-cronica unei expoziții experiment-

Dabada – un discurs vizual despre nonsens este o instalație narativă in situ în care lucrările, expuse la Galeria de Arta  UAP Romania Filiala Ploiesti (19.10-01.11/20023), sunt rezultatul unui dialog de la distanță între șapte expozanți proveniți din spații culturale diferite: Canada, Elveția, Franța, Malta și România. Demersul curatorial  realizat în duo  se bazează pe abordarea unei viziuni din perspectivă istorico- literară (Mioara Lujanschi este absolventă de filologie, cu background în domeniul analizei textuale) conjugată cu experiența artistică în domeniul artelor vizuale (Delia Sechel-Perrois a studiat artele la București și la Geneva și este în permanent dialog cu artiștii din Elveția și România).

Inițial, proiectul îi  era dedicat Centenarului Urmuz (1923-2023). Multe din lucrarile expuse sunt inspirate de Urmuz. Personajele lui Urmuz sunt absurde nu numai prin descrierea lor fizică, ci și prin comportamentul lor și prin modul în care interacționează cu lumea din jurul lor. Ele adesea se angajează în conversații neașteptate, cuvintele lor fiind jucate într-un mod incoerent, jocuri de cuvinte sau lipsite de sens. Astfel, personajele sale sunt adesea privite ca fiind comice sau caraghioase, dar în același timp ele  subminează convențiile literare și sociale, provocând astfel o reevaluare a modului în care oamenii percep lumea din jurul lor.

De aceea, am considerat ca o expoziție inspirata din creația lui Urmuz ar putea fi o oportunitate excelentă de a aduce la viață universul său distinct și de a oferi publicului o experiență interactivă și inovatoare, încurajând publicul să interacționeze cu personajele sale bizare și să experimenteze direct spiritul absurdist al operei sale.

Pe parcursul procesului de coagulare expozitionala, în urma unei documentări ample dedicate mișcărilor avangardiste de la începutul secolului al XX-lea, proiectul a căpătat conotații mai ample, a generat un interes pentru mecanismele nonsensului și a atras participarea celor prezenți în această instalație in situ. Artistii implicați în proiect au acceptat conceptul de a crea în duo, de a comunica două lucruri în același timp, de a combina elemente extrase dintr-un context (poetic, urban, vizual) și incluse într-un proces de amalgamare creativă.

Expunerea celor aproximativ 100 de elemente vizuale a însemnat o altă etapă complexă de elaborare, pornind de la conceptul mozaical și punerea în dialog unele cu altele, în timp ce privitorul este invitat să refacă unitatea de sens din cadrul fiecărui grupaj semnalat prin etichete informative. Să caute un sens din varii nonsensuri special create pentru el.

Toate lucrările sunt concepute pe baza unui dialog imaginat între doi, trei sau patru creatori:

Delia Sechel-Perrois (România /Franta) aduce în fața privitorilor o serie de lucrări concepute în medii diferite și în conexiune directa cu creațiile lui Urmuz, Nino Stratan, Stefan Roll, J. Kolar, Magritte, Man Ray și Erik Satie. Fiecare lucrare expusă este rezultatul dialogului artistei cu lucrările celorlalți expozanți, ca un duo în alb și negru, între Da și Nu, obținând astfel efectul de nonsens, de absurditate sau de ridicol. Privitorul este invitat să dezlege o lume încâlcită care își deapănă povestea prin obiecte banale sau insolite, bizarre și cel mai adesea greu de asociat cu ceva palpabil.

Véronique Déthiollaz (Elveția ) introduce citate din Henri Michaux în peisajele sale alegorice, folosind traducerea românească a volumului de versuri  “Spațiul dinlăuntru”, creând astfel patru interpretări vizuale ale poemelor scriitorului francez de origine belgiană. Véronique se concentrează pe metafora spiritului și a imaginației  puternice  din universul poetic al lui Michoux, desenand dealuri si sub-dealuri, lăsand cerul să se deschidă și semănand multa culoare.

Glen Galleja (Malta) manufacturează  zece cărți negre, inscripționate cu fragmente de text dintr-un dialog imaginativ. Conversația cu tatăl meu este o serie de fragmente de discutie imaginară cu Gellu Naum. Cuvintele devin materie și materia devine carte până când se dezintegrează din nou. Este un ciclu complet al vieții în care conversațiile intime, confesiunile, secretele și întrebările încep să prindă formă până când sunt consumate de timp sau corectate și asanate de o amintire care le respinge așa cum sunt. Cărțile negre rezistă unei narațiuni curate și coerente în favoarea unei prezentări fragmentare a conversațiilor în care viziunea interlocutorilor se dizolvă unul în celălalt.

Călin-Andrei Mihăilescu (România/Canada) , într-un text inedit, imaginează un triunghi ecolateral din Urmuz, I.L.Caragiale și Nino Stratan. Textul său este pus în imagine de Andra Panait. Mare iubitor și creator de jocuri insolite de cuvinte, Calin a definit intr-un text teoretic nonsensurile si sensurile posibile din DABADA.

Andra Panait (România) captează  vizual, prin tehnici multimedia, intertextualități grupate în varii serii de nonsensuri pornind de la Urmuz, Nino Stratan, Franz Kafka, Lautréamont , Alfred   Jarry, Paul Klee, pe care le-a metamorfozat  grafic în imagini pline de forță și umor negru.  Adesea,  comicul este crud, iar Andra îl transformă  în imagini emblematice ce determină privitorul să pătrundă în adâncimea sensurilor ascunse în ludicul graficii digitale.

Mioara Lujanschi (România) fundamentează o  serie de conexiuni exprimată prin texte și fotocolaje, prin decodarea mecanismelor nonsensului extrase atât din creațiile literare ale lui Urmuz, Lewis Carrol, Alfred Jarry, James Joyce, cât și dintr-un repertoriu  nterd selectat din Victor Brauner, Marcel Duchamp, M.C.Escher, Paul Klee și Max Ernst. Aceste interconexiuni stau la baza demersului artistic experimental, generat de artiștii expuși în cadrul instalației  nterdisc DABADA.

Guy Schibler (Elveția) redă fotografic corpul uman rupt de spațiul orașului modern. Propozițiile de pe paginile de text sunt cuvinte ciudate pe care le-a auzit la întâmplare pe stradă. Ele exprimă diferite aspecte ale nonsensului: absurditate, truism, pretenție, banalitate, vulgaritate. Prin tehnica decolajului, fotografia de stradă capătă conotații cel mai adesea distopice, dar pline de umor atunci când sunt asociate cu textele atașate imaginilor.

Ineditul expoziției vine din caracterul interdisciplinar al abordăriI. Instalația in situ reunește participanți cu profiluri complementare: filologie, arte vizuale (pictură, desen, fotografie, colaj), arhitectură, design grafic și teoria imaginii. Lucrările s-au concretizat în texte tipărite, fotografii, cărți produse manual, design multimedia, creații tridimensionale, lucrări grafice și colaje.

Privitorul este invitat să dezlege o lume încâlcită care își deapănă povestea prin obiecte banale sau insolite, bizare și, cel mai adesea, greu de asociat cu ceva palpabil.

Credit Guy Schibler

Credit Mioara Lujanschi

credit Mioara Lujanschi

credit Guy Schibler