Linia de sânge

Invitația la expoziție, imboldul de a crea

Într-o după-amiază am primit un telefon din partea Muzeului Brukenthal și am fost anunțată că numele meu figura pe afișul expoziției de artă plastică „Așa ceva nu se face”, de la Castelul Cantacuzino. Vernisajul urma să aibă loc peste două zile. Am fost surprinsă dar am acceptat să particip. Mi s-a spus că trebuia să predau lucrarea „cel târziu de dimineață”. Urgent, așadar, cum îmi place mie să acționez! Aveam lucrări, gata pentru a fi expuse, dar ar fi fost păcat să pierd momentul și să nu fac ceva nou. Prin urmare, cu obrajii calzi și palmele transpirate de emoție, am realizat un concept adecvat atât spațiului expozițional nobil cât și temei expoziției. La castel genealogia era deosebit de importantă, iar evenimentul „Așa ceva nu se face” propunea punerea față în față a unor generații diferite de artiști – vechii maeștri și artiștii contemporani.

Cu avânt și cu un concept clar în minte, am sunat medicul și l-am rugat să îmi recolteze sânge pentru pictură:

– „Când ai nevoie…?”, m-a întrebat.

– ”Acum!”

Peste o oră, aveam pe masa de lucru trei fiole pline.

Lucrarea „Linia de sânge”- un arbore genealogic vizual

Am lucrat cu propriul sânge, recoltat în atelier cu puțin timp înainte de a-l folosi pentru pictură.

„Linia de sânge” reprezintă un arbore genealogic al meu și al tuturor românilor ai căror strămoși au fost țărani, au lucrat pământul și au crescut animale.

După cum sugerează titlul, lucrarea se compune dintr-o singură linie, neîntreruptă, care începe în colțul din stânga-sus al colii și se continuă până la încheierea întregii compoziții, în colțul din dreapta-jos. Astfel, toate personajele sunt legate între ele, generație după generație. Compoziția nu are un centru de interes evident, ci invită privitorul să urmărească direcția de desfășurare liniei, de la primul la ultimul personaj, așa cum ar urmări o bandă desenată. Absența centrelor vizuale de interes evidente este intenționată și simbolizează faptul că toate personajele sunt importante în mod egal pentru continuitatea liniei de sânge.

Fără schițe realizate în prealabil, am început linia dintr-un punct și am continuat-o după cum am simțit, până la acoperirea suprafeței. Am urmărit contururile imaginilor din mintea mea și le-am transformat în gesturi ale mâinii: străbunii mei lucrau pământul… spatele li se curba sub greutatea sacilor doldora cu cereale. Straiele li se unduiau odată cu gesturile și truda vieții de zi cu zi. Nu le-am văzut ochii, însă le-am citit privirea, clar, din înclinația capetelor sau a borurilor pălăriilor. Pe alocuri mi-a atras atenția câte un colț de vestă sau un fald de rochie, pe care l-am pipăit cu degetele minții și pe care l-am tradus în limbajul unei mișcări de pensulă. Am simțit sfoara întinsă din mâinile unui strămoș care, forțându-se, cu trupul diagonal, încerca să urnească din loc o vită încăpățânată. Fiul lui privea scena. Apoi alte mâini, mai relaxate, hrăneau găini, ori chemau drăgăstos o pisică ondulată. Detaliile, precum două chipuri îndreptate unul spre celălalt, sau un buchet de mireasă, anunțau posibilitatea viitoare a unor urmași…

Scenele s-au derulat rapid în mintea mea, iar transpunerea lor pe coală a fost spontană. Realizarea întregii compoziții vizuale a durat mult mai puțin decât redactarea acestui text, mai ales că am dorit să creez o sinteză a formei, o reducere a imaginii la esențial!

„Linia de sânge” măsoară 100cm×70cm și a fost expusă în anul 2025 la Castelul Cantacuzino, fiind cea de-a doua lucrare a mea în sânge pe hârtie. În toamna anului 2021 am folosit pentru prima dată aceasta tehnică, pentru „In memoriam” – un portret al bunicii mele pe care o pierdusem de puțin timp.

În continuare, am bucuria de a vă invita, începând cu 1 iunie 2026, să vizitați Salonul de Vară al Galeriei U.A.P. din Sibiu, unde veți putea vedea, printre altele, și „Linia de sânge II” – o nouă variantă a lucrării, de data aceasta pe suport de pânză!