Ion Ghelu Destelnica (II)

Ion Ghelu Destelnica este astăzi un nume ce evocă nu doar un om de litere, ci și un simbol al intelectualului de altădată, impunător prin prezență și profunzime spirituală. Răsfoind ceea ce au scris alții despre dânsul, constatăm că Ion Ghelu Destelnica rămâne posterității un personaj complex, „o combinație rară de actor și cugetător” -cum remarca într-un articol criticul literar Constantin Călin- și un om al vechilor valori, deși opera sa nu este străină de gândurile și influențele epocii în care a creat.

Undeva, într-un interviu filmat din arhiva familiei Ghelu, maestrul afirmă: „Omul trebuie să fie conștient de sine, de ceea ce spune și de ceea ce face în fiecare clipă a sa”, iar această reformulare a celebrului „Nosce te ipsum!” ne relevă o introspecție puternic asumată, introspecție pusă în subsidiarul unei imagini pe care individul trebuie să o creeze în societate, pentru că filosofia lui Ion Ghelu Destelnica era una care consideră că omul trebuie să se clădească singur pe sine.
Ne spunea: „Dacă n-o să ajungem să fim actori, avem Marele Nostru Rol de jucat în lume; un rol mult mai important decât orice altceva” – mărturisește Ion Fercu, elev al maestrului, în articolul „Ion Ghelu Destelnica, Omul” din Deșteptarea, 31 decembrie 2012.

Ion Ghelu Destelnica trăiește și creează în secolul al XX-lea, însă structura sa intelectuală izvorăște din triviumul antic al gramaticii, retoricii și dialecticii. E drept, se consolidează în tiparele epocii sale și sub vibrația filosofiei existențialiste a lui Jean-Paul Sartre, dar se împlinește prin asumarea poziției de spiritus rector.

Există, desigur, cei care l-au cunoscut mai de aproape pe Ion Ghelu Destelnica, cum ar fi familia, dar pentru noi, ceilalți, tot ce știm despre Ion Ghelu Destelnica și tot ce ne amintim despre dânsul face parte din opera lăsată de Ion Ghelu Destelnica, pentru că Ion Ghelu Destelnica l-a pictat și l-a jucat pe Ion Ghelu Destelnica până s-a confundat cu propria creație.

Astfel, dacă în poezia lui Ion Ghelu Destelnica găsim tonuri din Byron – pentru că însuși Păcală din opera maestrului, aidoma eroilor lui Byron, alege să-și trăiască viața după propriile reguli – asta nu înseamnă că Ion Ghelu Destelnica ar fi un romantic întârziat, ci, mai degrabă, că maestrul însuși a considerat că aceasta este maniera cea mai potrivită de a scrie – la Ion Ghelu Destelnica stilul nu este „ l’homme même”, ci alegere, opțiune!

* * *

Anul 1945 ni-l aduce pe Ion Ghelu Destelnica în Iași. Războiul se sfârșise, ostașul Ion Ghel fusese lăsat la vatră și s-a înscris la Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Artă din Iași. Aici debutează în 1946 cu poezie în revista „Iașul literar” și începe să frecventeze cenaclurile și cercurile literare ale urbei moldave. Convins de destinul său literar, se înscrie și la Secția de Scenaristică a Institutului de Artă Cinematografică din Bucureşti.

Sub rigorile noii orânduiri, Societatea Scriitorilor Români, instituție înființată în 1909, fuzionează în 1949 cu Societatea Autorilor Dramatici (înființată în 1915 de Victor Eftimiu, Octavian Goga și alții). Noua organizație poartă numele de Uniunea Scriitorilor din România și, spre deosebire de predecesoarele sale, încearcă să devină o organizație amplă, cu membri în toată țara, deschisă către cât mai mulți creatori.

Astfel, la doar 27 de ani, în 1949, odată cu înființarea filialei din Iași, Ion Ghelu Destelnica, ca exponent al scriitorimii tinere, este atras în Uniunea Scriitorilor, devenind membru al acesteia până la moartea sa. Ca membru al Uniunii publică în continuare în Iași și București, în 1950 obținând premiul pentru proză cu nuvela „Ion Omu”.

În 1951, absolvind ambele facultăți și obținând diplome de actor și de dramaturg, Ion Ghelu Destelnica se mută în Bacău și se încadrează ca actor al Teatrului din Stat, urmând să dedice județului Bacău întreaga sa carieră.

Joacă pe scena noului teatru din Bacău dar și scrie, astfel că în 1959 Editura de Stat pentru Imprimate și Publicații îl debutează cu volumul de dramaturgie „Fata tatii cea frumoasă”, piese din acest volum fiind ulterior jucate de către diferite teatre din țară: Teatrul Național din Iași, Teatrul Giulești, actualmente Odeon din București, Teatrele Județene din Brașov și Galați ș.a.m.d.

În 1961 renunță la postul de actor și devine profesorul de teatru al instituției care astăzi îi poartă numele, Școala Populară de Arte și Meserii „Ion Ghelu Destelnica” din Bacău.

Duce în continuare o activitate literară intensă, publică poezii, proză şi dramaturgie în diferite reviste și volume colective, iar piesele sale sunt jucate pe scenele țării, traduse în maghiară și jucate în străinătate. În 1965, la Editura Casei Regionale a Creaţiei Populare din Bacău, Ion Ghelu Destelnica reunește în volumul de comedie „Dragostea nevestelor” noi piese care, deși i se jucaseră deja, nu fuseseră încă publicate.

În 1972, în urma faptului că piesa de teatru „Eroica 45” îi este considerată de către cenzura comunistă ca fiind „necorespunzătoare ideologic” și i se oprește montarea, iar piesa „Gorila cu mănuși” îi este retrasă de la premieră din același motiv, Ion Ghelu Destelnica Destelnica nu mai trimite nimic spre publicare. Se dedică și mai mult misiunii sale didactice și mentorale în cadrul Școlii Populare de Artă și se retrage în scris, desăvârșindu-și în această perioadă ciclul de piese de teatru intitulat „Păcăliada”, inspirat din folclorul românesc.

În 1993, la 71 de ani, se retrage de la catedră iar în 1996 i se publică la Editura Cronica din Iași volumul de versuri „Simfonie pe nisip sau bocet pentru moartea planetei”. În 1997 devine cetățean de onoare al municipiului Bacău, în același an înființându-se și Fundația Interetnică pentru Cultură și Artă „Ion Ghelu Destelnica”.

O parte dintre piesele scrise „pentru sertar” în perioada 1972-2001 îi sunt publicate în volumul „Simfonia de piatră” în anul 2001, an la sfârșitul căruia, pe 17 decembrie, trece în veșnicie.

În 2008, primește post-mortem titlul de cetățean de onoare al comunei natale, iar bibliotecii din comuna Stelnica i se oferă numele său.

Ciclul de piese „Păcăliada” îi este publicat postum de către Editura Grinta din Cluj-Napoca în 2014. Piesa „Gorila cu mănuși” de asemenea îi este publicată postum de către Editura Helis din Ialomița în 2018.

În anul 2022 Fundația care-i poartă numele aniversează „Centenarul Nașterii lui Ion Ghelu Destelnica” printr-un șir de evenimente cultural-artistice, dintre care amintim și organizarea Festivalului Național de Mentorat „Ion Ghelu Destelnica” – festival care în anul 2023 își desfășoară cea de a doua ediție.

Tot în anul Centenarului începe tipărirea Operelor Complete ale maestrului, primul volum fiiind editat în 2022, iar al doilea în 2023.