I. Elaborarea unui Program național de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial;

II. Propunerea unor dosare de candidatură pentru Lista reprezentativă a elementelor de patrimoniu cultural imaterial a UNESCO;

III. Elaborarea Repertoriului Patrimoniului Cultural Imaterial al României (din care s-au finalizat, până în prezent, două volume);

IV. Sprijinirea realizării unui Inventar al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial;

V. Elaborarea Programului „Tezaure umane vii”;

VI. Alte acțiuni de protejare și promovare a patrimoniului cultural imaterial.

În calitate de membru al acestei comisii, am considerat că Jocul Fecioresc datorită calităților deosebite, specifice, ar putea obține legitimarea internațională. În acest sens, am lărgit aria cercetării pe care am întreprins-o asupra Feciorescului din Transilvania, în toată România şi am ajuns la concluzia că anumite tipuri se joacă şi în localitaţile din Subcarpaţi, în Bucovina sau în Banat.

Primul lucru pe care l-am întreprins a fost să-mi fac inventarul materialelor video pe care înregistrasem, până în acel moment, diferite tipuri de Joc Fecioresc. Am constatat cu bucurie că filmasem mai multe materiale, consecință a documentării pentru cartea mea, Dansuri tradiţionale din Transilvania. Totuși, unele înregistrări nu erau acceptabile din punct de vedere tehnic. Astfel, pentru a continua proiectul, mi-am facut un plan de cercetare și filmare în localităţi din mai multe zone folclorice ale ţării. Concomitent, am studiat bibliografia ce aminteşte sau tratează acest gen de dans.

Am să enumăr mai jos localităţile rurale şi urbane cele mai însemnate în care am realizat filmări şi am făcut fişe de observaţie pentru Jocul Fecioresc local: Bogdan Vodă, Giuleşti – jud. Maramureş; Bixad, Turţ, Târşolţ, Călineşti, Certeze, Negreşti Oaş, Socond, Solduba, Băiţa de sub Codru, Medişa, Cehal, Corund – jud. Satu Mare; Borod, Ceişoara – jud. Bihor; Giurtelecu Şimleului, Sălăţig, Zalha – jud. Sălaj;  Cerghid, Chimitelnic – jud. Mureş; Băgău, Lopadea Nouă, Roşia de Secaş, Fărău, Daia Română, Ocoliş, Poşaga, Meteş, Oieşdea – jud. Alba; Romos, Romoşel, Orăştioara de Jos, Boiu, Boşorod – jud. Hunedoara; Monor, Şieuţ – jud. Bistriţa Năsăud; Ticuşu Nou, Cohalm, Rupea, Paloş – jud. Braşov; Agnita, Gura Râului – jud. Sibiu; Ortişoara, Lugoj – jud. Timiş; Fundu Moldovei – jud. Suceava; Dretea, Dângău Mare, Morlaca, Valea Drăganului, Soporu de Câmpie, Frata, Coruşu, Popeşti, Mera,  Inucu, Baciu, Buneşti, Mintiul Gherlii, Aluniş, Jichişu de Jos, Ceanu Mare, Tritenii de Jos, Urca, Boian, Făureni, Bonţida, Sic, Ţaga, Buza, Gherla, Câmpia Turzii, Turda,  Cluj Napoca – jud. Cluj; Socodor – jud. Arad; Aletea , Micherechi – Ungaria.

În ceea ce privește arealul de manifestare, cercetările recente de teren, în localitățile enumerate mai sus, au demonstrat că Jocul Fecioresc se practică în toate zonele folclorice din Transilvania: Câmpia Transilvaniei, Valea Someşului, Valea Mureşului,  Sudul Transilvaniei, Ţara Năsăudului, Maramureş, Ţara Oaşului, Codru, Bihor, Ţara Zarandului, Banat, Bucovina, atât în localităţile rurale cât şi în cele urbane, de către ţărani şi copiii lor, dar şi de către „domnii de la oraş”, dintre care mulţi au venit de la sate în timpul comunismului pentru a lucra în industrie.

Termenul generic ales pentru a denumi acest dans popular, cu toate subvarietățile lui, a fost acela de „Joc Fecioresc”.

Denumirile locale/regionale sunt însă mult mai variate: Fecioresc, Bărbătesc, Roata feciorilor, Tropotă, Româneşte pe ponturi, Codrănesc, Bătută, „Apelul”, „A Mutului”, Fecioreşte de bâtă, Haidăul, Căluşerul, Romana, Fecioreşte rar, Târnăveană, Târnăveancă, Roata Mare, Bătuta în trei, „Chimitelnicul”, Româneşte în ponturi, Rupta, Fecioreşte des, Bărbunc, „Băiţa”, Feciorească, Ardeleană fecioreşte, Rară, Soroc.

Consultând bibliografia care tratează acest gen, mă opresc, în rândurile următoare, la unele atestări istorice.

Documentele cu privire la trecutul istoric al Jocului Fecioresc cuprind diferite însemnări făcute de călătorii străini care au vizitat ţara sau diferite menţiuni cu caracter ocazional. Cele mai vechi documente cunoscute datează din secolul al XVI-lea. O descriere a unui Joc fecioresc din Transilvania o face istoricul maghiar Nicolay Isthvánfi[1], care relatează despre Jocul ciobănesc ardelenesc dansat de poetul Balassa Balint la curtea împăratului Rudolf al II-lea, cu ocazia încoronării acestuia –  25 septembrie 1572.

Despre un joc asemânător ca desfăşurare pomeneşte, încă la 1543, Stelian Gherlach [2] într-un jurnal al său de călătorie.

În majoritatea  documentelor, jocul cel mai des întâlnit apare sub denumirea de hajdútánc (dans haiduc), fiind menţionat prima oară de scriitorul maghiar P. Melius la 1567[3].

În diverse descrieri, el apare ca joc solistic bazat pe sărituri, lăsări pe vine, iar uneori jucătorii au şi săbii în mână.

În secolul al XVII-lea, în Imperiul habsburgic  încep recrutări masive. Pe lângă mijloacele de constrângere obişnuite, pentru ca tinerii să fie mai uşor atraşi în armată, se foloseşte şi sistemul de recrutare cu joc. Această manifestare cu caracter ceremonial (despre care amintește și Slavici în Mara) a luat numele de Werbunc, de la cuvântul german Werbung (recrutare). În cadrul Werbuncului (a ceremonialului de recrutare) fiecare naţionalitate a imperiului execută jocurile sale bărbăteşti specifice.

Într-un document românesc din Banat, datând din secolul al XVII-lea, găsim numele a două dansuri româneşti, dintre care unul, Epureasca (menţionat şi în latineşte – Saltus haidonicus), se presupune a fi o formă de haidu tanc. Un lucru interesant este faptul că pe Valea Mureşului se găseşte şi un joc cu denumirea de Haidău. În forma actuală el este jucat şi cu fete, fiind compus din trei părţi: Ponturi  (figuri bărbăteşti),  Purtată cu fete şi Ponturi cu sprijin.

În anul 1781 Joseph Sulzer, în cartea sa intitulată Die Geschichte des Transalpinischen Daciens, dă o descriere amănunţită a unor Jocuri ardeleneşti  mocăneşti sau cătăneşti.  „Aproximativ şase sau mai mulţi tineri sau ciobani, sprijiniţi pe bâtele lor, sar peste ciomege, executând în acelaşi tempo anumiţi paşi ritmici grei, care par a nu corespunde cadenţei, sărind în cerc fără să-şi dea vreodată mâinile şi scoţând din când în când din pieptul lor un chiot.

În cartea La Transilvanie et ses habitants (Paris 1845), A. de Gerando face o descriere fidelă a Jocului din comuna Şona (jud. Brașov), pe care-l caracterizează ca fiind foarte „sălbatic”. Din descriere, reiese că jocul are mai multe părţi: prima este o plimbare a perechilor în cerc, încheiată cu trecerea fetelor pe sub mână, iar a doua este formată din ponturi fecioreşti executate în centrul cercului. În timpul acesta, fetele, ţinându-se de mână, execută o plimbare în cerc. Ultima parte este o învârtită rapidă a perechilor, în care fata execută piruete singură sau pe sub mâna băiatului.

La mijlocul secolului al XIX-lea, cărturarii ardeleni animaţi de ideile Daciei Literare, încep să aibă preocupări de etnografie şi artă populară concretizate în articolele din „Foaia pentru minte, inimă şi literatură” şi revista „Familia” a lui Iosif Vulcan. Se creează dansuri de salon pe motive coregrafice populare cum e Romana, iar în 1851, Ştefan Emilian creează un dans bărbătesc, Romanul, pe baza figurilor învăţate de la doi căluşari, Ion Căluşarul şi Ştefan Cicudeanu, din Lunca de Arieş. Pe aceeaşi temă de inspiraţie folclorică, Ştefan Emilian compune un dans numit Bătuta. Toate aceste dansuri, între care putem enumera şi Banul Mărăcine, născute în salon, au pătruns cu timpul (mai ales prin învăţători) la hora satului, ajungând treptat să se integreze în repertoriul sătesc.

Mai aproape de zilele noastre, semnalăm apariţia altor cărţi în care se vorbeşte despre Jocul Fecioresc : G.T.Niculescu-Varone – Jocuri româneşti necunoscute[4], sau C. I. Flinţiu – Coregrafie Românească[5].

În prezent, coregrafii[6], cu ajutorul informaţiilor luate în special de la bătrâni, caută să stabilească, pe cât posibil, drumul pe care l-au parcurs aceste Jocuri fecioreşti, ca şi cele de perechi de altfel, în ultimii 80-100 de ani. Acest lucru este posibil şi prin analiza structurală a lor la modul general şi/sau particular, astfel încât interpretarea  însuşirilor comune să conducă la concluzii stilistice.

Reţinând aceste date istorice, precizăm faptul că în documentaţia pentru realizarea dosarului de candidatură propus la UNESCO trebuia să ţinem cont de anumite criterii și să completăm, în formularul de candidatură, anumite rubrici, folosind un număr restrâns de cuvinte. Prezint, în continuare, câteva dintre componentele acestui dosar, redactat (într-o variantă în limba engleză) în colaborare cu doamna conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra Fruntelată, de la Facultatea de Litere, Universitatea din București:

Descrierea elementului (a Feciorescului):

Jocul Fecioresc este primul dans din ciclul de joc bărbătesc tradiţional românesc.

Toate variantele Jocului Fecioresc sunt dansuri de mare virtuozitate, în care mişcarea şi ritmul se îmbină armonios. Mișcările corpului sunt coordonate şi includ:  sărituri, bătăi în pământ, bătăi în contratimp, bătăi în pinteni, dar mai ales se lovesc segmentele picioarelor cu mâinile. Acestor mişcări li se spune, în general, ponturi, ceea ce înseamnă că au o idee coregrafică proprie. Ele sunt alternate cu aşa-zisele plimbări – mişcări mai simple, de obicei executate prin deplasări laterale. În toate aceste jocuri, dansatorii sunt dispuşi în coloană, semicerc şi cerc, iar când se întrec și improvizează ponturile lor, atunci sunt repartizaţi liber în spaţiu. Cele mai vechi Jocuri Fecioreşti sunt cele care se desfăşoară în cerc, cu mers în sensul invers acelor de ceasornic, după strigături la comandă, jocuri cu bâtă, care au un conducător (vătaf) – cel mai bun dansator, iar motivele coregrafice sunt neconcordante cu melodia.

Necunoaşterea jocului ştirbește foarte mult din prestigiul celui în cauză, iar orice greşeală este penalizată. Neștiutorul trebuie să plătească băutură celorlalţi feciori din joc.

În prezent, Jocul Fecioresc se practică în mod curent în aria de răspândire delimitată mai sus. Fiecare localitate, oricât de mică este, îşi are „jucăuşii” si muzicanţii ei.

Vom prezenta în continuare fiecare tip de Joc fecioresc, în funcţie de aspectele morfologice, aspectele spaţiale, temporale (structura metro-ritmică–felul cum se ţese mişcarea pe muzică), uneori ţinuta, tehnica de joc, unele grupări de elemente tehnice specifice fiecărui tip în parte şi, respectiv, elementele dinamice. Toate acestea au un rol hotărâtor, deoarece în dans, ca şi în natură, mişcarea, ritmul şi forţa sunt legate în mod organic şi nu pot fi despărţite.Există astfel 9 tipuri de Fecioresc: Feciorește de sărit, Feciorește de bâtă, Călușerul, Feciorește rar, Feciorește des, Feciorește mixt, Bărbunc, Ardeleană feciorește și Sorocul bănățean[7].

Purtătorii şi practicanţii elementului:

Purtătorii şi practicanţii elementului sunt comunităţile din aria de răspândire. Dansatorii se constituie în cete de  băieţi şi bărbaţi, cu vârste cuprinse între 5 şi 70 de ani . Cetele au un număr variabil de membri şi în satele cu populaţie mixtă pot include dansatori de naţionalitate română, maghiară şi rromă.

Un rol special îl deţine cel care conduce jocul, coordonează, instruieşte formaţia, acceptă sau elimină feciorii din ceată. În Câmpia Transilvaniei, conducătorul cetei („cizeşul”/ „chizeşul”) nu este ales. El moşteneşte funcţia de la un conducător anterior, care i-o lasă prin testament oral şi-l iniţiază în secretele dansului. Din grupul participanţilor activi, se detaşează 2-3 feciori („vătafi”) aleşi dintre tinerii recunoscuţi pentru calităţile lor de buni dansatori şi pentru prestigiul moral pe care îl au în cadrul grupului lor de vârstă. Aceşti tineri sunt consideraţi de către întreaga colectivitate ca incontestabili lideri de generaţie, poziţie care le conferă rolul de organizatori ai jocului. În unele localităţi vătaful nu joacă, doar supraveghează cum merg „mişcările” şi reprezintă autoritatea supremă a cetei. Există însă un al doilea vătaf care conduce jocul propriu-zis şi el trebuie să fie un foarte bun dansator.

Cum sunt transmise cunoştinţele şi abilităţile legate de element în prezent:

Ocazia preferată de performare a Jocului pentru tinerii din mediul rural a fost, până recent, Jocul duminical sau Hora satului. Aceasta se mai face şi astăzi în anumite zone folclorice din aria de răspândire, unde tinerii se pregătesc încă din copilărie pentru a putea lua parte la joc. În general, ei învaţă de la dansatorii mai experimentaţi. În unele sate, se făceau Hore după criteriul vârstei, existând şi o Horă a copiilor – Jocul cel Mic. În alte sate, iniţierea copiilor se făcea pe lângă Hora adulţilor, pe margine, ei jucându-se sau încercând să-i imite pe cei mari.

De asemenea, părinţii, foşti mari dansatori, îşi învaţă copiii să danseze acasă. În perioada comunistă, Jocul Fecioresc se învăţa la şcoală sau la Căminul Cultural iar la oraşe, la Case de cultură, cluburi muncitoreşti, Case de cultură studenţeşti, cu instructori plătiţi. Se mai procedează şi astăzi aşa, doar că în zilele noastre, Jocul este transmis atât prin învăţare formală, cât şi informală, mai ales acolo unde au existat dintotdeauna muzicanţi şi dansatori şi este practicat spontan la ocazii festive din viaţa comunităţii (nunţi, sărbători calendaristice).

Ce funcţii sociale şi sensuri culturale are elementul astăzi pentru comunitate?

Jocul Fecioresc este un dans ritmat şi spectaculos, prin care tinerii îşi afirmă statutul de vârstă şi poziția socială în comunitatea tradiţională. Dansul este un prilej pentru tineri de a-şi dovedi măiestria în mişcări. Fiecare comunitate practică variante proprii ale Jocului Fecioresc şi dansatorii sunt mândri să-şi poată demonstra virtuozitatea atât pe plan local, cât şi zonal, când se întâlnesc cu cete din alte sate. Astfel, Jocul Fecioresc este o marcă de identitate. În mod tradiţional, acest element are şi funcţia de a pregăti căsătoriile viitoare: cu cât un băiat juca mai bine, cu atât era mai admirat de fete, iar familiile acestora îl considerau un candidat mai potrivit pentru însurătoare. Participanţii la joc au un statut social recunoscut de comunitate, fiind consideraţi lideri de opinie în grupul lor de vârstă. Prin participarea la joc, fie ca actori, fie ca spectatori, se afirmă solidaritatea comunitară. Tinerii se întrec în executarea unor mişcări cât mai dificile, conferind astfel elementului o funcţie spectaculară.

Există vreo incompatibilitate între element (Jocul Fecioresc) şi drepturile omului, respectul reciproc între comunităţi sau dezvoltarea durabilă?

Jocul Fecioresc este o modalitate tradiţională de a celebra bărbăţia tinerilor din comunităţile româneşti. Toate variantele locale sau etnice ale elementului sunt  recunoscute în societate. Cunoaşterea dansurilor şi expresivitatea dansatorilor contribuie la prestigiul elementului în comunităţi şi participarea la joc, fie ca actori, fie ca spectatori, întăreşte coeziunea socială şi contribuie la armonia interculturală în localităţile cu populaţie multietnică. Participarea la Jocul Fecioresc este un prilej de afirmare şi recunoaştere a diversităţii culturale. De exemplu, se pot distinge variante de performare specifice jocului din diferite localităţi, dar şi trăsături muzical-coregrafice proprii dansului etnicilor români, maghiari şi respectiv, rromi. Nu există nicio parte a elementului care să fie incompatibilă cu cerinţa respectului reciproc între comunităţi, grupuri şi indivizi sau cu dezvoltarea durabilă.

Contribuţia la asigurarea vizibilităţii patrimoniului cultural imaterial, a conştientizării elementului şi la încurajarea dialogului

Cum poate înscrierea pe listă să contribuie la creşterea vizibilităţii patrimoniului cultural imaterial în general?

Înscrierea elementului pe listă ar contribui la o mai bună înţelegere pe plan local şi naţional a conceptului de patrimoniu cultural imaterial. În acelaşi timp, înscrierea ar încuraja comunităţile să protejeze şi să promoveze variantele locale ale elementului, păstrând astfel diversitatea de manifestare a acestuia, dar şi specificul performării moştenite din generaţie în generaţie. Vizibilitatea generată de înscrierea pe listă ar putea ajuta comunităţi din alte ţări sau regiuni să înţeleagă valoarea patrimonială a Jocului Fecioresc şi să propună, la rândul lor, pentru înscriere, dansuri reprezentative din repertoriul lor cultural. Nu în ultimul rând, înscrierea ar putea motiva comunităţile, dar şi instituţiile implicate să facă eforturi mai mari decât până acum pentru salvgardarea elementului. Aceste comunităţi abia aşteaptă evenimentul (înscrierea pe lista UNESCO); ei întreabă mereu: „ Încă nu s-a întâmplat” ?

Cum poate înscrierea să încurajeze dialogul social?

Jocul Fecioresc este un dans de grup şi se poate manifesta de multe ori ca o întrecere între tineri. Înscrierea ar putea încuraja comunităţile să menţină aspectul concurenţial al jocului şi astfel, s-ar amplifica dialogul „coregrafic” între indivizi. De asemenea, înscrierea ar atrage recunoaşterea valorii egale a tuturor variantelor elementului, creând un cadru de dialog între experţi, grupurile de dansatori şi comunităţile purtătoare pe tema diversităţii repertoriului. Rezultatul unui asemenea dialog ar putea fi recunoaşterea şi preţuirea bogăţiei de manifestare a elementului. Nu în ultimul rând, înscrierea ar încuraja dialogul dintre generaţii, motivându-i pe tineri să înveţe dansul de la părinţii lor.

Cum poate înscrierea să încurajeze diversitatea şi creativitatea?

În perioada comunistă, Jocul fecioresc a fost mutat din sat pe scenă, fiind în acelaşi timp uniformizate o parte din trăsăturile sale particulare de manifestare. Înscrierea ar putea spori interesul comunităţilor pentru variantele spontane şi locale ale elementului. I-ar încuraja pe purtătorii acestuia să respecte diversitatea performărilor jocului, acordând atenţie tuturor componentelor acestuia: muzicală, coregrafică, etnografică, decorativă. De exemplu, ar putea fi stimulată realizarea unor costume populare sau accesorii purtate la joc, cu modele diferite, dar în acelaşi stil. De asemenea, improvizaţia în cadrele structural-funcţionale ale dansului ar putea fi încurajată, fiind recunoscută ca parte a elementului. Înscrierea ar putea motiva operatorii culturali interesaţi de salvgardarea patrimoniului cultural imaterial să protejeze şi să promoveze cu prioritate aspectele ce ţin de diversitatea elementului şi de creativitatea purtătorilor lui.

Măsuri de salvgardare

Măsuri trecute şi actuale de salvgardare a elementului

Cum este asigurată viabilitatea elementului de către comunităţi?

Jocul Fecioresc este practicat în mod spontan în multe comunităţi din aria de răspândire, cu ocazia petrecerilor sau nunţilor. De asemenea, în localităţile unde se mai face jocul duminical şi de sărbători – sudul Transilvaniei, Ţara Năsăudului, Maramureş, Oaş – Jocul Fecioresc este învăţat şi de copiii care asistă la Joc. Atât copiii, cât şi maturii din comunităţile unde se practică elementul sunt organizaţi în grupuri folclorice şi participă la diferite activităţi culturale, locale, judeţene şi chiar naţionale. La oraş, unele ONG-uri se ocupă de iniţierea unor manifestări de dans popular de tip „Hora satului”. Ungurii organizează în timpul verii, tot prin ONG-uri, cursuri de dans unde învaţă mai mult dansuri tradiţionale româneşti. Rromii învaţă jocul în mod spontan.

Jocul Fecioresc este valorificat la un nivel artistic discutabil (din perspectiva specialistului etnocoreolog) de ansamblurile profesioniste din România.

La Cluj-Napoca există un Festival al Jocului fecioresc din Transilvania, care se află la a 30-a ediţie.

Cum a salvgardat statul elementul propus şi care sunt eforturile actuale în această privinţă? Specificaţi şi dificultăţile acestei activităţi.

La nivelul Guvernului României, s-a creat un cadru legislativ adecvat pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Astfel, prin Ordinul de Ministru nr.2436/8.07.2008 se aprobă Programul naţional de salvgardare, protejare şi punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial iar prin Ordinul de Ministru nr.2491/27.11.2009, Regulamentul de acordare a titlului de Tezaur Uman Viu. Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, subordonată Ministerului Culturii, a realizat primul volum al Repertoriului Patrimoniului cultural imaterial din România, publicat în ediţie bilingvă, română-franceză, în 2009, şi cuprinzând referiri la diferite variante ale Jocului Fecioresc.

În acelaşi timp, Institutul  „Arhiva de Folclor a Academiei Române”, Cluj-Napoca, Universitatea Bucureşti, Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”- Academia Română,  Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Centrele Judeţene pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din judeţele Cluj, Bistriţa Năsăud,  Sălaj, Maramureş, Satu Mare, Bihor, Alba, Mureş, Sibiu, Hunedoara, Arad, Timiş au colaborat pentru actualizarea datelor din arhive cu privire la element, realizând cercetări de teren, în parteneriat, în mai multe localităţi din toată Transilvania, în perioada 1988 – 2014.

Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române”, Cluj-Napoca, a organizat conferinţe despre Jocul Fecioresc din Transilvania, iar cercetătorul Zamfir Dejeu a publicat în anuarul Institutului un studiu despre Feciorescul des, jucat de români,  unguri şi rromi ( vezi Festivalul jocului fecioresc din Transilvania, Cluj-Napoca – 1991,  „Anuarul Arhivei de Folclor’’ VIII-XI, 1987-1990, pp. 293-297). Acest studiu a fost prezentat în anul 2007 în cadrul simpozionului ICTM ce a avut loc la Cluj Napoca.

Un alt studiu reprezentativ semnat de autorul acestui articol este şi Fecioreşte-româneşte, un dans distinct din zona Huedin-Cluj („Anuarul Arhivei de folclor”, XII-XIV, 1993, pp. 246- 256).

Măsuri de salvgardare propuse

Care sunt măsurile de salvgardare propuse?

Jocul Fecioresc din România este inclus în Inventarul naţional al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial şi va beneficia, ca atare, de toate măsurile de conservare, valorificare şi promovare prevăzute de Programele naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Măsurile propuse pentru salvgardarea Jocului Fecioresc din România, propus pentru înscrierea pe Lista reprezentativă UNESCO, vor respecta principiile autenticităţii elementului, acordându-se atenţie protejării diversităţii elementului şi transmiterii acestuia în context genuin. Aceste măsuri vor fi incluse într-un Program naţional de salvgardare a Jocului Fecioresc din România (numit mai departe Programul), elaborat de Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din cadrul Ministerului Culturii.

Măsurile incluse în Program cuprind:

1. Măsuri administrative

1a) aprobarea, de către Ministerul Culturii, a unui buget necesar pentru punerea în aplicare a Programului

1b) constituirea unui grup de experţi-consultanţi pentru Jocul Fecioresc din România

1c) realizarea unor protocoale de colaborare între autorităţile centrale de specialitate şi instituţiile/ organismele şi persoanele abilitate în vederea salvgardării Jocului Fecioresc

2. Măsuri de salvgardare:

2a) modernizarea procedurilor tehnice în arhivele naţionale de folclor şi etnologie, privind Jocul Fecioresc

2b) anchete de teren pentru actualizarea informaţiei

2c) actualizarea bazei de date cu privire la regiunile şi localităţile reprezentative pentru anumite tipuri de Joc Fecioresc

2d) organizarea de colocvii între specialişti, de conferinţe, mese rotunde şi ateliere pe tema valorii patrimoniale a Jocului Fecioresc

2e) elaborarea şi publicarea de studii de specialitate despre Jocul Fecioresc

3. Măsuri de angajament al comunităţilor, grupurilor şi indivizilor implicaţi în salvgardarea Jocului Fecioresc

3a) organizarea unor dezbateri locale cu privire la conceptul de patrimoniu cultural imaterial şi la Jocul Fecioresc ca element de patrimoniu cultural imaterial

3b) sprijinirea iniţiativelor locale de salvgardare a Jocului Fecioresc, prin consiliere de specialitate acordată de corpul de experţi

3c) consiliere pentru proiecte locale şi naţionale de salvgardare a Jocului Fecioresc iniţiate de comunităţile locale

4. Măsuri privind transmiterea cunoştinţelor şi tehnicilor necesare pentru salvgardarea Jocului Fecioresc:

4a) susţinerea învăţării informale în plan local

4b) transmiterea cunoştinţelor despre Jocul Fecioresc în sistemul educaţional

4c) dotarea comunităţilor cu documentaţie ştiinţifică privind specificul local al Jocului Fecioresc

5. Măsuri de promovare

5a) publicarea de documente informative şi promoţionale, pe suporturi diverse

5b) promovarea pe Internet al Jocului Fecioresc, în româneşte şi în limbi de circulaţie internaţională

5c) încurajarea turismului cultural în comunităţile purtătoare şi practicante ale Jocului Fecioresc, pentru ca jocul să poată fi observat în contextul lui de manifestare.

5d) sprijinirea colaborării între instituţiile cu atribuţii în domeniul salvgardării patrimoniului cultural imaterial şi operatorii mas-media şi organizarea de campanii de informare pentru promovarea Jocului Fecioresc

6. Măsuri privind cooperarea internaţională

6a) colaborarea cu experţi internaţionali UNESCO în vederea adâncirii experienţei în domeniul salvgardării patrimoniului cultural imaterial

6b) susţinerea participării experţilor în Jocul Fecioresc la reuniuni internaţionale de profil

6c) realizarea unor publicaţii ştiinţifice despre Jocul Fecioresc, pe suporturi diverse, în limbi de circulaţie internaţională

7. Măsuri pentru coordonarea şi evaluarea Programului

7a) coordonarea metodologiei instituţiilor culturale abilitate în domeniul conservării şi salvgardării Jocului Fecioresc

7b) monitorizarea şi evaluarea periodică a programului şi alcătuirea unor rapoarte de desfăşurare a acestuia

Toate acţiunile prevăzute în Program vor fi monitorizate de grupul de experţi alcătuit de Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, cu ajutorul reprezentanţilor comunităţilor şi al ONG-urilor locale, pentru a se preveni pericolul modificării elementului din cauza unui exces de vizibilitate. Comisia va stabili durata şi calendarul Programului, precum şi eventuale ajustări ale acestuia, determinate de eventuale fluctuaţii financiare.

Cum va sprijini statul implementarea măsurilor de salvgardare propuse

Statul român are deja experienţă în protejarea elementelor înscrise pe Lista reprezentativă, având încă patru elemente înscrise:

Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005), Doina (2 octombrie 2009), Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu (3-7 decembrie 2012), Colindatul de ceată bărbătească (împreună cu Republica Moldova, inclus la 3-7 decembrie 2013).

Pe baza acestei experienţe şi a legislaţiei în vigoare, Ministerul Culturii va aloca un buget necesar iniţierii Programului naţional de salvgardare a Jocului Fecioresc. Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial va detalia şi monitoriza Programul, cu ajutorul grupului de experţi format special pentru implementarea acestuia şi al reţelei instituţionale existente la nivel naţional. Un rol deosebit va reveni Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române” din Cluj-Napoca, unde va fi actualizată baza de date privind elementul. De asemenea, alte instituţii de cercetare academică şi universitară, precum şi muzeele etnografice din România vor participa la activităţile implicate de măsurile de salvgardare propuse. Institutul de etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Centrele Culturale judeţene subordonate Ministerului Culturii vor contribui cu propriile lor resurse la aplicarea măsurilor propuse.

Cum au fost implicate comunităţile în elaborarea măsurilor de salvgardare şi cum vor fi implicate în implementarea acestor măsuri

Reprezentanţii comunităţilor unde se practică Jocul  Fecioresc sunt instructori de dans sau operatori culturali pe plan local care colaborează permanent cu experţii care au lucrat la întocmirea dosarului de candidatură. La rândul lor, experţii merg frecvent pe teren şi discută cu practicanţii şi cu reprezentanţii comunităţilor despre problemele salvgardării elementului. Comunităţile, grupurile şi indivizii purtători şi practicanţi ai Jocului Fecioresc vor fi implicate în mod direct în implementarea măsurilor propuse, anume vor participa la organizarea unor dezbateri locale cu privire la conceptul de patrimoniu cultural imaterial şi la Jocul Fecioresc ca element de patrimoniu cultural imaterial; vor colabora cu experţii pentru iniţierea unor activităţi şi proiecte locale, naţionale şi transfrontaliere de salvgardare a Jocului Fecioresc; vor monitoriza impactul factorilor din media sau turism asupra evoluției elementului; vor contribui la actualizarea bazei de date a elementului şi vor identifica eventualele probleme locale ridicate de implementarea măsurilor de salvgardare.

Participarea comunităţilor şi consimţământul la nominalizare

Descrieţi cum au participat comunităţile la toate etapele elaborării dosarului de nominalizare

Autorităţile publice au fost de acord cu propunerea de candidatură a Jocului Fecioresc pentru Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al UNESCO şi s-au semnat acorduri oficiale cu primăriile comunelor reprezentative şi cu asociaţiile culturale nominalizate pentru practicarea Jocului Fecioresc. Membrii comunităţilor recunosc viabilitatea Jocului Fecioresc şi valoarea acestuia ca parte a patrimoniului cultural imaterial local şi ca atare, sprijină şi iniţiază acţiuni de conservare şi promovare a variantelor locale ale Jocului. Astfel, ei au participat la conferinţele şi training-urile organizate de diverse instituţii în cadrul procesului de nominalizare, identificând caracteristicile şi trăsăturile locale şi actuale ale Jocului Fecioresc. De asemenea, membrii comunităţilor au permis accesul pe teren al experţilor care au realizat fotografiile şi filmul documentar anexate dosarului de candidatură. Ei au realizat demonstraţii de dans şi au explicat detalii legate de contextul de performare al Jocului Fecioresc, furnizând toate informaţiile locale necesare alcătuirii studiilor care au precedat alcătuirea dosarului. De exemplu, când s-a avansat ideea acestui proiect în zona folclorică Oaş toate localităţile din Ţara Oaşului şi-au exprimat consimţământul de a participa la filmarea Jocului Fecioresc ce poartă aici numele de Roata feciorilor. În acest caz, am ales soluţia ca la filmare să participe reprezentanţi din mai multe localităţi. Se observă şi pe film varietatea de costume din această zonă. Acelaşi aspect îl putem releva şi în localităţile urbane unde, de la copii până la adulţi, există un interes comun de păstrare a Jocului Fecioresc. Multe Asociaţii folclorice de la oraşe invită pentru demonstraţii de dans bătrânii satelor tocmai pentru a surprinde stilul de execuţie autentic. În localitatea Rupea, judeţul Braşov, Jocul Fecioresc este practicat mai ales la Balul junilor de la Crăciun şi la Balul portului din luna februarie a fiecărui an când se organizează adevărate competiţii între feciori şi unde ei îşi etalează figurile (ponturile) cele mai dificile în fața unui juriu alcătuit din bătrâni. Astfel, membrii comunităţilor au o contribuţie importantă la identificarea problemelor legate de viabilitatea elementului, semnalând eventuale inadvertențe sau omisiuni în măsurile de salvgardare propuse. Ei sunt interesaţi de nominalizarea Jocului Fecioresc pe Lista reprezentativă pentru că doresc ca Jocul să se păstreze aşa cum l-au moştenit de la părinţii lor şi sunt dispuşi să colaboreze în continuare cu experţii şi instituţiile statului, să sprijine dezvoltarea durabilă a elementului prin învăţare în cadru informal şi formal şi prin promovarea formelor autentice ale acestuia cu ocazia unor evenimente speciale (nunţi și alte ceremonialuri păstrate, precum mersul feciorilor la cătănie sau jocul de la sfârşitul clăcilor de tors, de seceriş sau de orice fel), a unor festivaluri sau altor evenimente media sau turistice. De Jocul Fecioresc din România sunt interesaţi şi cercetători străini din America, Japonia,  Irlanda, Germania şi mai ales din Ungaria. Acest Joc prezintă interes şi pentru publicul străin ce participă la festivaluri din ţara noastră sau la festivalurile din străinătate unde grupurile folclorice româneşti sunt prezente realizând demonstraţii de dans tradiţional (workshop-uri).

Consimţământul comunităţilor. Indicaţi mai jos în ce formă se prezintă acest consimţământ

Documentele care atestă consimţământul liber, anticipat şi în cunoştinţă de cauză al comunităţilor reprezentative pentru ca Jocul Fecioresc să fie înscris pe Lista reprezentativă sunt acorduri cu reprezentanţii oficiali ai comunităţilor, cu primarii, dar şi cu preoţii sau învăţătorii din sat.

În România, primarul unei localităţi este persoana cea mai îndreptăţită să-şi asume un angajament cultural, în special dacă este vorba despre o comunitate mică, pentru că primarul poate sprijini în mod concret, dar şi simbolic, prin autoritatea lui/ ei gestionarea de către comunitate a unui element de patrimoniu cultural imaterial.

Fiecare document are forma unei scrisori de acord în limba română, traduse şi în limba engleză. Ambele versiuni ale acordurilor (în limbile română şi engleză) sunt semnate şi ştampilate de primarii locali. Conform organizării administrativ-teritoriale a României, un primar local poate administra mai multe sate, incluse într-o comună.

Toate acordurile, în formă fizică (pe hârtie) sunt ataşate dosarului de candidatură.

Respectul pentru practicile cutumiare care ne permit accesul la element;specificaţi mai jos dacă există practici cutumiare care restrâng accesul la element (de exemplu cunoştinţe sau tehnici secrete, care nu pot fi dezvăluite fără a pune în pericol viabilitatea elementului)

Jocul Fecioresc este un dans şi o practică culturală festivă, care se desfăşoară întotdeauna într-un cadru social amplu şi într-un spaţiu generos. Toate componentele Jocului Fecioresc pot fi cunoscute de toţi cei care doresc acest lucru. Nu există nicio practică tradiţională cutumiară care să împiedice accesul la element.

În continuare, dosarul de candidatură pentru includerea elementului „Jocul Fecioresc din România” pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial a UNESCO, alcătuit din formularul standard (completat după cum s-a detaliat mai sus), 10 fotografii şi un film ilustrativ de 10 minute, un extras din Inventarul elementelor de pci de pe teritoriul României, atestând elementul, la care s-a adăugat un pliant realizat special pentru acest proiect, au fost trimise în martie, 2014, la Secretariatul general UNESCO, pentru a fi evaluate în sesiunea următoare.

Iată câteva dintre fotografiile din dosarul de candidatură:

1) „Băiţa” din Şieuţ, BN

2) Feciorească din Rupea, BV

3) Fecioresc des (Legényes) din Mera, CJ

4) Feciorească din Ticuşu Nou, BV

5) Haidăul din Băgău, AB

6) Româneşte în ponturi din Frata, CJ

Pe data de 17.02.2015, în calitate de corespondent pentru acest dosar, am primit de la Secretariatul UNESCO o scrisoare în care eram anunțat că propunerea „Jocului fecioresc din România” pentru includerea pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial a UNESCO a fost acceptată și va fi supusă evaluării comisiei de specialitate, urmând ca recomandările comisiei să fie prezentate Comitetului interguvernamental ce se va întruni în perioada 30.11-4.12. 2015. Mi se transmitea și link-ul la care putea fi accesat dosarul nostru: http://www.unesco.org/culture/ich/index.php?lg=en&pg=00704.

Am așteptat, în continuare, raportul organismului de evaluare, pe baza căruia Comitetul interguvernamental urma să adopte decizia în vederea înscrierii, neînscrierii sau amânării dosarului. La cea de-a 10 sesiune care s-a desfăşurat la Windhoek, Republica Namibia, Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii a Jocului Fecioresc din România. Ţara noastră a fost reprezentată de Cătălina Pîrvu, consilier în Ministerul Culturii – Direcția Relaţii Internaţionale şi Afaceri Europene şi de Dr. Zamfir Dejeu, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române‟ Cluj-Napoca, în calitate de coordonator al proiectului.

A existat, în cursul discuțiilor, propunerea unui amendament din partea Ungariei, avându-l ca autor pe un coleg de la Academia din Budapesta, Felföldi Laszlo, dar   acesta nu a obținut niciun vot. Ideea colegului nostru era aceea de a amâna dosarul pentru a realiza un altul, multinațional, privind Jocul Fecioresc. Or, atât timp cât aveam suficiente argumente pentru a demonstra că elementul face parte din patrimoniul naţional, dosarul se justifica în forma în care fusese depus. Printre susținătorii cu tărie ai proiectului nostru s-au aflat reprezentanţii Letoniei, Nigeriei, Turciei şi Greciei.

Prin urmare, România a convins experţii internaţionali ai Comitetului asupra valorii universale de necontestat a Jocului Fecioresc şi a rolului pe care îl are în îmbogăţirea diversităţii culturale şi a creativităţii umane. Înscrierea a fost votată în unanimitate. Bucuria noastră a fost pe măsură. În final Cătălina Pîrvu, consilier, a mulţumit Comitetului cu cuvinte alese pentru înscrierea Jocului Fecioresc din România pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial a UNESCO.

Cătălina Pârvu și Zamfir Dejeu la Windhoek: bucurie la aflarea deciziei pozitive a Comitetului interguvernamental

Iată şi Certificatul primit de la UNESCO, emis pe 2 decembrie, 2015:

Aceasta nu este, însă, ultima filă a unui proiect de succes. Urmează să fie puse în practică măsurile incluse în programul de salvgardare a Jocului fecioresc din România, activitate ce implică deopotrivă, aportul factorilor de decizie din Ministerul Culturii, al experților și mai ales al comunităților – adevăratele proprietare și beneficiare ale patrimoniului cultural din țara noastră.

NOTE:

[1] Branisce V.în „Transilvania” nr. 8 anul XXII. Sibiu 1891, (pp.230-231, citează pe Nicolay Isthvánfi Pannoni:Historiarum de Rebus Ungaricis libri XXXVIII Ab anno CHR.1490 ad 1606. Editio novissima ad primum Coloniensem de anno 1622 emendatisse recusa Viennae, Typis Ioanis Thomas Trattner sacrae Caesaroregiae Majestatis aulae Typographi et Bibliopolae MDCCLVIII (Liber XXV, p.325-326

[2] Gherlach Ştefan – 1543: „Coborând din cetate (e vorba de cetatea Poszoni) am privit la jocul românesc. Jucătorul îşi mişca braţele într-un mod ciudat, îşi ridica când mâna, când piciorul, uneori umbla drept, apoi se pleca la pământ şi orice pas sau săritură făcea, le însoţea cu strigături, dacă se obosea chema pe cel mai de aproape ca sa-i ia locul”. Relatat de Alexici G. :Trecutul poeziei populare române (pagini din trecut), „Luceafărul”, 1903.

[3] Sámuel könyvei és Királyok könyvei (Cărţile lui Samuel şi ale regilor). Tip. Debrecen 1567 – Alexici G. Op. cit.

[4] G.T.Niculescu-Varone: Jocuri româneşti necunoscute. Bucureşti 1930, pp 16-17.

[5] C.I. Flinţiu: Coregrafie Românească. Tip. Dâmboviţa, Târgovişte, 1936

[6] Anca Giurchescu; Sunni Bloland: Romanian Traditional Dance, Wild Flower Press Mill Valley, CA 1995; Zamfir, Dejeu: Dansuri tradiţionale din Transilvania (Tipologie), IAFA, Ed. Clusium Cluj Napoca, 2000.

[7] Zamfir Dejeu: Jocul fecioresc din Romania, Ed. EFES, Monografiile Arhivei de Folclor a Academiei Romane 24, Cluj Napoca 2016.