianuarie 1918. Programată iniţial de Crăciun, a fost vernisată în ziua de 24 ianuarie 1918, în localul Şcolii de Arte frumoase din Iaşi, fosta Academie Mihăileană, iar presa locală anunța că începând cu data de 26 ianuarie a fost deschisă publicului larg[2]. Catalogul expoziţiei prezintă 32 de expozanţi (20 de pictori şi 12 sculptori) şi operele expuse: 38 pictură și desene, iar sculptura era prezentă cu 23 de lucrări în bronz şi lemn (Anexa 2). O parte dintre aceste valoroase creații s-au păstrat în colecția Muzeului Militar Naţional Regele Ferdinand I – Bucureşti, alături de alte numeroase lucrări executate de aceiaşi artişti, în anii de după război, sub influenţa trăirilor din în acele momente istorice.
Un articol amplu, dedicat expoziţiei, a apărut în cotidianul „Mişcarea“, care face o trecere în revistă a tuturor expozanţilor, apoi îi apreciază pe toţi artiştii, în ansamblu, pentru că au reuşit să înţeleagă pe deplin misiunea ce li s-a încredinţat. În continuare, precizează că sunt demni de toată admiraţia, deoarece şi-au pus la contribuţie tot talentul lor, reuşind să creeze opere care vor fi o podoabă remarcabilă pentru muzeul militar[3]. Manifestarea expoziţională mai anunţa şi un gest caritabil, precizând că fondurile băneşti provenite din perceperea taxei de intrare (20 lei) urmau să fie donate orfanilor de război.
Oamenii de cultură, presa vremii şi publicul larg au primit cu mult entuziasm această inedită manifestare expoziţională a artiştilor mobilizaţi, care era deschisă în acele zile de sărbătoare naţională. Artiştii expozanți, în condițiile vitrege de război, au avut la dispoziţie materiale puţine și un timp de lucru scurt dar, cu toate acestea, au reuşit să realizeze lucrări cu o tematică inspirată din viaţa frontului şi a refugiului, care i-au impresionat în mod deosebit pe toți iubitorii de artă, prin măiestria și dimensiunile monumentale ale unor lucrări.. Vernisajul expoziţiei a fost onorat de prezenţa familiei regale, fapt prezentat ca un eveniment deosebit în presa vremii[4]. Manifestarea artistică a fost pe larg comentată de către critici, gazetari, artişti şi oameni de cultură. Astfel, putem remarca că Nicolae Iorga i-a dedicat unuia dintre artiști articolul intitulat: Trei scene de război ale pictorului D.Stoica[5] – un erou, rănit pe frontul din Dobrogea, unde viața i-a fost salvată de caietul de schițe pe care-l purta sub veston la piept. Tot în acest sens este și cazul sculptorului Ion Jalea, care pe frontul de la Siret și-a pierdut o mână, iar acum era prezent în expoziție – de altfel, înteaga lui evoluție creatoare s-a dezvoltat cu acest handicap, dar nu a renunțat niciodată la sculptură. Alte cazuri ne arată artiști căzuți la datorie. Astfel, una dintre primele jertfe ale conflagrației a fost Alexandru Grigorovici (1894-1916). Acesta și-a pierdut viața în bătălia de la Călugăreni, din noiembrie 1916, la numai 24 de ani, era absolvent al Școlii de Arte frumoase din Iași (1913) și cotat ca cel mai talentat student din seria sa și remarcat în mod deosebit la saloanele din 1915 și 1916[6].
În final, o altă informaţie interesantă o marchează tot cotidianul „Opinia“, din care reiese că această deosebită manifestare artistică a fost prezentată şi dincolo de Prut, unde Expoziţia de pictură şi sculptură a artiştilor mobilizaţi români din Chişinău, care atrage mereu un numeros public, va fi deschisă probabil încă două săptămâni[7].
Viața de pe front a însemnat o experienţă răscolitoare, pentru toți artiștii, momentele trăite în lupte le-au marcat vibrant sensibilitatea artistică. Schiţele şi desenele care au fost făcute la faţa locului au constituit materialul documentar pentru mari compoziţii în ulei, sculpturi monumentale şi basoreliefuri. De asemenea, lucrări de sculptură mică, acuarelă și grafică abordau, cu multă expresivitate, tematica inspirată din timpul războiului. Compoziţiile surprindeau atmosfera apăsătoare a frontului, urmările dezastruoase ale bombardamentelor, pierderile grele, suferinţele şi lipsurile. La fel, tematica portretului ne redă chipul ostaşului român, al omului de la țară, al văduvei, al copilului trist … Lucrate cu multă expresivitate şi naturaleţe în compoziții, crochiuri, schiţe ori desene, portretele și acțiunile compoziționale sunt redate fără patos, evitându-se accentele retorice. Astfel, lucrările se definesc ca un stil realist, ele surprind dramatismul situaţiilor şi starea lăuntrică a personajelor reprezentate. În sprijinul ideii de libertate şi de înalte idealuri sociale şi naţionale, artiştii plastici români de atunci au înscris un capitol de seamă în istoria artei plastice româneşti. Răspunzând unor imperative majore, slujind idealurile naţionale prin vocaţia lor artistică la nivelul experienţei individuale, artiştii mobilizaţi au dovedit utilizarea unor formule plastice şi a unor viziuni moderne. Operele lor demonstează o noutate în istoria artei românești de la începutul veacului: experienţa unei grupări artistice aflate pe linia unei valoroase tradiţii autohtone, statornicită de o valoroasă şcoală naţională, şi o distinctă integrare în spaţiul cultural european.
Relevant, pentru impresia puternică pe care acest demers cultural şi patriotic l-a avut, în contextul vremii, este şi gândul nostalgic de mai târziu, al unuia dintre camarazi, pictorul Traian Cornescu: I-a fost dat Iaşului, focariului vechiu de cultură, ca de acolo să pornească şi această mişcare de artă plămădită din durerea efortului cel mai dureros făcut de neamul nostru[8]. Incontestabil, această manifestare expozițională inedită şi de mare amploare a avut un impact benefic pentru evoluţia ulterioară a multor artişti plastici, care au rămas uniţi multă vreme în crezul lor artistic, animaţi de acele trăiri; o adevărată conexiune dintre artele frumoase și realitatea socială, inerent reflectată în artele vizuale.
O consecinţă imediată a formării detaşamentului de artişti mobilizaţi constă în faptul că, la scurt timp după demobilizare, la Iași un grup de camarazi au format o grupare artistică, devenită societatea Arta Română. Noua grupare a atras pe acei tineri artişti care au fost însufleţiţi de programul modern al structurii artistice, de spiritul anti-academist, anti-idilic şi mai ales de spiritul realist cu o vădită implicare în problematica socială. Membrii noii grupări artistice au trecut de la condiţia de artişti–corespondenţi de război la aceea de artişti–cetăţeni. Ei au iniţiat o adevărată mişcare artistică modernă, în spiritul epocii, al stilului Art nouveau, bazată pe un program progresist în opoziţie cu arta salonardă, convenţională sau ilustrativă.
Actul de înființare al societății artistice Arta Română era semnat la Iași, în casa pictorului Ștefan Dimitrescu, în data de 18 aprilie 1918, iar la ședință participau: Traian Cornescu, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Dărăscu, Oscar Han, Ionescu Doru, Ion Jalea, Alexis Macedonsky, Camille Ressu, Mihail Teișanu, Theodorescu-Sion, George Tomescu, Nicolae Tonitza, George Tudor, Dimitrie Paciurea și istoricul de artă I.D. Ștefănescu.
(va urma)
[1]Ioan Răducea, Două expoziții, un centenar, în Expres Cultural, nr. 2, februarie 2018, Iași, p. 21.
[2]În „Opinia“, Iași, 28 ianuarie, 1918.
[3]Vezi în „Mişcarea“, Expoziţiunea artiştilor mobilizaţi, 31 ianuarie 1918.
[4]„Opinia“, în rubrica Informaţii, 28 ianuarie 1918.
[5] Nicolae Iorga, Trei scene de război ale pictorului D. Stoica, în „Drum drept“, Iaşi, 28 ianuarie1918.
[6]Sorin Iftimi, ,,MARELE RĂZBOI“ ÎN ARTELE PLASTICE (1918-2018), în catalogul expoziției Centenar, p. 4.
[7]Vezi în „Opinia“, în rubrica Informaţii, 15 aprilie 1918.
[8] Traian Cornescu, Expoziţia de pictură şi sculptură a societăţii ,,Arta Română”, în Viitorul, 13 aprilie 1922.