Editorial

Din considerente spirituale benefice, există destul de mulți oameni, din ce în ce mai mulți, capabili atît să se evalueze corect, cît și să evalueze în mod corect un semen, o situație, o stare, un proces, etc. Aceștia se antrenează permanent. Sînt oamenii viitorului. Sînt oamenii care merită a trăi în Grădina Maicii Domnului, oamenii care reușesc să sfințească locul în care trăiesc, oamenii lui Hristos. E greu să faci asta dacă nu ajungi să decelezi Frumusețea acestui proces de devenire. În ceea ce ne privește pe noi, românii, să ne străduim, la rîndu-ne, să devenim în mod firesc mai vrednici cu toții de un astfel de calificativ. Un român-om al lui Hristos dorește din suflet să afle și să trăiască atît adevărul despre propria ființă, despre neamul românesc cel încă răsfirat în neunire, cît și despre adevărata-i istorie și ființare. Așa e bine. Așa se cuvine. Doamne-ajută oricui va ține seamă, dar în primul rînd celor care nu au reușit să facă asta pînă acum!

Lucian-Mihai Marin

Editorial

Există în cultura română un conflict între curentul vechi, latinist, reprezentat de establishment, care consideră că limba română se trage din limba latină și cel dacist, reprezentat de acei români care, datorită noilor descoperiri, consideră că limba română nu este de origine latină, ci de origine dacică. Redescoperirea plăcuțelor de la Sinaia a incitat anumiți cercetători să descifreze aceste texte, iar rezultatele arată că, în ciuda oricăror ipoteze eronate, limba plăcuțelor are foarte mult în comun cu limba română de azi, dar și cu latina, ea fiind traco-daca de acum 2000 sau chiar mai mult de ani. De aceea credem că a venit vremea să nu mai ocultăm adevărul și să-l acceptăm așa cum este, dincolo de orice idei preconcepute.

Mihai Vinereanu

 

Editorial

Evoluția limbii reflectă calea spre desăvârșire a spiritului uman. Astfel, perceperea diferenței dintre entitățile animate și cele inanimate a precedat pe cea în care gândirea umană a început să pună accentul pe diferențele de sex, unde femininul a jucat un rol esențial în restructurarea gândirii și, implicit, a limbii. Credem că, din acel moment, cu mai multe mii de ani în urmă, femininul a căpătat un rol din ce în ce mai mai pregnant în viață și în societate, chiar dacă femeia încă nu a ajuns la amploarea maximă a beneficității pe care-i este rînduit de Sus să o acceseze, conștientizeze, accepte, aplice și utilizeze în chip firesc. Ne aflăm în plină derulare a unor schimbări majore, foarte complexe, menite a reduce restanțele acumulate pe acest subiect; să reușim să promovăm, prin urmare, participarea la nesfîrșita roată a adecvărilor benefice ale limbii române la situl sacru – Grădina Maicii Domnului, pămîntul neamului ! – întru unitatea de limbă, neam, cunoaștere, istorie.

                                                                                                     Mihai Vinereanu

Editorial

S-a vorbit mult despre specificul românesc și s-a încercat în fel și chip să fie definit, cu mai mult sau mai puțin succes. În cele ce urmează, în cuvinte puține voi încerca să prezint frumusețea unicității specificului românesc oglindit în limbă, în limba română. Am convingerea că la baza specificului oricărei spiritualități, culturi stă limba, “neclintita limbă”, cum zice poetul. Limba este aceea care modelează ideile, trăirile și sentimentele unui neam. De aceea fiecare cultură este, mai mult sau mai puțin, unică în felul ei. Anumite cercetări moderne arată că limba modelează până și structura creierului și de aici, cred, viziunea specifică asupra lumii a fiecărei culturi. S-a scris mult despre originea limbii române, în principiu că este o limbă neolatină și că s-a format în mileniul I, d. Ch., fie la nord de Dunăre, fie la sud, în funcție de anumite interese politice,  dar la o privire mai atentă se poate conchide că limba numită azi română a dăinuit atât la nordul, cât și la sudul Dunării, timp de multe mii de ani, chiar dacă aria sa de răspîndire s-a împuținat în mod dureros în ultimii 1000-1500 de ani. Prin urmare, limba pe care o vorbim, indiferent cum o numim, este rostire tainică, veche și plină de farmec, întrucât ea ascunde viziuni din vremuri demult trecute,  când oamenii  “gândeau în basme și vorbeau în poezii”. De aceea, ca mulți alții dintre contemporanii noștri, am fost tot timpul convins  că limba română nu este o limbă neolatină, formată după acel nefericit episod istoric cunoscut sub numele de cucerirea Daciei de către romani, ci a fost  dintotdeauna vorbită de la Marea Adriatică până dincolo de Nipru și de la Marea cea Mare la Marea Baltică, de către “cel mai numeros popor după Inzi”. Având această convingere deplină, am ostenit în ultimii 30 de ani să dau la iveală adevărul despre frumusețea și unicitatea limbii române și cred că am reușit. De aceea, în pragul mileniului III după Christos, cred, de asemenea, că a venit timpul să ne revendicăm limba cu întreaga spiritualitate și istorie, benefic îngemănate din vecie, tocmai pentru ca viitorul să se clădească pe fundamentele Adevărului.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                        Mihai Vinereanu Redactor-șef

Editorial

Scopul acestei reviste este acela de a dezvălui aspecte mai puțin cunoscute care țin de adevăruri legate de spiritualitatea, limba și cultura românească. Studii de istoria limbii vor prezenta limba română dintr-un punct de vedere aproape cu totul nou. De asemenea, studii de arheologie, genetică și antropologie vor juca un rol major. Revista are menirea de a informa pe cititorul român interesat de problemele de limbă și spiritualitate românească, dar și pe specialistul străin care dorește să afle lucruri noi despre fascinanta limbă și cultură română. Revista este bilingvă cu articole atât în limba română, cât și în limba engleză. Cele în limba engleză se adresează, în principiu, cercetătorilor străini care nu cunosc limba română. Trebuie să accentuăm că, din cauza unei prestații mai mult decât slabă a instituțiilor abilitate din România de a promova valorile românești, sântem extrem de puțin cunoscuți dincolo de granițele României, iar acel puțin este de multe ori eronat. Este bine cunoscut faptul că limba română a fost superficial studiată, încât a ajuns să aibă mii de cuvinte cu etimologie necunoscută, nesigură sau greșit atribuită. Lingvistica românească este cu mult în urma cercetărilor actuale în domeniu, dar nu se face nimic pentru a îmbunătăți situația dezastruoasă în care ne aflăm. Revista noastră își propune să facă lumină în acest sens. Studiile de indo-europenistică fac, în ziua de astăzi, posibilă o mult mai bună cunoaștere a evoluției istorice a limbii române. De asemenea, progresele în domeniul arheologiei, geneticii și antropologiei în general, ne dau posibilitatea de a înțelege mai bine vechimea și adevăratele origini ale poporului român. Sperăm ca încă de la început să trezim interesul cititorilor români și străini. În același timp, conducerea revistei invită posesorii de adevăruri ce țin de domeniile de interes ale acestei publicații bilingve – specialiști sau nespecialiști – să nu se sfiască să ne contacteze.

Mihai Vinereanu
Redactor-Șef