| | |

Drumul Sării-Drumul Țării

Plecând de la importanța sării de-a lungul timpului, cea de a uni teritorii întinse și a dezvolta legături comerciale durabile, șase muzee din Transilvania: Muzeul Județean Satu Mare, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Municipal Dej, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud și Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și-au ,,dat mâna” pentru a realiza o expoziție comună itinerantă.

Expoziția: ,,Drumul Sării-Drumul Țării” dedicată  Centenarului Marii Uniri a fost deschisă la Muzeul Județean din Satu Mare, în 16 octombrie 2018, după care a fost găzduită pe rând de cele șase muzeele: 1 decembrie 2018-deschisă la Zalău; 19 mai 2019-deschisă la Bistrița; 27 iulie 2019-1 octombrie deschisă la muzeul dejean, urmând să fie împrumutată și de alte instituții muzeale care doresc să o prezinte publicului din localitățile lor.

Expoziția are în componență, în special, artefacte descoperite pe ,,Drumul sării”, despre cel mai important și căutat mineral din viața omului – SAREA. Obiectele provin din așezările fortificate de pe Valea Someșurilor ori sunt depuneri votive ca ofrande, în relație cu credințele religioase ale epocii bronzului. Cele mai interesante exponate sunt cele descoperite în zona municipiului Dej, în zona băilor sărate de la Toroc și Figa, fiind vorba de instalații care atestă o exploatare ingenioasă şi complexă a sării prin aducțiune de apă, cu ajutorul unor troace de lemn şi piese de bronz venite din import și găsite în cetățile de pe traseul drumului sării. Acest fapt atestă legături comerciale la distanță mare între punctele de extragere a sării și beneficiarii acestui mineral, încă din epoca bronzului. Pe lângă obiectele și uneltele preistorice, expoziția prezintă și unelte din epoca modernă.

Pentru spațiul intracarpatic (Transilvania) există numeroase zăcăminte de sare aparținând formațiunii salifere superioare. Dacă în extracarpatic cel mai mare zăcământ de sare are rezerve de 22.000 milioane tone (Folești) în zona intracarpatică, acestea sunt de dimensiuni foarte mari, cu rezerve la fel de mari (Sărmășel și Vaidei-Ogra de câte 100.000 mil tone, Turda cu 66.000 mil. tone, Ocna Sibiului cu 61.000 mil. tone, est Praid cu 50.000 mil. tone). În zona vestică a Transilvaniei sunt cunoscute masivele : Ocna Dej, Nireș Est, Nireș Vest, Sânmărghita, Petrești-Salatiu, Nord Gherla, Sud Gherla, Sic, Gădălin, Apahida, Aiton, Cojocna, Valea Florilor, Turda, Viișoara, D. Dumbravei, Tiur, Păuca, Ocna Mureș, Acnișoara Blaj, Pănade, Mănărade, Ocna Sibiului. Pentru zona estică a Transilvaniei sunt identificate următoarele masive de sare: Dumitra, Mogoșani, Șieu Sfântu, Figa, Iad, Blăjeni, Căila, Sărățel, Albeștii-Bistriței, Praid, Sovata, Orșova, Corund, Est Praid, Odorhei, ș.a. În Maramureș sunt cunoscute: Coștiui, Vad și Ocna Șugatag. Au fost identificate un număr de 45 de masive de sare exploatate din antichitate și până în prezent. Multe dintre acestea au avut o existență efemeră, altele au avut o continuitate a exploatării din antichitate și până în prezent. Pe acelaşi masiv de sare au existat în timp și câte 10-20 de exploatări.

Sarea din zona Dejului a fost exploatată în toate epocile istorice. În prezent, exploatarea sării, pe teritoriul județului Cluj, se realizează numai la Ocna Dej, unde zăcământul se prezintă sub forma unei lentile de aproximativ 2 x 4 km, cu o grosime de 80-120 m (aprox. 874 milioane tone sare de foarte bună calitate cu puritate 98,6-99,6%). Sarea extrasă de la Ocna Dej este destinată consumului intern în proporție de 30% iar restul producției este exportată.

Principala bogăție a subsolului din zona Dejului a fost şi este un ingredient necesar vieții de toate zilele. Exploatare sării a determinat prezența omului pe aceste teritorii din cele mai vechi timpuri. Pentru perioadele de la începutul istoriei umanității trebuie avut în vedere faptul că aceste grupuri umane nu aveau așezări stabile şi acopereau un teritoriu vast în căutarea hranei sau urmând traseul turmelor de animale sălbatice pe care le vânau.

În regiunea ce include nordul Transilvaniei și nord-estul Câmpiei Tisei a existat un flux al schimburilor comerciale căruia noile descoperiri arheologice îi conferă o intensitate surprinzătoare și o durată impresionantă de peste trei milenii. Dinamica acestui flux economic este atât de puternică încât componenta sa majoră, comerțul cu sare, a ajuns să ofere la granița de nord a Transilvaniei etimologia unor localități: Satu Mare (Saltz markt=piață de sare), Zalnoc, Sălacea, etc.) și chiar a unor entități administrative (comitatele Solnocul Interior și de Mijloc și comitatul Sătmar). Situația nu este deloc întâmplătoare deoarece izvoarele medievale atestă cu claritate rolul major jucat de transportul și comerțul sării atât în epocile mai îndepărtate cât și în cele mai apropiate de noi.

Traseul ,,drumului sării” începea la Dej și Ocna Dej de unde se exploata sarea, după care din portul Dejului pe ambarcațiuni din trunchiuri de copaci se transporta sarea până la Satu Mare sau la Szolnok în Ungaria, unde se aflau marile depozite. De la Szolnok cu ajutorul carelor sarea pleca spre statele din centru și vestul Europei, precum târgul de sare de la Salzburg.

Documentele medievale atestă faptul că orașele Dej și Satu Mare juca un rol major în comerțul cu sare, de pe râul Someș, iar primele rapoarte economice austriece îi acordă un rol important de pe traseul navigabil dintre Dej și Szolnok. În nord-vestul Transilvaniei comerțul cu sare a avut un rol important, pe care îl atestă însăși, denumirea veche a regiunii, ce făcea parte din comitatul Solnoc (împărțit ulterior în trei comitate mai mici având aceiași denumire -Solnocul Exterior, de Mijloc și Interior). Pe la Satu Mare trecea al doilea drum care, venind din Dej, se desparte de primul drum la Jibou, de unde prin Meseș ajungea la Zalău și Șimleu Silvaniei. Cetatea dintre localitățile Cheja și Zalnoc, orașele Tășnad și Carei, erau puncte esențiale de pe acest traseu al drumului sării. Asemenea puncte fortificate se aflau de-a lungul ,,drumului sării” de la exploatare și îmbarcare până la locul de depozitare, deoarece puterea politică dorea să controleze cât mai stric comerțul cu acest mineral, care a fost un monopol al statului.

Expoziția Drumul Sării – Drumul Țării ne oferă ambianța matricei istorice în care au luat naștere un mare număr din așezările pe care le cunoaștem și astăzi, aflate pe vechile rute comerciale din interiorul Transilvaniei pe cursul Someșurilor spre Câmpia Panoniei.