Note despre „chip”

Sensuri ale cuvântului

Dicționarele limbii române (Dicționar explicativ al limbii române, 2009; Mircea Seche, 2002),  înregistrează mai multe sensuri principale ale termenului „chip” cu valoare substantivală/adverbială: „față, obraz, figură”, „înfățișarea sau aspectul unei ființe”, „imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură”, „proprietate ontologică, fixând structura arhetipală imprimată a omului la creație”, „fel, mod, gen”, „modalitate, posibilitate”, „vorba vine, cică”.

Etimologie

În privința originii acestui cuvânt, nu există multe disensiuni. Cercetătorii au stabilit că el provine din limba maghiară (kép), fiind preluat alături de termenul cu sens sinonim „fel” (Șăineanu, 1929; Ciorănescu, 1958-1966; Vinereanu, 2008).

Derivate, expresii și locuțiuni

Atunci când vine vorba de cuvintele formate de la acest termen, trebuie să remarcăm că majoritatea sensurilor născute din îmbinări cu prefixe și sufixe, din compunerea termenilor, sunt pozitive: chipeș = arătos, chipos = plăcut la chip, arătos, a închipui = a imagina, închipuire = imaginație, fantezie, întruchipa = a reprezenta, a aduce „întru chip” , întruchipare = reprezentare.

Expresiile și locuțiunile, țesute cu ajutorul acestui cuvânt, mizează pe sensul corelat cu reprezentarea concretă, materială. Astfel, atunci când vorbitorul se referă la obiecte/ființe/ situații care se aseamănă, recurge la locuțiunea „în chip de”. Aceasta relevă, în general, nu doar ideea de similitudine, ci și faptul că forma căpătată de ființă/ obiect nu îi este proprie, că nu aceasta este esența lor adevărată: „Ea ar fi venit în chip de pasăre, de a bătut acum la fereastră.” (I. Creangă), „O artistă din București a creat o serie de ilustrații ce îi prezintă pe medici în chip de sfinți.” (gandul.ro), „S-a arătat în chip de foc ca să le ia şi să le dea ceva” (doxologia.ro). Un anumit mod de rezolvare/ de comportament/ de acțiune se subliniază prin „cu chipul acesta” sau „în acest chip” (echivalent cu „astfel”, „așa”): „Îi despoia de averi… lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod” (Negruzzi), „Numai cu chipul acesta – sublinia el apăsat – vom putea conserva Patria ce avem; numai cu chipul acesta Neamul Românesc poate spera slavă și pomenire în viitor!” (Eminescu), „harul vine în acest chip” (doxologia.ro), „Ana a înțeles dintotdeauna să se apropie de poezia mea în acest chip.”(Blaga). Multe sunt modulațiile acestei structuri în textul biblic, dezvăluind importanța „chipului” în gândirea creștină:Și, într-alt chip, cu adevărat și sora mea este”, „Carii într-acesta chip să vor plini.”, „Într-acest chip este: ceale neîntărite a ținutului acestuia aț venit a vedea.”, „și întra-cesta chip să va hirotoni”, „în ce chip trebuie să să prăznuiască”, „Și într-acesta chip, cel curat va curăți pre cel necurat”, „În ce chip voi urgisi pre carii Domnul nu-i urhiseaște?”, „În ce chip să va cunoaște cel drept de câtră cel mincinos”. Când vrea ceva cu tot dinadinsul, oricum, indiferent de prețul plătit de el sau de celălalt, prin toate mijloacele, românul folosește expresia „cu orice chip”: Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori.”(Creangă), „Spânul vrea să-ți răpuie capul cu orice chip.” (Creangă). Găsirea unei soluții sau a unui mod de concretizare echivalează cu „a afla chip și cale”: „Cât s-au gândit ei încolo și-ncoace, tot n-au aflat chip și cale” (Sbiera), „Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale” (Negruzzi). La polul opus, se situează „în nici un chip”, „cu nici un chip”,  cu sensul de „în nici un caz, nicidecum”, utilizat pentru ceva ce nu poate lua ființă: „ a declarat, luni dimineață, că deficitul bugetar de 7,16% nu poate fi depășit cu niciun chip” (b1tv.ro), „Iată ce să nu faci cu niciun chip în această zi pentru a nu fi bântuit.”(jurnalmm.ro), „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăția Cerurilor” (Biblie), „ în niciun chip, nici inima, nici trupul nu-i ușurau apropierea aceasta.” (Ion Marin Sadoveanu). Imposibilitatea de a realiza ceva sau de a face un anumit lucru stă sub semnul lui „nu e chip să”, „nu e chip de a”: „Suferințele imaginare sunt de departe cele mai concrete, pentru că avem statornică nevoie de acestea și le născocim deoarece nu e chip să ne lipsim de ele.” (Cioran), „A văzut că nu e chip să-l abată de la hotărârea lui și a început să bată din palme” (Slavici), „Văzând eu că nu-i chip de stat împotriva părinților…” (Creangă).

În loc de concluzii

Constantin Noica vorbea despre creație și frumos în rostirea românească, atrăgând atenția asupra grației cuvintelor care deschid și redeschid probleme. Despre „chip” putem discuta „în fel și chip”, dar o simplă desfacere a sensurilor pe care le țese cuvântul dovedește că el reflectă ceva din modul nostru de a gândi.

Bibliografie:

Ciorănescu, A. (1958-1966). Dicționar etimologic al limbii române. Tenerife: Universidad de la Laguna.

Dicționar explicativ al limbii române. (2009). București: Academiei.

Mircea Seche, L. S. (2002). Dicționar de sinonime. București: Litera Internațional.

Șăineanu, L. (1929). Dicționar universal al limbii române.

Vinereanu, M. (2008). Dicționar etimologic al limbii române. București: Alcor Edimpex SRL.