La ceas aniversar: 65 de ani de la întemeierea Muzeului din Șcheii Brașovului

Aniversările instituțiilor culturale autentice nu reprezintă simple exerciții comemorative, ci momente de reflecție asupra continuității unei comunități și asupra felului în care memoria colectivă este transmisă mai departe. În Șcheii Brașovului, unde istoria bisericii, a școlii și a culturii cărții s-au dezvoltat organic timp de peste cinci secole, aniversarea celor 65 de ani de la inaugurarea Muzeului Culturii și Civilizației Românești a devenit un astfel de moment de bilanț și responsabilitate.

Vernisajul expoziției aniversare a fost deschis prin discursul rostit de dr. Ioan Cornea, muzeograf și curator al proiectului, intervenție care a propus nu doar o evocare istorică, ci o reflecție asupra relației dintre patrimoniu, memorie și responsabilitatea culturală contemporană.

Un loc în care istoria a început cu o școală și cu o carte

În debutul discursului a fost subliniată ideea că istoria acestui spațiu nu începe cu muzeul, ci cu școala și, înaintea școlii, cu cartea. În Șcheii Brașovului, credința și cultura scrisă nu au evoluat separat, ci într-o unitate profundă, care a definit identitatea comunității românești din această zonă.

A fost evocată mărturia documentară din anul 1761, care consemnează că zidirea Bisericii Sfântul Nicolae și a școlii a început în anul 1495. Dincolo de valoarea cronologică a informației, această formulare exprimă o realitate esențială: viața religioasă și formarea intelectuală se susțineau reciproc, iar educația era privită ca parte integrantă a vieții comunitare.

Școala din Șchei nu a fost prezentată ca un simplu spațiu de alfabetizare, ci ca un loc de formare pentru slujire, pentru conștiință comunitară și pentru asumarea responsabilității culturale. În acest context, scrisul și cititul nu aveau caracter abstract, ci reprezentau instrumente prin care comunitatea își asigura continuitatea spirituală și identitară.

Cultura cărții și începuturile limbii române scrise

Discursul a urmărit apoi dezvoltarea culturii cărții în Șcheii Brașovului și rolul patrimoniului păstrat în biblioteca Bisericii Sfântul Nicolae. Manuscrisele, tipăriturile și documentele conservate aici oferă mărturii esențiale despre formarea limbii române scrise și despre integrarea culturii românești într-un circuit intelectual european.

Un loc important l-au ocupat tipăriturile diaconului Coresi, realizate la Brașov în secolul al XVI-lea, considerate începuturile tiparului românesc. Prin activitatea lui Coresi, limba română intră într-un proces de consolidare culturală și liturgică, iar Brașovul devine unul dintre marile centre ale tiparului din spațiul românesc.

Totodată, au fost evidențiate și procese culturale mai discrete, dar decisive. Dr. Ioan Cornea a amintit documentul din 1724 redactat în limba română cu alfabet latin, argumentând că experimentarea grafiei latine precede formulările programatice ale Școlii Ardelene. Astfel, transformările culturale nu trebuie privite exclusiv ca rezultate ale marilor centre academice, ci și ca expresii ale inițiativei unor comunități locale capabile de reflecție și inovație.

În aceeași linie au fost integrate Cronica lui Radu Tempea al II-lea și Gramatica rumânească a lui Dimitrie Eustatievici — texte care exprimă aceeași conștiință culturală a necesității de a fixa și transmite limba și memoria comunității.

De la școala medievală la modernitatea culturală românească

Secolul al XIX-lea a fost prezentat ca momentul instituționalizării acestei tradiții culturale. Întemeierea, în anul 1850, a Gimnaziului Greco-Oriental din Brașov a integrat Șcheii într-un sistem modern al educației românești și a contribuit la formarea modelului cultural care va culmina cu apariția Astrei.

Discursul a sugerat astfel că evoluția culturală a Șcheilor nu trebuie privită fragmentar, ci ca un proces continuu, în care școala, cartea și viața religioasă au funcționat împreună ca structuri ale identității românești din Transilvania.

Ion Colan și întemeierea muzeului

Un moment central al discursului l-a constituit evocarea profesorului Ion Colan, fondatorul muzeului din Șcheii Brașovului. Începând cu anul 1957, acesta a inițiat organizarea sistematică a patrimoniului, iar la 29 iunie 1961 a fost inaugurat Muzeul Culturii și Civilizației Românești din Șcheii Brașovului, conceput ca instituție complexă ce reunea muzeu, bibliotecă și arhivă.

Aniversarea din acest an marchează tocmai cei 65 de ani de la acel moment fondator.

Dr. Ioan Cornea a insistat asupra faptului că patrimoniul muzeului nu este rezultatul unei acumulări întâmplătoare, ci consecința unui efort conștient de cercetare, inventariere și ordonare. Această rigoare intelectuală și muzeografică reprezintă una dintre dimensiunile definitorii ale moștenirii lui Ion Colan.

Au fost evocate și etapele ulterioare ale existenței muzeului, subliniindu-se că fiecare perioadă, chiar și cele în care accentul a căzut mai ales pe conservarea fondului existent, a contribuit la supraviețuirea unei structuri culturale fragile.

Patrimoniul între continuitate și responsabilitate

O parte importantă a intervenției a fost dedicată situației actuale a patrimoniului muzeal. Structura expozițională cunoscută publicului — sala de clasă „Anton Pann” și sala tiparniței diaconului Coresi — configurată în urma reorganizărilor care au succedat vizitei de partid din 15 iunie 1967, continuă să definească imaginea muzeului.

Totuși, dr. Ioan Cornea a remarcat că o parte semnificativă a patrimoniului organizat inițial de Ion Colan nu mai este accesibilă astăzi în forma sa coerentă. Această situație a fost interpretată nu ca simplă discontinuitate, ci ca moment de responsabilitate culturală.

În acest sens, discursul a formulat necesitatea reluării, cu rigoare și discernământ, a lucrării începute de fondatorul muzeului: aceea de a organiza coerent patrimoniul, de a-i reda sensul și de a-l face din nou inteligibil pentru public și pentru cercetare.

Patrimoniul a fost definit drept un tezaur nu doar valoros, ci și fragil, care nu poate fi redus la formule simplificatoare și nici tratat ca un simplu depozit inert. El cere răbdare, delicatețe și rigoare în cercetare, interpretare și expunere.

Continuitate instituțională și solidaritate culturală

În cadrul discursului a fost evidențiată importanța colaborării cu actuala conducere a muzeului, reprezentată de preot dr. Sebastian Pârvu, subliniindu-se că lucrarea de recuperare și reorganizare patrimonială nu aparține unei persoane, ci unei continuități instituționale.

Totodată, au fost amintite exemple de implicare și generozitate culturală contemporană, precum contribuția domnului Călin Ianța, considerate semne că patrimoniul acestui loc poate fi susținut și astăzi prin responsabilitate civică și solidaritate culturală.

În acest context a fost evocată și reflecția Regelui Mihai potrivit căreia o țară nu este o moștenire primită de la înaintași, ci o realitate luată cu împrumut de la generațiile viitoare. În mod analog, patrimoniul cultural nu aparține celor care îl administrează temporar, ci celor cărora le va fi transmis.

Transylvania Florilegium și simbolica bujorului

Expoziția aniversară integrează și prezența volumului Transylvania Florilegium, realizat sub patronajul Majestății Sale Regele Charles al III-lea. Proiectul a fost pus în legătură cu tradiția istorică a sprijinului oferit acestui loc de domnii Moldovei și ai Țării Românești, ale căror danii au susținut timp de secole biserica, școala și cultura scrisă.

Dr. Ioan Cornea a interpretat florilegiul ca pe o continuare contemporană a relației dintre observație, reprezentare și transmitere culturală.

În apropierea muzeului a fost amenajată recent și o alee de bujori — floarea națională a României — dedicată memoriei părintelui arhidiacon Constantin Voicu, rector al Institutului Teologic din Sibiu, șcheian și șagunist. Gestul a fost prezentat simbolic ca o formă vie de continuitate între patrimoniul cultural și memoria comunitară: dacă florilegiul fixează florile în imagine pentru a fi transmise, grădina de bujori continuă aceeași tradiție în spațiul viu al comunității.

Proiecte editoriale și recuperarea memoriei culturale

Cu ocazia vernisajului au fost lansate și mai multe proiecte editoriale. Printre acestea se numără albumul 65 de ani de muzeu, care reunește panourile expoziției aniversare, și volumul Geneze. Ion Colan și plăsmuirea unui muzeu, disponibil și în format digital prin intermediul codurilor QR oferite participanților.

Un moment aparte l-a reprezentat prezentarea broșurii „Deșteaptă-te, române! Din Șcheii Brașovului către o națiune. Despre libertate, memorie și simbol”, lucrare dedicată istoriei imnului național al României.

Pornind de la manuscrisul poeziei „Un răsunet” de Andrei Mureșanu, păstrat în patrimoniul muzeului, broșura urmărește istoria completă a imnurilor oficiale românești, geneza textului și a melodiei în contextul revoluției de la 1848 și rolul Șcheilor Brașovului în constituirea simbolurilor naționale moderne. Lucrarea își propune, totodată, să distingă între document și legendă în interpretarea genezei imnului.

Un patrimoniu care continuă

Finalul discursului a reafirmat ideea că istoria acestui loc nu este încheiată. Continuitatea patrimoniului depinde de capacitatea generațiilor actuale de a-l înțelege, organiza și transmite mai departe cu responsabilitate și discernământ.

În încheiere, a fost evocată memoria profesorului Ion Colan, fondatorul muzeului, urmând ca la aniversarea instituției acesta să fie pomenit în rugăciune. Gestul simbolic a închis discursul într-o cheie definitorie pentru identitatea Șcheilor Brașovului: aceea a unirii dintre cultură, credință și memoria comunitară.

Astfel, aniversarea celor 65 de ani ai muzeului nu s-a limitat la comemorarea unui trecut prestigios, ci a propus o reflecție asupra modului în care patrimoniul poate rămâne o realitate vie, capabilă să lege generațiile și să ofere sens continuității culturale românești. Notă asupra autorului și a lucrării

Ioan Cornea este doctor în teologie ortodoxă (2021), titlu obținut la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu, cu o teză dedicată cinematografiei ca instrument de misiune ortodoxă. Are licență în Teologie Ortodoxă Pastorală și masterate în Teologie Sistematică și Teologie Practică, precum și licență în Științe ale Comunicării la SNSPA București.

Între 2004 și 2010 a lucrat ca coordonator de producție pe platouri de film cu echipe de până la 150 de persoane. Din 2016 până în 2019 a fost moderator la Astra Film Festival Sibiu. Din 2018 este muzeograf și curator la Muzeul „Prima Școală Românească” din Șcheii Brașovului, unde îngrijește un patrimoniu fragil și organizează expoziții temporare.

În această calitate continuă tradiția inițiată de Ion Colan, fondatorul muzeului, care a condus în perioada interbelică toate structurile ASTREI brașovene, inclusiv cinematograful. Pentru Colan, imaginea în mișcare nu era un divertisment marginal, ci parte integrantă a unui proiect cultural de formare a conștiinței publice.

La ceas aniversar: continuitate, memorie și responsabilitate

Discurs rostit de dr. Ioan Cornea, muzeograf, la vernisaj

Onorați invitați,

Stimați reprezentanți ai instituțiilor culturale și ai Bisericii,

Doamnelor și domnilor,

Ne aflăm astăzi într-un spațiu în care istoria nu este doar expusă, ci continuată, într-o formă care depășește simpla evocare și se înscrie într-o tradiție vie.

În acest loc, istoria nu a început cu un muzeu, ci cu o școală — iar înainte de școală, cu o carte. În Șcheii Brașovului, credința și cartea au crescut împreună de mai bine de cinci secole, într-o unitate care nu este doar istorică, ci structurală.

Memoriul din anul 1761 consemnează că zidirea Bisericii Sf. Nicolae și a școlii a început în anul 1495. Această formulare exprimă o realitate în care viața religioasă și formarea intelectuală nu se separă, ci se susțin reciproc.

În acest cadru trebuie înțeleasă școala din Șchei, care nu a fost un simplu spațiu de transmitere a cunoștințelor, ci un loc de formare pentru slujire și pentru responsabilitate comunitară. Scrisul și cititul nu erau exerciții abstracte, ci instrumente ale continuității.

Din această școală se naște cultura cărții. Patrimoniul păstrat în biblioteca Bisericii Sf. Nicolae — manuscrise, tipărituri, documente — oferă mărturii consistente despre formarea limbii române scrise.

Tipăriturile diaconului Coresi, realizate la Brașov în secolul al XVI-lea, marchează începuturile tiparului românesc și integrarea limbii române într-un circuit cultural mai larg.

În același timp, există procese mai discrete, dar esențiale. Documentul din 1724, redactat în limba română cu alfabet latin, arată că experimentarea grafiei latine precede formulările programatice ale Școlii Ardelene. Transformările culturale nu se produc exclusiv în centrele academice, ci și în comunități capabile de inițiativă.

În acest mediu se înscriu și Cronica lui Radu Tempea al II-lea și Gramatica rumânească a lui Dimitrie Eustatievici — expresii ale aceleiași conștiințe: aceea că limba și memoria trebuie fixate și transmise.

Secolul al XIX-lea aduce instituționalizarea acestui proces, prin întemeierea, în 1850, a Gimnaziului Greco-Oriental din Brașov și prin integrarea Șcheiului într-un sistem modern al educației românești. Din această evoluție se va naște modelul cultural al Astrei.

În această linie de continuitate se înscrie și activitatea lui Ion Colan, fondatorul muzeului din Șcheii Brașovului. Începând cu anul 1957, el inițiază organizarea sistematică a patrimoniului, iar la 29 iunie 1961 este inaugurat muzeul, conceput ca o instituție completă — Muzeul Culturii și Civilizației Românești din Șcheii Brașovului, reunind muzeu, bibliotecă și arhivă.

Anul acesta marcăm 65 de ani de la acest moment fondator.

Este esențial să afirmăm limpede: patrimoniul acestui loc nu este rezultatul unei descoperiri întâmplătoare, ci al unui efort conștient de adunare, inventariere și ordonare. Această rigoare constituie una dintre dimensiunile definitorii ale moștenirii lui Ion Colan.

Etapele ulterioare au fost diferite, dar fiecare a contribuit, într-un mod specific, la conservarea acestui patrimoniu. Au existat perioade în care accentul a fost pus mai ales pe păstrarea fondului existent, fără extinderi semnificative, dar această continuitate a asigurat supraviețuirea unei structuri fragile.

În prezent, muzeul se află într-un moment de reașezare.

Structura expozițională care a definit, în timp, experiența publică — sala de clasă „Anton Pann” și sala tiparniței diaconului Coresi, configurate în contextul reorganizărilor ce au urmat vizitei de partid din 15 iunie 1967 — a rămas, în esență, cadrul vizibil al muzeului, căruia i s-au adăugat, recent, sensuri participative.

În același timp, o parte semnificativă a patrimoniului organizat inițial de Ion Colan nu mai este astăzi accesibilă în forma sa coerentă.

Această situație nu trebuie înțeleasă doar ca o discontinuitate, ci ca un moment de responsabilitate.

Ea ne obligă să reluăm, cu rigoare, lucrarea începută de fondatorul muzeului: aceea de a organiza coerent un patrimoniu, de a-i reda sensul și de a-l face din nou inteligibil.

Acest tezaur nu este doar valoros, ci și fragil.

El nu poate fi tratat ca un depozit inert și nici redus la formule simplificatoare. El cere răbdare, rigoare și delicatețe — în cercetare, în interpretare și în modul în care este adus în fața publicului.

În acest context, colaborarea cu conducerea actuală a muzeului, reprezentată de domnul director Sebastian Pârvu, este esențială, întrucât această lucrare nu aparține unei persoane, ci unei continuități instituționale.

În același timp, acest efort nu poate rămâne unul izolat.

Exemplele de generozitate și implicare, precum cel al domnului Călin Ianța, arată că patrimoniul acestui loc poate fi susținut și astăzi prin gesturi de responsabilitate culturală. Speranța este ca aceste gesturi să nu rămână excepții, ci să devină parte a unei continuități asumate.

Această perspectivă poate fi înțeleasă și în lumina reflecției Regelui Mihai, care afirma că o țară nu este o moștenire primită, ci o realitate luată cu împrumut de la generațiile viitoare. În mod analog, patrimoniul cultural nu aparține celor care îl administrează, ci celor cărora le va fi transmis.

Expoziția pe care o deschidem astăzi se înscrie în această logică. Ea nu propune o narațiune spectaculoasă, ci o construcție coerentă, în care școala, cartea și muzeul apar ca forme succesive ale aceleiași continuități.

În acest cadru se integrează și prezența volumului Transylvania Florilegium, realizat sub patronajul Majestății Sale Regele Charles al III-lea.

Acest proiect poate fi pus în legătură cu tradiția mai veche a sprijinului acordat acestui loc de către domnii Moldovei și ai Țării Românești, ale căror danii au susținut, timp de secole, biserica, școala și cartea.

Florilegiul reia, într-o formă contemporană, relația dintre observație, reprezentare și transmitere.

În proximitatea acestei clădiri a fost recent amenajată o alee de bujori, floarea națională a României, dedicată memoriei părintelui arhidiacon Constantin Voicu, rector al Institutului Teologic din Sibiu, șcheian și sagunist.

În mod simbolic, acest gest poate fi pus în legătură cu prezența florilegiului: dacă florile acestuia sunt fixate în imagine pentru a fi transmise, bujorul așezat în spațiul viu al comunității continuă aceeași tradiție într-o altă formă. Între carte și grădină nu există o ruptură, ci o continuitate de sens.

La ceas aniversar, sunt disponibile la comandă digitală, în ediții premium tipărite pe hârtie fotografică, două albume: Albumul „65 de ani de muzeu”, care reunește panourile acestei expoziții, și „The Transylvania Florilegium”, realizat în tradiția marilor florilegii europene, sub patronaj regal. Comanda se poate face prin formularul de subscripție accesibil prin codul QR.

Transylvania Florilegium a ajuns aici prin generozitatea domnului Călin Ianța și cu sprijinul doamnei Alina Bodan.

Mulțumim domnilor Alex Metaxa și Cornel Răhăian pentru sprijinul financiar acordat editării volumului: Geneze.

Mulțumiri se îndreaptă către Silviu și Simona Bercea, de la Miblioteq, pentru contribuția lor la realizarea panourilor și a materialelor expoziționale și pentru apropierea constantă față de muzeu. Totodată, mulțumiri domnului Paul Daniel Florea, căruia îi aparține concepția grafică a expoziției.

Mulțumiri speciale doamnei Cristina Bularca pentru contribuția adusă acestei ediții.

Mulțumim doamnei Camelia Neagoe, muzeograf la Muzeul de Etnografie, pentru sprijinul acordat, pentru referințele oferite și pentru contribuția la digitizarea manuscrisului.

Mulțumiri domnului Ciprian Ciobotaru (de la Condrex) și domnului Marius Brașoveanu pentru ajutor în panotajul expoziției.

Nu în ultimul rând, mulțumiri domnului Cristi Mitan pentru sprijin în demersurile editoriale.

Un gând de profundă recunoștință se îndreaptă către doamna arhitect Iris Colan și către doamnele Ileana și Ioana Colan, pentru gestul de a preda în custodie fondul documentar Ion Colan, din care această lucrare reprezintă doar începutul.

Această încredere este, în același timp, o responsabilitate și o promisiune.

În patrimoniul muzeului se păstrează manuscrisul poeziei „Un răsunet”, scrisă de Andrei Mureșanu în anul 1848, text care va deveni ulterior imnul național al României.

La ceas aniversar, am pregătit și o surpriză editorială. Pornind tocmai de la această prezență excepțională din patrimoniul nostru, am scris o broșură dedicată istoriei imnului național — „Deșteaptă-te, române! Din Șcheii Brașovului către o națiune. Despre libertate, memorie și simbol”. Broșura urmărește istoria completă a imnurilor oficiale ale României, geneza melodiei și a textului în 1848, rolul Șcheilor Brașovului ca laborator al imnului, dar și demitizarea unor narațiuni consacrate despre geneza imnului — separând documentul de legendă. Astăzi, de la vernisaj, broșura poate fi cumpărată. Este, sper, un gest de onestitate culturală față de patrimoniul care ne-a fost încredințat.

Expoziția poate fi explorată și în format digital — invitații care au primit cartea poștală o pot accesa scanând codul QR de pe aceasta.

Tot prin codul QR de pe cartea poștală, invitații au acces la o a doua resursă digitală: ediția electronică a volumului „Geneze. Ion Colan și plăsmuirea unui muzeu”. Dacă veți considera că această lucrare merită să existe în forma sa deplină — tipărită, durabilă, transmisibilă — vă invităm să o susțineți înscriindu-vă în lista de subscripție, accesibilă prin același cod QR. Tirajul va fi limitat, iar lista susținătorilor va fi inclusă în volum.

Mulțumiri directorului Muzeului, preot dr. Sebastian Pârvu, pentru conlucrarea în realizarea acestei aniversări, pentru disponibilitatea de a susține demersul editorial al volumului Geneze, după mai bine de jumătate de veac, precum și pentru respectul acordat autonomiei actului curatorial.

Această prezență editorială a Genezelor confirmă faptul că acest spațiu a fost, în mod constant, unul în care cultura, credința și conștiința comunitară s-au întâlnit.

În acest sens, istoria acestui loc nu este încheiată.

Ea continuă — și depinde de noi dacă această continuitate va fi una vie, responsabilă și demnă de moștenirea care ne-a fost încredințată.

În ziua aniversării muzeului, vom pomeni, în rugăciune, pe cel care a pus temelia acestei lucrări, profesorul Ion Colan.

Ne rugăm ca Dumnezeu să-l odihnească în pace și să ne învrednicească pe noi de a duce mai departe, cu credință și discernământ, lucrarea pe care a început-o.

Vă mulțumesc!

Dr. Ioan Cornea · Curator, Prima Școală Românească · Brașov, 2026