Din elita muzeologiei românești – Anton Badea
Anton Badea a fost o viață întreagă un reprezentant important al elitei muzeologiei românești, un deschizător de drumuri, un cercetător desăvârșit.
S-a născut în București pe 23.06.1931, din părinți (Maria și Nicolae), originari din Cozma, jud. Mureș. Își începe studiile în capitală, în cadrul Școlii Italiene. După terminarea războiului, familia sa se mută din capitală înapoi în satul natal, unde își construiesc o casă. Anton își continuă studiile liceale la Târgu Mureș, urmând cursurile Școlii Medii de Tehnică Agricolă, iar apoi se înscrie la Facultatea de Chimie Alimentară din Galați.
Reîntors în Reghin, se angajează ca păpușar la Palatul Culturii, unde devine coordonatorul secției. În 1960 înființează Muzeul Etnografic din Reghin. Ca tânăr muzeograf și director îi contactează și se consultă cu personalitățile de frunte ale cercetării culturii populare și ale muzeologiei românești. Primește sfaturile lui Gheorghe Focșa, directorul Muzeului Satului, ale lui Boris Zderciuc, șef de secție la renumita instituție, întreține o legătură strânsă și durabilă cu Tancred Bănățeanu, directorul Complexului Muzeal Brukenthal din Sibiu, se împrietenește cu Pompei Mureșan, renumitul muzeograf din Cluj Napoca (muzeograf la Secția în aer liber a Muzeului Etnografic din Cluj), cu Emil Petruțiu de la Institutul de Folclor.
Anton Badea a fost o viață întreagă un reprezentant important al elitei muzeologiei românești, un deschizător de drumuri, un cercetător desăvârșit.
S-a născut în București pe 23.06.1931, din părinți (Maria și Nicolae), originari din Cozma, jud. Mureș. Își începe studiile în capitală, în cadrul Școlii Italiene. După terminarea războiului, familia sa se mută din capitală înapoi în satul natal, unde își construiesc o casă. Anton își continuă studiile liceale la Târgu Mureș, urmând cursurile Școlii Medii de Tehnică Agricolă, iar apoi se înscrie la Facultatea de Chimie Alimentară din Galați.
Reîntors în Reghin, se angajează ca păpușar la Palatul Culturii, unde devine coordonatorul secției. În 1960 înființează Muzeul Etnografic din Reghin. Ca tânăr muzeograf și director îi contactează și se consultă cu personalitățile de frunte ale cercetării culturii populare și ale muzeologiei românești. Primește sfaturile lui Gheorghe Focșa, directorul Muzeului Satului, ale lui Boris Zderciuc, șef de secție la renumita instituție, întreține o legătură strânsă și durabilă cu Tancred Bănățeanu, directorul Complexului Muzeal Brukenthal din Sibiu, se împrietenește cu Pompei Mureșan, renumitul muzeograf din Cluj Napoca (muzeograf la Secția în aer liber a Muzeului Etnografic din Cluj), cu Emil Petruțiu de la Institutul de Folclor.
În anii ’80 Anton Badea a mai organizat câteva expoziții tematice cu următoarele titluri: „Arhitectura populară de pe Valea Mureșului Superior și Câmpia Transilvaniei” (1980); „Arta cojocăritului” (1981); „Imagini din istoricul agriculturii și păstoritului” (1984). Între anii 1984-1985, înainte de pensionare, a încercat să convingă o familie de muzeografi sibieni să se mute la Reghin, să preia ștafeta, iar el să se poată pensiona liniștit, știind că viitorul instituției a cărei piatră de temelie a pus-o va fi asigurată.
A trecut în neființă în august 1993 și a fost înmormântat în cimitirul de lângă Biserica de lemn a lui Petru Maior din Reghin.
Primul director al muzeului reghinean a fost apropiat de oamenii satelor, purtătorii zestrei etno-folclorice, furnizori de informații deosebit de prețioase. Oamenii din arealul de cercetare al muzeului îl considerau ca fiind unul de-al lor, fiind oricând binevenit în bătătură, fiind considerat cunoștința, ruda lor de la oraș.