Costică Onuță și terapia prin culoare

Arta naivă, ca formă de afirmare a individualității, reprezintă modalitatea cea mai facilă prin care artistul poate comunica fără prejudecăți de limbaj, prin care ni se dezvăluie în întregime, într-o manieră din care nu lipsește comicul.

Departe de a fi o „artă amatoare”, arta naivă trasformă realitatea într-o poveste, creionând-o „copilărește”, conferindu-i o atmosferă jovială care încântă sufletul și ochiul. Această stare de ingenuitate transcede și din picturile dlui Costică Onuță, reprezentant de seamă al artei naive din zona Moldovei.

Începuturile lui Costică Onuță ca artist sunt legate de întâlnirea cu dl. Eugen Bălan, profesor al Școlii populare de artă din Vaslui, despre care maestrul spune că i-a ales drumul. Și nimic nu a fost întâmplător! Aflat într-un moment de cotitură al vieții sale, diagnosticat cu o boală necrutățoare, pictorul devine conștient, de puterea pe care culorile o au asupra sa. „Teoria culorilor” a lui Goethe  își confirmă valabilitatea, funcționând ca o terapie ce va reuși să-i pună în armonie mintea şi spiritul în cei 42 de ani care s-au scurs de atunci.

Tehnica lui se îmbunătățește odată cu trecerea anilor, dar un rol hotărâtor în desăvârșirea lui ca artist îl au întâlnirile internaționale cu artiști profesioniști în cadrul rezidențelor artistice desfășurate în: Belgia, Elveţia, Spania, Andorra, Franţa, Lituania şi Marea Britanie.

Lucrările sale sunt inspirate din viața satului, din natură, abordând teme aparent banale: obiceiuri de iarnă, scene din viața de zi cu zi a satului natal sau alegorii diverse.

Mesajul artistului este simplu, are umor subtil specific satului românesc tradiţional şi impresionează cu atitudinea plastică şi frumusețea expresiei artistice.

Creația artistului ajunge să fie cunoscută la nivel național dar mai ales internațional, picturile sale regăsindu-se în expoziții organizate la: New York, Paris, Viena, Veneția, Bangkok, Madrid sau Salonic.

Ca o recunoaștere a valorii sale, în 2011, maestrul Onuță primește distincția – „Cel mai bun pictor naiv al anului”.

„Costică Onuță reușește ca, prin acuratețea și coloristica imaginii, prin gradul de perfecționare a mijloacelor de limbaj și de expresie plastică, să ne povestească într-un mod inconfundabil și plin de fascinație despre mirifica lume a satului. Lucrările sale demonstrează, cu prisosință, că și-a însușit acele reguli de bază ale construcției imaginii, ale armoniei, dozajului și echilibrului cromatic, fiind totodată nelispsit și umorul, ca element constitutiv al artei naive”. Petru Necula.

De la pictura pe pânză la ilustrația grafică

Se spune că pictorii sunt scriitori ce își înmoaie pensonul în suflet. Nimic mai adevărat! Sensibil și empatic, artistul Costică Onuță răspunde pozitiv inițiativei cercetătoarei Laurei Jinga Iliescu de a realiza o carte din vânzărea căreia să poată ajuta copiii străzii.

Astfel, în anul 2015 apare la editura MIORITICS, o lucrare inedită cu legende culese din Transilvania şi interpretate grafic de Costică Onuță – „Legende și istorioare din colinele Transilvaniei”.

„Pictura este poezie tăcută” spunea Plutarh, iar transpunerea în artă a acestor scurte povestioare  confirmă întru totul această afirmație.

Costică Onuță la 70 de ani

Pentru „naivul” din Draxeni, așa cum este cunoscut în lumea artistică, luna februarie reprezintă motiv de sărbătoare întrucât pe data de 21 își serbează ziua de naștere. Anul acesta, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui și-a propus să marcheze acest moment important din viața artistului printr-o expoziția personală deschisă publicului vasluian.

Expoziția însumează un număr de 40 de lucrări, realizate în ultimii cinci ani, pe care pictorul le consideră desăvârșite întrucât „până la 60 de ani un artist acumulează, abia după 60 de ani pictează“.

Tablourile expuse – „ochiuri de geam de Românie rurală”- exprimă o personalitatea bine conturată și o amprentã creativă total particulară – „Costică Onuţă îşi îmbracă, fie iarnă, fie vară, personajele cu mănuşi de protecţie contra unui frig imaginar. A găsit o soluţie simplă pentru o problemă grafică destul de complicată. Astfel, el ne-a aruncat şi nouă provocator mănuşa. Fiindu-i alături, îl anunţ că, în ceea ce mă priveşte, mănuşa a fost ridicată… “ – Valentin Ciucă.

Din păcate artistul datorită căruia „arta naivă românească a dobîndit un pol de interes dincolo de o formulă personală de expresie“ are și un mare regret – lipsa de interes a tinerei generații de a duce mai departe arta naivă. „În afara celor 30-40 de artiști naivi, toți trecuți de 70 de ani, din spate nu vine nimeni! Nu-i interesează!“