EXPOZIȚIA ANUALĂ GRĂDINA MOȘESCU

De câțiva ani, în spațiul descris în numerele anterioare ale revistei se desfășoară o activitate artistică unică în peisajul românesc. La începutul fiecărei veri, din anul 2020 încoace,  este organizată o expoziție de pictură în aer liber găzduită de Grădina Moșescu din Râmnicu Sărat, pusă în valoare de cei care locuiesc aici, descoperită de pictori și transformată și de unii și de ceilalți, împreună cu cei care așteaptă nerăbdători evenimentul pentru a fi prezenți, într-o oază a frumuseții și a sensibilității. Considerată a fi „deja o mișcare artistică contemporană, o revoltă romantică” care și-a găsit în cele șase ediții anterioare „tot mai mulți adepți în rândul artiștilor ancorați la farmecul naturii” (pictorul Mircea Năstase), Grădina Moșescu continuă o tradiție, cea începută de Octavian Moșescu, la Balcic, cu aprox. 100 de ani în urmă, tradiție care a  stagnat o perioadă de 80 de ani și a fost relută în mod firesc, peste decenii, într-un alt loc, cu alte coordonate  de relief și economico-sociale dar cu același avânt, de nepotul acestuia, Alexandru Măciucă. Nimic premeditat, mai degrabă predestinat! Totul a venit de la sine ca o împlinire a destinului, în momentul în care,  în urma unei boli crunte și a unui tratament devastator, Alexandru se retrăsese în căsuța bunicilor de la Râmnicu Sărat pentru a-și trăi în liniște restul de viață care îi era hărăzit. Numai că soarta avea alte planuri cu el, astfel încât acești ultimi ani au venit ca o încununare a întregii sale activități. Acum putem afirma că nu a  fost întâmplător faptul că el a ajuns să conducă muzeul din localitate care fusese înființat cu cea mai mare implicare a bunicului său, Octavian Moșescu, în urmă cu 60 de ani. Tot în acest timp, după o perioadă în care Octavian Moșescu a fost trecut într-un con de umbră din cauza împrejurărilor politice din țara noastră din perioada comunistă și post-comunistă, Alexandru, cu ajutorul unor oameni obiectivi și al administrației locale,  a reușit să restaureze efigia personalității bunicului său astfel că, din luna mai 2020, muzeul din localitate a primit prin Hotărîre de Guvern, numele de „Muzeul Municipal Octavian Moșescu din Râmnicu Sărat”. O reparație morală pe care nici Octavian Moșescu, nici Penca, soția  sa, de origine bulgară și nici fiica acestora, Balcica, nu au apucat să o trăiască. Acum, când nici Alexandru nu se mai află printre noi, urmele lor sunt mai prezente ca oricând în acest spațiu dăinuitor, iar noi, cei care am rămas după ei, vom duce necondiționat mai departe moștenirea spirituală pe care personalitățile lor au impregnat-o în locul acesta pe care mulți îl percep ca pe un mic Rai.

Evenimentul din Grădina Moșescu s-a declanșat exact în momentul în care omenii locului și artiștii aveau nevoie de el: la începutul plandemiei de coronavirus, când deja restricționările în privința liberei circulații erau în plină desfășurare și eram nevoiți să rămânem cât mai mult în case. Văzând imagini din grădină pe o rețea de socializare, un artist plastic și-a dorit să  picteze o alee cu iriși, iar Alexandru Măciucă l-a  susținut. Era începutul lunii mai, iar întâmplarea s-a propagat atât de repede încât până la sfârșitul lunii, expoziția cu lucrări a peste douăzeci de pictori era deja încărcată online. Aprecierile ne-au dat curaj. Pe 26 iunie în Grădina Casei Moșescu, de Ziua Drapelului, a fost o adevărată sărbătoare, o bucurie imensă, care i-a surprins pe cei prezenți. Nu spun „i-a cuprins” ci „i-a surprins” fiindcă, într-o conjunctură generală deosebit de tensionantă și alarmantă, aici, în locul acesta binecuvântat, oamenii au putut să își deschidă inimile, să descopere, să admire, să iubească frumosul și apoi… să și-l dorească.

De atunci, sărbătoarea este așteptată în fiecare an atât de artiști, participanți în număr din ce în ce mai mare, de localnici – care s-au obișnuit cu acest răsfăț al privirii și al sufletului – dar și de iubitori de artă – care vin de la distanțe mai mari pentru a trăi o astfel de bucurie neobișnuită. Într-o vară am avut chiar vizitatori din Germania, care aflaseră despre noi într-o Galerie de Artă din București.

În ultimii ani, după plecarea lui Alexandru, muzeul local s-a implicat și el în proiect, astfel că, după Grădina Moșescu, expoziția poposește pe simezele acestuia pentru a putea fi vizionată de cât mai mulți amatori de frumos. O dată ce vara își închide explozia coloristică din grădină, expoziția își închide și ea porțile spre a renaște la începutul verii viitoare în alte forme și nuanțe, într-o perenitate pe care ne-o dorim inepuizabilă. Dacă și cum va rămâne acest fenomen în istoria artei noastre contemporane viitorul o va decide. Datoria noastră este de  a oferi continuitate, în memoria celor doi – bunic și nepot – care și-au făcut din promovarea și susținerea  artei principala lor preocupare.

Expoziția de anul acesta (cea de-a VII-a ediție) poartă titlul „De la Balcic la Râmnicu Sărat” și va fi deschisă în cadrul mirific al grădinii, pe data de 20 iunie, după care va putea fi vizionată la Muzeul Municipal Octavian Moșescu din Râmnicu Sărat în luna iulie. Tematica acestei ediții evidențiază rolul de continuitate pe care îl au activitățile desfășurate în Grădina Moșescu vizavi de implicarea multiculturală a lui Octavian Moșescu, mai întâi la Balcic (în perioada 1925-1940) – unde a pus bazele unei adevărate școli de pictură și a avut o contribuție remarcabilă în evoluția pe toate planurile a orașului, el fiind primar acolo în două rânduri în acea perioadă), apoi la Râmnicu Sărat, unde s-a stabilit în anii ’50-’60, evidențiindu-se  ca una dintre cele mai importante figuri intelectuale ale orașului până la plecarea sa în Eternitate, la 23 aprilie 1982. Alexandru Măciucă, nepotul său, a preluat o ștafetă pe care a transformat-o într-o menire și o îndatorire în același timp, prin care trecutul nu este lăsat să piară, ci e integrat admirabil  în prezentul concret și proiectat, cu speranță, în viitor. „El, de fapt, nu începe ceva, el se află într-un proces de continuitate, fiindcă el prelungește enorma contribuție și enorma energie pe care bunicul lui, Octavian Moșescu le-a investit în proiectul Balcic. Sandu a făcut un lucru,  așa cu discreția pe care i-o știm și cu sfiala lui de a se afișa într-un prim-plan agresiv, a făcut un lucru extrordinar de important: a adus Balcicul la Râmnicu Sărat…” – după cum afirma criticul de artă Pavel Șușară cu ocazia închiderii unei alte ediții a expoziției din Grădina Moșescu. Iar dacă Alexandru Măciucă a adus Balcicul la Râmnicu Sărat, datoria noastră este de a păstra și a consolida acest dar prețios care adaugă plusvaloare nu doar acestor două locuri reunite de cei doi promotori culturali, ci și  lumii artei contemporane românești, în general. Anunțul online al expoziției.