Începând cu data de 17 septembrie 2021 s-a desfășurat Expoziția Internațională de Caricatură – Portret „Bacovia 140”, organizată cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea marelui poet simbolist român George Bacovia.

Realizată din inițiativa și cu eforturile de aproape patru ani ale caricaturistului băcăuan Victor Eugen Mihai, binecunoscut publicului sub acronimul VEM, expoziția a avut loc  simultan în treisprezece județe: Iași, Bacău, Vaslui, Ilfov, Hunedoara, Suceava, Călărași, Mureș, Vrancea, Olt, Caraș-Severin, Brăila și București reunind simbolic un număr de aproape 200 de artiști de pe cinci continente, majoritatea, cum era de așteptat, fiind din țara noastră.

Într-un format pe cât de simplu pe atât de incitant, fiecărui artist participant i s-a cerut să prezinte, în variantă clasică sau digitală, portrete sau caricaturi realizate după chipul unuia și aceluiași om, poetul George Bacovia.

Rezultatul s-a concretizat în cele aproape 500 de opere în care chipul lui George Bacovia s-a lăsat forjat în laboratoarele plastice a atâtor sute de artiști participanți.

Puțin timp înaintea vernisajului, o fericită întâmplare a făcut să mă las purtat de torentul creator inițiat de VEM în Bacău și să încerc și eu cu această ocazie o abordare plastică a marelui nostru poet, în cadrul expoziției de la Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu” din Călărași.

Urma astfel să încerc să intru în atmosfera de odinioară a poetului, să mă apropii de viața lui, de sufletul lui, … Dar mai era oare nevoie să caut această stranie atmosferă ? Nu este Bacovia, „dintre poeții români,  singurul care s-a coborât în Infern.”, cum spunea Nicolae

Manolescu, în prefață la volumul ”Plumb”, apărut în 1965

Și ce vremuri se potrivesc mai bine cu sufletul bacovian dacă nu cele pe care le trăim, vremurile pandemiei prin care trecem ?! Aș zice că însăși realitatea timpurilor noastre ilustrează la propriu opera lui George Bacovia. Și, vai, … Ce bine reușește !

Dragoș-Radu Popescu-Comana: GEORGE BACOVIA (1). Portret în creion, 29×42 cm / 2021

Dragoș-Radu Popescu-Comana: GEORGE BACOVIA (2). Portret în creion, 29×42 cm / 2021

Pandemie, izolare, carantinare, singurătate, … Bergamo, atât de multe orașe Bergamo, Bergamo, Bergamo, …

“Toarnă pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Și-ncet, cadavrele se descompun… „

(Cuptor)

Iată-mă astfel recitind poezii purtate în suflet, încercând să recompun de astă dată chipul  desprins din opera sa în mine, … redescoperind în el tărâmul artelor muiate în tristețe, … poezie, desen, vioară, … artele chemate spre a-i traduce sufletul, … “Întâi am făcut muzică şi după strunele vioarei am scris versuri.”, mărturisește poetul.

Iată-mă oaspete virtual pe YOU TUBE al caselor memoriale din Bacău și București în care poetul a locuit, căutându-i chipul printre puținele fotografii rămase și încercând să-i identific poezia pe chip, încercând să-l simt,… să-l aleg…

… Să prind în plasa texturii desenului meu clipa neantului înscris pe față, regretând mereu că timpul nu m-a lăsat să măresc de-ajuns  ochii urzelii…

„Și iar toate-s triste.
Și azi ca și ieri —
Potop de dureri.

Și visul apune
În negrul destin…

Și vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Și nici mângâieri…

Și iar toate-s triste,
Și azi ca și ieri…”

(Piano)