Mihail Gavril – un maestru moldav al penelului

Am aflat abia anul trecut despre expoziția artistului plastic Mihail Gavril (n. 9 brumar 1961, la Fălticeni în județul Suceava) organizată la capela Cetății de Scaun a Sucevei în perioada 14 gustar – 20 răpciune 2020 împrumutîndu-mi-se catalogul intitulat Măiestrii moldave. Domni și domnițe din Moldova medievală, editat de Muzeul Național al Bucovinei sub coordonarea dr. Gabriel Marcel Catrinar. Am numărat din lista inclusă în această tipăritură peste cincizeci și cinci de expoziții personale organizate de-a lungul vremii în București, Iași, Fălticeni, Suceava, Bîrlad, Piatra Neamț, Sinaia, Bistrița, Vaslui, Haga, Orebro, Viena, Paris, Montreux, New York, Barcelona, Liège, Vevey, Château de Melamare, Luxemburg, Berlin.

Despre pictorul dublu licențiat[1] purtînd numele Arhanghelilor celor mai bine cunoscuți ai creștinilor găsesc în luxosul albumul realizat cu sprijinul moral și material al familiei prof. dr. ing. Irina și Ionel Constantinescu și S.C. ROTELCO M.C.C.[2] o referință biografică pe care o reproduc cu emoția dascălului: șeful de serviciu al tatălui, un foarte bun meșter tîmplar, s-a întrebat cine desenează hîrtia în care soția îi mai învelea cîte ceva de-ale gurii. Desigur este vorba de[spre] Mihail Gavril, dintr-a IV-a, căruia învățătoarea îi „organiza“ adevărate expuneri ambulante cu desenele sale pe care le dădea exemplu colegilor de școală (p. 7). Este încă un exemplu al rolului hotărîtor pe care-l poate avea un pedagog autentic în traiectul cuiva cu talanți dăruiți de Sus. Portretul artistic i-l face avizat Marius Tița: A desenat enorm și a pictat mult pe orice fel de suprafețe. Modelează culoarea în ulei, însuflețește cu frescă, mozaic sau sgrafitto ziduri de tot felul, iar cînd simte că tehnicile tradiționale i-au rămas mici, inventează altele. A pictat […] pe piele și [pe] tablă de inox sau de aluminiu și a ieșit în relief ori de cîte ori vreun obiect banal i-a oferit un gînd, o idee, o viziune […] Este un pictor prin definiție, lucrînd cu o trăire de zi cu zi, într-o perpetuă și normală căutare continuă, cu simțurile [convertite[3], orientate] definitiv spre culoare, formă și compoziție (cf. p. 9).

Sînt de părere că semnificațiile moral-creștine ale creației plastice a fiului Bucovinei capătă mărturisitoare și convingătoare urcușuri grație pelerinajelor la Athos și în Israel. Admit observația din 2009 că Mihail Gavril nu își propune un mesaj strict religios, el este un pelerin și nu un teolog, este un călător care duce în raniță pensule și pînze, un pictor cucerit de un peisaj […] (cf. idem), dar – mă grăbesc să adaug – pe lîngă ceea ce duce el în raniță, e infinit mai important că peste tot poartă, în sufletul său, grație educației primare, trăirea creștină care vibrează permanent și sporește. De pildă, niciodată n-am perceput o milă atît de adîncă, sfîșietoare, privind reprezentările obișnuite ale Zidului plîngerii, nici atunci cînd l-am văzut și eu în 1999 vizitînd țara unde S-a nevoit și a fost răstignit Iisus Hristos. Or, pînzele lui Mihail Gavril dedicate acestui subiect m-au cutremurat. Formidabilele, colosalele structuri pietroase paralelipipedice suprapuse gata-gata a strivi, la un semn din înalt (care din nesfîrșita milă și răbdare divină întîrzie să mai vină!), constituie o dureroasă antiteză imobilă cu firavele siluete omenești bîțîinde perindate pe-acolo lăsate de peste două mii de ani cu mințile rătăcite prin contribuția unor proroci mincinoși (La Zidul Plîngerii, ulei pe pînză, 90 x 100 cm; Rugăciune la Zidul Plîngerii, tehnică mixtă, 29 x 41 cm; Zidul Plîngerii, acuarelă, 29 x 41 cm). Sigur că lui Mihail Gavril nu-i e dat de-a ajunge un iconar, precum serafica Elena Murariu, deși are formidabili ochi pentru transcendență și calități incontestabile de a dezvălui profanilor aspecte din cealaltă lume, trecînd „Hotarul nevăzut“ așa cum și-a intitulat metaforic și o expoziție din 2004, anume aceea de la Galeria de Artă Galateca din București. Înșir fugar cîteva impresii: Chemare, pastel, 25 x 34 cm – cu uluitoarele pendulări-dedublări ale clopotului / clopotelor; Spre cer, acuarelă, 30 x 40 cm – sugerînd un urcuș spre lumină spiralat-protejat și totuși dramatic îngreuiat-profan de colțuros-rupte, ascuțit-romboidale alcătuiri cu nuanțe telurice gri-verzui; Înălțare, acuarelă, 28 x 40 cm – de astă dată tonurile de gri-bleu arhitectural-rotunjite, urcă spiritul eliberat din chingile pămîntesc-pătimitoare; În căutarea divinității, ulei pe pînză, 90 x 100 cm x 3 – e un triptic: 1) gri-albastrul e dominant, arhitectonica dinamic-spiralată de cupolă creștin-ortodoxă, permeabilă mirific luminii, 2) inițiatul învăluit într-o pală de lumină mieriu-roșietică și forme rotunjite, execută volute ascendente, mai bine înarmat sufletește, căci încrîncenările materiei sînt parcă topit-rotunjite, așa încît pacea triumfă albastru, 3) un vîrf alburiu de aripă translucidă, parcă de aeroplan prăbușit, străpunsă de patru-cinci elemente liniar-metalice – poate doar niște resturi de schelă – intersectate oblic de un altul (mie-mi sugerează împunsătura mortală oricînd posibilă a unui alt sutaș!); Lumină la Prodromu, ulei pe pînză, 40 x 80 cm – închipuie plutirea minunată pe văluriri gălbui de lumină a unui așezămînt grație aripilor nevăzute ale rugăciunilor; Lumina de dimineață, ulei pe pînză, 65 x 81 cm – triumf solar ivit prin boltiri cenușii, secund-oglindit… Specialistul observă cu justețe: Culorile sînt „împrumutate“ din paleta cromatică a frescelor sau mai clar spus imită opalescența specifică pigmenților dizolvați în apă sau în var, ceea ce presupune o tehnică deosebit de rafinată, care constă în manipularea foarte precisă a transparenței straturilor de ulei. Apoi, obiectele înfățișate fiind de regulă de dimensiuni mari, s-a impus necesitatea găsirii unor soluții ingenioase de contracarare a efectului de aplatizare a imaginii și de sugerare a profunzimilor spațiale. (Cf. Corneliu Ostahie, din cap. Gînduri și cronici – p. 23).

Peisagistul e în elementul său și emoțiile sugerate cromatic sînt tari, roș-albastru-gălbui, sub generoasa lumină solară grecească (Mănăstirea Grigoriou, ulei pe pînză, 43 x 52 cm, Vedere de la Vatopedu, ulei pe pînză, 40 x 80 cm; Așezări monahale, ulei pe pînză, 40 x 80 cm; Mănăstirea Pantocrator, ulei pe pînză, 40 x 80; Spre Muntele Athos, ulei pe pînză, 40 x 80 cm x 4) etc.

Tema Balcic – locul vibrînd încă intens românește l-am vizitat personal prin 2013 – mă odihnește în văluririle molcom-albastre ale mării, în jocurile roșiilor acoperișuri de case cu galbenul stins al vegetației (Marea și soarele, ulei pe carton, 27 x 46 cm; Coastă marină, ulei pe carton, 29 x 38 cm; Acoperișuri roșii II, ulei pe pînză, 60 x 80 cm, Peisaj marin II, ulei pe pînză, 36 x 45 cm; Peisaj marin III, ulei pe pînză, 36 x 45 cm) etc. Mărturisesc că viziunea artistică îmi răscolește sedimentele memoriei: uimiri, confirmări, trăiri contradictorii – toate încercate examinînd pe-ndelete castelul reginei, grădina imensă împărățită trandafirește… Peste toate, dominînd alb, minaretul împunge înadins-zadarnic cerul, precum întrebările ateilor menite a rămîne fără de răspunsuri din partea Divinității (Între cer, mare și pămînt, ulei pe carton, 35 x 53 cm; Castelul reginei Maria, ulei pe pînză, 44 x 55 cm; Cuibul liniștit al reginei, ulei pe pînză, 33 x 50; Culorile și lumina Balcicului, ulei pe pînză, 24 x 28 cm). Țărmul de argint de la Balcic (cf. Marius Tița) plînge și rîde pentru mine românește și din picturile lui Mihail Gavril…

Expoziția suceveană la care m-am referit în introducerea acestor însemnări ar fi a patra, dacă am numărat bine, dintre cele organizate în capitala Bucovinei (am socotit din 1984). Compozițiile mi se par a exprima un salt calitativ net în traiectoria creatorului. Cetatea de scaun a Moldovei (grafică acuarelă și pastel/carton 55 x 45 cm) e, de pildă, un tablou care cred c-ar trebui să fie expus și-n sala parlamentului Uniunii Europene, unde inși aculturali care habar n-au unde e situată România și, mai ales, ce limbă-matcă folosesc încă locuitorii ei, inși animați de o gîndire apocalipitic-consumeristă în cheie lgbtq însă chemați să legifereze și pentru creștinii ortodocși ar putea medita, privindu-l, la condiția de veșnic asediați a românilor – odinioară de către migratori păgîni asiatici, actualmente de către căpcăuni economici fără Dumnezeu chemați din Occident. Zidurile covîrșitor-masive, ce stau înfipte spre eternitate în solul creștin, au nuanțe ruginiu-sîngerii sugerînd prețul de sînge plătit permanent de autohtoni pentru apărarea identității. Albastrul (nu verdele vegetal!) care se întinde pînă la orizont spre a întîlni cerul, îmi pare similar unei uriașe, oceanice tălăzuiri oprite astăzi dinaintea acelorași ziduri! Impresionat-împietrit de îndrăzneala localnicilor de a fi înălțat cîndva asemenea ziduri, de a nu fi cedat, de a nu fi plecat oricît de mari au fost amenințările, tumultul acesta părelnic de ape este, de fapt, o expresie teluric-uranică a dăinuirii!…

Întrucît cuvintele devin… neîncăpătoare și chiar de prisos, voi face în continuare doar o enumerare a creațiilor din catalog respectînd ordinea stabilită de sponsor: Consiliul Județean Suceava și de editor: Muzeul Național al Bucovinei.

Ana Neacșa și Alexandru cel Bun (grafică, acuarelă și pastel / carton 45 x 55 cm).

Ștefan cel Mare (grafică, acuarelă și pastel / carton 45 x 55 cm).

Evdochia de Kiev și Olena (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Maria de Mangop (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Olena, una din fiicele lui Ștefan cel Mare (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Voichița și Ștefan cel Mare (acril și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Stejarul din Cajvana (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Ștefan cel Mare și Cetatea de Scaun a Sucevei (acryl / carton 50 x 70 cm).

Elena-Ecaterina Rareș (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm) (p. 14).

Elena-Ecaterina Rareș (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm) (p. 15).

Hotarul Nevăzut diptic, acryl / carton 70 x 50 x 2.

Ruxandra și Alexandru Lăpușneanu (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Elisabeta și Ieremia Movilă (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Mănăstirea Probota (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Tudosca și Vasile Lupu (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Ecaterian Cercheza și Vasile Lupu (grafică acryl și culori de apă / carton 45 x 55 cm).

Sunetul clopotelor moldave (acryl / carton 45 x 55 cm).

Coloane de lumină (acryl / carton 53 x 200 cm).

Coloane de lumină (acryl / carton 80 x 200 cm).

Coloane de lumină (acryl / carton 120 x 120 cm).

Să fie lumină (acryl / carton 45 x 55 cm).

În textul ținînd loc de prefață intitulat Măiestrii moldave directorul general al Muzeului Național al Bucovinei scrie: Tema demersului plastic este una cunoscută artistului fălticenean: evul mediu românesc. De data aceasta însă, pe lîngă fresce, elementele de arhitectură, iconografie sau stîlpi ai pridvoarelor deschise, Mihail Gavril adaugă explicit scene biblice celebre („Judecata de Apoi“, de la Voroneț sau „Scara lui Iacov“, de la Sucevița), pagini miniate de Tetraevanghel, balustrade gotice, steme și lespezi funerare din piatră, broderii bizantine care ilustrează continuitatea măreției Bizanțului, siluete de ctitorii diafane etc. Elementele dominante sînt voievozii, domnițele și coconii din tablouri votive sau din diverse reprezentări fantastice. Remarcăm, de asemenea, dominantele de culoare: alături de albastru (culoarea cerească prin excelență, care semnifică smerenia tăcută), întîlnim frecvent galbenul (veșnicia), urmat, firesc, de purpuriul voievodal (viața și jertfa) (p. 2).

Aceste pagini de istorie magistral înviate cromatic și formal contrazic pedagogic strălucit dogma „întunecatului ev mediu românesc“ repetată obsesiv-propagandistic mai ales în perioada totalitarismului dominat ideologic de sovietele „eliberatoare“ și „civilizatoare“ ale spațiului carpato-danubian. Cîte un binemeritat pumn simbolic aplică aceste tablouri obrazurilor groase și ignare ale responsabililor politici de după 1990 care s-au ploconit dinaintea noilor chingi ideologice ale „corectitudinii politice“. Gîndind cu mințile altora, puși înadins la conducerea învățămîntului românesc, sfertodocții care i-au urmat entuziast pe învechiții în rele școliți la Moscova și-ar spăla multe păcate dacă ar multiplica degrabă, măcar pentru uz școlar, reproduceri după creațiile lui Mihail Gavril prezentate în acest catalog…

[1] În 1996 la Academia de Artă „Luceafarul“, secția pictură iar în 1998 la Universitatea de Artă din București, secția artă monumentală.

[2] Cf. Marius Tița, Mihail Gavril. Hotarul nevăzut. Emoția și voluptățile retinei, album tipărit în șapte sute de exemplare la Imprimeria Arta grafică S.A., București, 2009, p 2.

[3] Nicidecum pervertite, așa cum scrie eronat M. T.! Derivatul neologic preluat din franceză e din familia perversitate, pervers, pervertit – semnificînd înclinat spre rău, care vrea să facă rău!