|

Fotografia ca faptă bună

                                                                              Lucian Muntean

Fotoreportajul are în general rolul de a informa, de a prezenta cât mai elocvent, printr-o serie de fotografii, ceea ce se întâmplă în cadrul unui eveniment. Poate spune povestea unor oameni sau a unor locuri. Scopul final este acela de a fi publicat. Este citit și văzut, după care, probabil, e uitat. Cam asta a fost soarta aproape a tuturor fotoreportajelor pe care le-am făcut din 1997 până în prezent. Ar fi și o excepție: documentarul fotografic pe care l-am intitulat “Tradiții în Tranziție”. Este vorba despre viața oamenilor dintr-un sat de munte, din care bunicii din partea mamei s-au mutat chiar după cel de-al Doilea Război Mondial.

 

image00

Cu ilestu-n aluat, mă zoresc la noră cu vădanca !

În anul 2000 am revenit în acest sat izolat din Munții Apuseni, unde am început o serie de fotoreportaje cu scopul de a arăta cum evoluează viața localnicilor din Rogojel în pragul aderării României la Uniunea Europeană. În acest loc s-au păstrat aproape nealterate atât tradițiile cât și proprietățile, deoarece zona nu a fost afectată de colectivizare în perioada comunistă. Pe parcursul mai multor ani am urmărit și am fotografiat cum se desfășoară munca câmpului, păstoritul, cositul fânului sau munca în pădure după lemne, ori culesul ciupercilor, pălinca și tăiatul porcului, acestea fiind ipostaze din viaţa de zi cu zi a localnicilor din Rogojel.

 

image02

Pot face domnii integrarea cum or face-o, la noi tăt pita vacii-i baza…!

 Acest documentar fotografic încearcă să evidențieze aspecte din viața rurală în perioada actuală a globalizării. Migrația din ultima perioadă reprezintă o problemă sociologică destul de complexă. În lumea satului au loc schimbări profunde, agricultura nu mai este singura opțiune, iar localnicii se specializează în meserii noi și caută să lucreze în mediul urban. Astfel, odată cu libera circulație în spațiul UE, numeroși tineri au plecat în străinătate, în căutarea unui loc de muncă și a unui trai modern. Acasă au rămas în special oamenii în vârstă, care încearcă să păstreze stilul de viață tradițional. Cei plecați revin din când în când, în vizită de sărbători, fără să mai ia parte activ la viața ancestrală a satului.

 

image01

Brazdă nouă-n piciociște

 Toate acestea, chiar dacă le-am publicat inițial ca fotoreportaje în ziare și reviste pentru care lucram, am încercat să le fac mai puțin perisabile, prezentându-le în expoziții de fotografie, care au avut loc la Festivalul Est-Vest Die în Franța, în 2006, la Casa Matei din Cluj-Napoca în 2007, la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi în 2008, la Fersivalul PhotoEspagna din Madrid în 2012, la Muzeul Satului din București în 2014, iar acum, în vara lui 2015, la Meysse în Franța, în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Paris.

 

image03

Tri poame de pălincă

Am ținut în permanență legatura cu personajele principale, cu țăranii din Rogojel. De fiecare dată le împărtășeam impresii de la aceste expoziții;  la unele chiar au putut fi și ei prezenți. Astfel, istorisirile, momentele prețioase din viața lor, legate de muncă și familie, au devenit fragmente de istorie orală și documente fotografice, care prezintă complexitatea perioadei la care avem ocazia să fim martori.