Un studiu nou depre ADNul uman este subiectul de discuție principal și captivant în multe jurnale și reviste de știință și de popularizare. Cine suntem și cum am ajuns aici (Who We Are and How We Got Here), un titlu incitant menit să atragă cititorul pe terenul arid al cercetării științifice, sub ghidajul autorului, David Reich, profesor geneticist la prestigioasa Universitate Harvard. Sub îndrumarea sa navigăm meandrele istoriei antice uimiți de posibilitățile incredibile oferite de noua tehnologie de studiere a ADNurilor.
Stiința geneticii a fost adusă în atenția arheologiștiloe și lingvistilor în anii nouăzeci de către Luca Cavalli-Sforza, căruia David Reich îi acordă recunoștința: “Această carte este inspirată de vizionarul Luca Cavalli-Sforza, fondatorul studiilor de genetică ale trecutului nostru.” Curând pe urmele profesorului studentul va continua studiul cu ajutorul tehnologiei avansate revolutionând genetica prin extragerea ADNului din oase antice, ceea ce s-a numit ‘revoluția ADNului antic’, și deschizând noi orizonturi în cercetarea migrațiilor umane de acum mii de ani. Reich arată că noua tehnologie de extragere a ADNului din oase pre-istorice ne poate ajuta să înțelegem mai bine mutații genetice suferite constant în populațiile din orice locație așa încât idea purității rasiale se disipiază în fața realităților științifice. Cartea aceasta se străduie să demonstreze cum rezultatele ADN pot da răspunsuri la întrebări privind relațiile dintre grupuri multiple umane care au existat acum mii de ani și omul modern, întrebări la care arheologia nu poate decât să emită ipoteze.
Ca, de exemplu, idea că omul Neandertal a fost exterminat de Homo Sapiens s-a dovedit a fi eronată, studiul genetic demonstrând că Neandertalii, care în mod surprinzător, sunt veri cu Denisovanii din îndepărtata Siberie, s-au amestecat cu success cu omul arhaic, dând tuturor oamenilor moderni 2% din ADNul lor. De asemenea, cercetările genetice pot ajuta temporalizarea mai exactă a evenimentelor care au schimbat cursul istoriei și dezvoltării umane. Fenomene naturale care au avut loc aproximativ mai mult sau mai puțin acum 11000 de ani, cum a fi topirea gheții și inundațiile care au modificat Marea Neagră, au determinat probabil și mari deplasări de populații.
Din rezultatele ADN aflăm că regiunea Eurasiană era locuită de o mixtură de populații înrudite genetic între ele, având și relații genetice cu populațiile europene de vânători-culegători, și mai ales, surprinzător, cu indienii americani. David Reich ne informează că analizele ADN ale europenilor de azi conțin parțial moșteniri genetice din grupul ancestral de vânători-culegători europeni peste care, acum apoximativ 9000 de ani, s-a așezat migrația practicanților de agricultură din estul apropiat, ceea ce este în accord cu teoria emisă de arheologul Colin Renfrew cu 30 de ani în urmă. A doua migrație care s-a produs peste Europa acum mai bine de 5000 de ani a venit din stepele estice formată din pastoraliști, care, probabil, vorbeau o limbă indo-europeană. Acest al doilea val de populații probabil că veneau dintr-o regiune care se întindea între nordul Mării Negre și marea Caspică și aparțineau culturii Yamna. Analizele ADN făcute de Iosif Lazaridis din grupul de cerecetare al lui Reich au arătat că populația aparținând de cultura Yamna era genetic formată dintr-o mixtură ne-existentă în Europa centrală la acea vreme. Informația genetică ne arată că acești invadatori au reușit dislocarea agricultorilor din partea de nord-vest a Europei și a vânătorilor-culegătorilor din Asia centrală.
Lăsând la o parte discuția despre mixtura populației din Eurasia, interesante în mod special sunt rezultatele ADN privitoare la complexul cultural Yamnaya. Istoria Europei a fost subiectul numeroaselor studii, arheologice, lingvistice, și acum genetice. Numărul mare de migrații, invazii, așezări și re-așezări, multe încă învăluite în mister, sunt acum pe cale de a fi clarificate într-o măsură ceva mai exactă, în special invazia culturii Yamnaya din Eurasia. Rezultatele obținute de Reich privitor la această cultură atestă că: Yamnaya “este ingredientul având exact tipul de gene ancestrale care lipseau din structura genetică a populației de agricultori și vânători/culegători din Europa pre-istorică necesare pentru a deveni omul european de astăzi”. Este încurajator să vedem că aceste rezultate confirmă afirmațiile cunoscutei doamne arheolog Marija Gimbutas și teoria kurganelor emisă acum zeci de ani, conform căreia invazia culturii Yamnaya în Europa a contribuit la disturbarea culturilor existente acolo de milenii. Invadatorii foloseau cai și tracțiunea pe roți, produceau o ceramică rudimentară, și își înhumau morții sub movile cunoscute sub numele de kurgane. În aceste morminte/kurgane s-au găsit topoare și pumnale de metal, iar multe din schelete vădesc semne de moarte violentă, așa cum a descris Gimbutas în studiile ei. Din păcate Reich se referă doar la studiul din 1956 “Preistoria Europei de est” (The Prehistory of Eastern Europe) al Marijei Gimbutas, ignorând întreaga ei activitate privior la invazia ‘kurganelor’. Această invazie coincide cu declinul civilizației a ceea ce Gimbutas a numit ‘vechea Europă’, o civilizație analizată în detaliu de ercetătoare, după cum știm din numeroasele ei lucrări, cum ar fi “Zeițe și zei ale vechii Europe; mituri și imagini de cult” (The Goddesses and Gods of Old Europe; Myths and Cult Images.) 1982; “Conflictul dintre două ideologii” (The Collision of Two Ideologies: When Worlds Collide: Indo-Europeans and Pre-Indo-Europeans,) 1990, etc. În civilizația ‘vechii Europe’ femeia ocupa un loc central în societate așa cum se poate vedea din numeroasele statuete de lut prefigurând o zeitate feminine, descoperite în cultura Cucuteni-Tripolye, fără a prezenta semne evidente de violență. Este regretabil că Reich nu menționează în întregul său studiu impresionantul complex cultural Cucuteni-Tripolye
Folosind metode statistice noi Reich și colegii Nick Patterson, Iosif Lazaridis, au observant că informația obținută din mormintle aparțimând culturii Corded Ware se prezintă ca fiind înrudită cu Yamnaya, concluzionând că “populația reprezentând cultura Corded Ware este cel puțin în sens genetic o extensie vestică a culturii Yamnaya”. Această concluzie se potrivește cu teoria emisă de Gimbutas bazată pe asemănarea dintre riturile de înmormântare practicate de complexele Yamna și Corded Ware. Rezultatele genetice oferite de laboratorul de la Harvard încheie astfel o lungă dezbatere privind legăturile dintre cele două culturi, legături bazate pe dovezi arheologice care au observant multe trăsături în comun cum ar fi construcția de morminte tumulare, folosirea extensivă a calului și creșterea animalelor, și mai ales, o societate patriarhală, în care violența și comfruntările războinice erau onorate așa cum se reflectă în prezența marilor buzdudane și topoare găsite în morminte.
Cultura Yamna, conform afirmațiilor unor cercetători din trecut, nu a ajuns la nord de Tisa, dar Reich afirmă că este posibil să fi existat contacte între păstori în regiunea de nord a Nistrului. Un aspect important în această problemă îl aflăm din analizele aADN care au scos la iveală urme plagă din steeple Eurasiei care ar fi putut determina expansiunea culturii Corded Ware peste o largă regiune din Europa centrală, în ceea ce Gimbutas a numit al treilea val de migrație. Rezultatele aADN arătând prezența epidemiei de plagă, care au determinat mișcări de populații în antichitate demonstrează importanța cercetărilor tehnologice avansate în genetică și importanța lor în studiul și înțelegerea istoriei omenirii.
Cele câteva mii de ani de civilizație pașnică a Vechii Europe au fost întrerupte, așa cum a demonstrat M. Gimbutas, de o societate bazată pe dominanța unei elite războinice. Rezultatele cercetătoarei sunt confirmate acum în lucrarea lui Reich în care se atestă răspândirea cromosomului Y caracteristic culturii Yamnaya sau rudelor lor apropiate în Europa și în India, un cromosom care indică dominația masculină în societate. Cultura indo-europeană așa cum o cunoaștem din mitologiile greacă, nodică sau hindu relevă o structură bazată pe clase sociale în care locul central îl ocupă o figură masculină, zeu sau erou legendar, urmărind o femeie, zeiță, reflectând un comportament social characteristic bărbaților cuceritori cu puteri sociale supunând femeile din grupul celor cuceriți (vezi isoria sabinelor, or soarta îmbujoratei Briseis, etc.) Sau cum spune autorul: “Bărbați aparținând populației cu putere mai mare au tendința să se împerecheze cu femei din populații cu puteri reduse.”
”Cine suntem și cum am ajuns aici” oferă cititorului o călătorie științifică în trecutul uman prin timp și spațiu cu ajutor rezultatelor AND, care l-au dus pe autor la formularea unei noi ipoteze: strămoșii omului modern au trăit în Eurasia, nu în Africa: „Neandertalii s-au împerecheat cu strămoșii omului modern descendenți ai europenilor, asiaticilor, si alte seminții non-africane”, ceea ce a rezultat într-un “grad impresionant de populații amestecate global de nenumărate ori de-a lungul generațiilor,” astfel rezolvând definitiv abuzurile originilor pure și alte ideologii rasiale.
În ajutorul cititorului navigând prin complexitățile acestui subiect arid și redarea narativă anevoioasă, autorul folosește tabele, diagrame și hărți. Deși lectura acestui studiu nu este ușoară, cititorul ar fi de preferat să beneficieze de cunoștințe în domeniul geneticii și istoriei umane, iar stilul literar nu este dintre cele mai reușite, David Reich oferă o lucrare importantă satisfăcătoare pentru interesul cercetătorului și, cu siguranță, menită să creeze controverse.
Septembrie 2018, New Jersey
