Niciodată nu e prea târziu pentru pasiunile de o viaţă, aşa că pensionarea mea după o viaţă dedicată literelor nu a fost un capăt de drum ci începutul unui nou capitol din viaţa mea.

Atunci mi s-a deschis o uşă pentru a mă integra din nou în viaţa culturală şi socială a comunităţii.

Toată viaţa mi-am închinat-o şcolii, ca profesoară de limba şi literatura română la Liceul Teoretic „Axente Sever” din Mediaș iar viața printre liceeni mi-a dat energia și puterea să mă ocup, după pensionare, de hobby-urile mele – colecționarea de obiecte vechi de uz casnic și gospodăresc, obiecte de etnografie săsească din zona Mediașului.

  Cojoc femeiesc săsesc

Am început prin cumpărarea unei case vechi, săsești, în comuna Bazna și așa am început povestea Casei Baronului din Bazna, poveste ce poate fi urmărită în nenumărate articole și filmulețe ce au fost făcute în ultimii ani și care pot fi găsite pe internet.

Primul pas fiind făcut, mi-am urmat pasiunea de-o viața, aceea de a însufleții obiectele care odinioară decorau casele din Transilvania. An după an am adunat, ba o furcă, ba un fuior, ba un sfeșnic, ba o poză roasă pe margini cu oameni din alte vremuri. De acolo un blid, de dincolo o ulcică pictată, rând pe rând, în bătrâna casă săsească au început să-și găsească toate obiectele un sens nou. Și așa am strâns astăzi o colecție de obiecte care au aparținut sașilor și pe care le-am pus în valoare cum am știut mai bine. Aceste obiecte sunt moștenirea culturală a sașilor de pe aceste meleaguri iar casa este o copie a unei gospodării săsești de altădată.

Încet, încet casa, veche de peste 200 de ani, așa cum este scris pe grinda din casa bună, s-a transformat într-un mic muzeu care are ușa deschisă permanent pentru cei care doresc o întoarcere în timp și o cunoaștere a istoriei sașilor veniți acum 800 de ani pe meleagurile transilvănene.

Totul a evoluat după  ce am absolvit cursurile Buninet (=bunici pe internet) cu ei am descoperit frumusețea vieții și bucuria de a fi activă. Atunci am avut posibilitatea să-mi fac cunoscută pasiunea mea pentru vremurile de mult apuse, printr-un blog pe care îl puteți găsi la adresa – www.muzeulbuninet.blogspot.com, cu care mi-am făcut promovarea pe internet așa încât au început să vină vizitatori pasionați și ei de obiecte de muzeu. S-au scris multe articole în presa locală și națională și s-au făcut și filmări care prezentau povestea casei din Bazna.

Amintesc câțiva reporteri pe care i-am avut ca oaspeți și care au publicat articole  elogioase la adresa micului muzeu.

–  Izabela Paulescu – Agerpress

„Din ce în ce mai mulți turiști români și străini, dornici să vadă și să guste mâncăruri tradiționale săsești, poposesc vara, la ,<<Casa Baronului din Bazna>> unde o profesoară româncă, Aurelia Rusu, a realizat prima carte de bucate bilingvă cu specific nemțesc din județul Sibiu din ultimii ani, într-o gospodărie cu istorie, transformată într-un adevărat muzeu al culturii săsești din localitate.”

–  Ramona Găină – ziarul „Adevărul”, „Povestea celei mai frumoase locuințe de sași din județul Sibiu”

„Pe strada principală din Bazna, localitate situată la aproximativ 70 de km de Sibiu, timpul parcă se oprește în loc, odată cu soarele leneș de vară. Câte-un bunic zâmbește și dă binețe, din pragul unei case vechi. Undeva pe partea dreaptă te întâmpină o casă falnică, ridicată de sași tocmai la 1799 cu o inscripție care deschide parcă, peste timp, o carte de povești  <<Casa Baronului>>.

Nu e un muzeu tradițional, camerele sunt aranjate ca și cum am locui aici, cei ce ne vizitează pot atinge obiectele, nu sunt restricții…”

–  Antena 1 – Observator special – Andrei Năiță, „Leacurile naturale minune ale sașilor”

„Pe lângă comori culturale sașii au mai lăsat ceva în urma lor. Leacurile tradiționale.

Oameni destoinici, au înțeles că natura este cea mai frumoasă farmacie. Înțelepciunea populară a transformat plante pe care omul modern le consideră buruieni banale, în leacuri minune. Doamna Rusu Aurelia nu s-a mulțumit să strângă vechile rețete în cărți noi. A învățat să le prepare și să le folosească…”

–  Gastronomie. GAL-uri – film de promovare a gastronomiei locale în cadrul proiectului „Cooperare pentru promovarea patrimoniului cultural – implementat de GAL Dealurile Târnavelor.” Filmul se poate vedea pe YouTube, de la minutul 17.

–  „Povești Săsești” – Mihaela Ilea-Kloos „Casa Baronului din Bazna, la muzeu ca la sași acasă”

„Casa Baronului este o gospodărie adevărată, încremenită într-un moment tihnit în timp, ca și cum sașii tocmai s-au ridicat de la masă. Este o casă adevărată” – locuită si primitoare, unde oamenii chiar sfințesc locul. Totul este autentic si așezat natural… toate micile comori ce exista in casă pot fii atinse și cercetate îndelung, iar explicațiile gazdei, doamna Rus, spun o poveste fascinantă fără sfârșit…”

• Milu Oltean – Monitorul de Mediaș

„Omul sfințește locul. Așa a fost de când e lumea și pământul, iar un loc unde omul pune pasiune, muncă și suflet nu poate decât să fie aidoma unui colț de rai. Cam așa arată și casa medieșencei Aurelia Rusu, profesoară de limba română, pasionată de cultura și civilizația sașilor transilvăneni. Casa din Bazna, de la numărul 244, a devenit un mini muzeu înțesat de obiecte vechi ce au aparținut sașilor…”

Am urmărit în demersul meu să redescopăr traseul urmat de sași prin Transilvania, să pornesc „pe urmele sașilor” care au venit în secolul al XIII-lea din îndepărtatul occident și au construit biserici fortificate, au întemeiat sate și orașe și au adus din bunurile lor de baștină tradiții și le-au perpetuat aici, pe pământ transilvan.

Sașii au plecat, făcând cale întoarsă spre Germania, dar ne-au lăsat moștenire o adevărată civilizație materială unică în lume.

Vizitând cetățile fortificate și casele vechi săsești rămase aici, găsim mărturii despre credința lor, despre dragostea lor pentru frumos, despre organizarea lor, despre viață și moarte.

După plecarea masiva a sașilor în anii 90 viața a continuat în Siebenburgen unde vara, căruțe pline de fân mai coboară dintre dealuri către sat, unde mai vezi venind de la câmp, spre seară, femei cu pălării de paie, cu sapa și desaga în spinare.

Tradiția sașilor e dusa mai departe de către cei care au rămas pe aceste meleaguri.

De aceea încercăm să-i determinam pe cei care ne trec pragul să ne întoarcă în timp printre tradiții uitate și oameni destoinici.

Tot ce am adunat , eu cu drag , a fost din dorința cu aceste crâmpeie de viață să trăiască mai departe. Obiectele ce se pot vedea le-am aranjat frumos și natural , dorind să păstrez caracterul autentic al gospodăriei . Foștii proprietari ai casei, sași plecați în Germania, se vizitează în fiecare an și de ficare dată inima lor crește odată cu casa care prinde o altă viață.

Sașii nu mai sunt aici, însă spiritul lor dăinuie în aceste locuri, deosebite tocmai prim multiculturalismul și buna înțelegere în care au trăit oamenii, în timp de secole.

Bazna este un colț de rai, așezat între dealuri molcome și roditoare. Renumită pentru stațiunea balneară, zona oferă o mulțime de atracții, de la drumeții în peisaje de vis, la biserica fortificată și vizitele în localitățile din împrejurimi.

Tradiția sașilor e dusă mai departe și prin intermediul bucătăriei săsești de odinioară. Delicioasele rețete săsești se regăsesc și în cartea „Gătim împreună în Casa Baronului”.

După aproape 20 de ani de adunat, selectat și încercat propria bucătărie, am reușit să scoatem o carte de reţete culinare, bilingvă, în română și germană. Cartea este cu un act de restituire către comunitate a unor rețete străvechi care pot intra din nou in circuit .  Rețetele sunt o bogăție a zonei noastre prin care menținem vie cultura săseasca .

La Casa Baronului din Bazna nu se trăiește numai în trecut, trăim și prezentul cu intensitate. Aici la noi au loc evenimente culturale și sociale pe care le organizăm pentru a anima viața comunității.

De câțiva ani, am creat o bibliotecă de vară – Summer-Books, cu sprijinul Bibliotecii „Stephan Ludwig Roth” din Mediaș, prin care oferim oamenilor ce ne vizitează cărți de suflet. Am lansat aici blogurile altor colegi din clubul Buninet, am încondeiat oua cu copiii din sat, am sărbătorit împreună Ziua universală a iei, pe pajiștea din fața casei-muzeu. În acea zi de vara, sub semnul sânzienelor străveche noastră ie, asemenea zeițelor din vechime, renaște parcă tot mai frumoasă, mai majestoasă, mai seducătoare. Colaboram cu liceele din Mediaș și Sibiu cu care organizăm diferite activități și săptămâna Școala altfel. Organizăm ateliere de lucru, pictura pe linguri de lemn, pregătire a gogoșilor și a biscuiților, după rețetele bunicii etc.

Trăim clipe plăcute cu cei care ne trec programul, legăm prietenii conform ideii că ori de câte ori ați veni, întotdeauna  mai e ceva de descoperit. La noi miroase a plăcinte aburinde iar iar cămara își așteaptă oaspeții cu felurite bunătăți, dulcețuri, compoturi din fructe culese și grijite de noi. De la noi nu puteți pleca fără a vizita în pivniţă răcoroasă care va îmbăta cu armonia vinului bun și vechi. În toiul verii, grădina cu pomi vorbitori vă umple de bine și vă poartă în lumea copilăriei. Prin mini-muzeul nostru, această casă rămâne în familia mare a sașilor iar povestea frumoasă a lor merge mai departe.