De-a fir a păr
Expoziția De-a fir a păr de la Muzeul Național de Artă al României din București reprezintă o încununare a activității mele de-a lungul anilor. Sunt expuse lucrări spațiale, tapiserii și broderii din diferite perioade ale creației mele. Proiectele pe care le realizez le văd întotdeauna în material textil, indiferent că lucrările sunt spațiale sau parietale. Îmi place foarte mult să îmbin materiale cu texturi diferite, cânepă, in, bumbac, matase, sisal, fire mai subțiri sau mai groase, care prin contrast se întrețin reciproc. Întodeauna lucrez cu mare plăcere și nu contează în ce moment al zilei sau în ce anotimp creez. În general lucrez constant pentru că dacă fac o pauză prea mare pierd ritmul și ideile.
Am copilărit la Baia Mare, dar cunosc, pot spune, toată țara Maramureșului. Aproape în fiecare an merg împreună cu soțul meu în concediu în Maramureș și străbatem tot ținutul în lung și în lat. Evident că foarte multe s-au schimbat față de anii când eram mai tânără, dar atmosfera arhaică s-a păstrat chiar dacă porțile și gardurile sunt noi stilul este aproape același. Oamenii sunt foarte prietenoși și ospitalieri iar în zilele de sărbătoare sunt îmbrăcați în straie populare tradiționale, care le dau o notă de eleganță și de prețiozitate. Am fost în multe case țărănești unde s-a păstrat tradiția meșteșugului popular, fie țesutul de covoare, catrințe sau ștergare, torsul lânii, cioplitul în lemn, sau pielăritul. În Maramureș sunt foarte mulți meșteri care cioplesc frumoase porți de lemn, cruci sau troițe folosind motive geometrice ancestrale păstrate din moși strămoși. Aceste motive, triunghiul, pătratul, rombul, simbolul discului solar, unda apelor, se regăsesc și în țesăturile femeilor de la țară. Din păcate tineretul este prea puțin preocupat să ducă mai departe aceste meșteșuguri, țesut, olărit, cioplit, să poarte haine tradiționale în zilele de sărbătoare. Mulți tineri pleacă la oraș și rup legăturile cu obiceiurile satului natal..
Specificul creației mele cred că își are rădăcinile în ancestralul arhaic românesc în care se îmbină mai multe genuri ale artei populare, de la vechile țesături cu materiale tradiționale, cromatica echilibrată, formele și elementele de decor inspirate din natură, din motivele populare, din monumentalitatea arhitecturii de lemn maramureșene, dar și din datini și vechi obiceiuri populare. La broderii mă inspir din vechile broderii medievale cu fire de borangic și fire de aur cusute cu multă migală și rafinament.
Există în Maramureș un vechi obicei întâlnit la înmormântări. Cel care era dus pe drumul de veci era învelit într-un covor țesut special pentru sufletul mortului, fiind decorat cu simboluri, iar cortegiul funerar era însoțit de femeile ce cântau bocete de jale. Acest obicei m-a impresionat întotdeauna. Lucrarea mea intitulată „Semne Maramureșene” este inspirată de un asemenea străvechi obicei românesc. Are o lungime de 8 metri, iar motivele sunt inspirate de la împletiturile gardurilor, din nuiele întrerupte de motive decorative geometrice țesute în relief. Culorile sunt reduse, roșu, negru și alb cu lână de capră mai aspră și lână de oaie.
În toate creațiile meșterilor populari se poate desluși armonia și simplitatea, cromatica redusă, care dă o notă de eleganță și echilibru. Din păcate se pot observa și unele influiențe negative, care vin din alte zone, de peste hotare și care denaturează aspectul creațiilor făcute de meșterii populari. Sperăm că arta autentică populară va învinge și va dăinui veșnic.
„Nu știu în ce măsură creațiile mele au vreo influență asupra zonei în care am copilărit, aceasta se va vedea atunci când voi fi o țesătoare căruntă”. Așa am scris cândva acum 27 de ani într-o carte de Aurel Podaru „Exerciții la microfon” și iată, acum, după atâția ani, continui să cred că arta populară a maramureșenilor, pe care o admir cu tărie în continuare, este un izvor nesecat de inspirație de mare valoare.
