Note despre cuvântul ,,mătrice”

Preambul

Dicţionarele autohtone înregistrează diferite sensuri ale acestui termen. În Tiktin (1911: 62), se regăseşte forma ,,matrice” cu următoarele sensuri: ,,mutterkreib” (cu trimitere spre psalmii lui Dosoftei), „colici”, „oi cu lapte (mătricele)”, ,,mutterkraut”, „mătri’că, mitri’că”. Se precizează, de asemenea, originea latină – matrix, -icis. La Scriban, se regăsește consemnarea sensului de ,,colici” cu specificarea ,,la copiii mici”; acestuia i se adaugă ,,granat, piretru” (plante). Dicționarul lui Șăineanu (ed. a IV-a, 1929) înregistrează trei sensuri: „mătrice f. 1. colici, mai ales la prunci; 2. boală de vite: pântecărie; 3. plantă aromatică, crește pe lângă locuințele și gardurile din sate, uneori cultivată prin grădini (Pyrethrum parthenium). [Lat. MATRICEM].”. DER (1958-1966) consemnează, alături de sensurile amintite anterior, următoarele ,,(înv.) uter, sîn matern”, ,,(Trans., Maram.) Reumatism”, ,,(Banat) Oaie cu lapte”, ,,Mușețel (Matricaria chamomilla)”, ,,Plantă, Pzrethrum parthenium”, ,,Parachelniță (Parietaria officinalis)”, ,,Bobornic (Veronica officinalis). Surprinzător ni se pare faptul că în DEX (1998, 2009) termenul nu se regăsește deloc. Este înregistrată doar forma ,,matrice” în special ca neologism – referință la utilizarea din matematică, logică, anatomie și biologie; acestor semnificații li se adaugă folosirea figurată a cuvântului – ,,obârșie, origine” (DEX 1998: 605). Cu sensul de uter este înregistrat cuvântul și în dicționarul de neologisme ,,organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul pînă la naștere” (DN 1978: 661). Sensuri multiple se regăsesc în DS (1999): „MĂTRÍCE s. v. colică, crampă, granat, mitră, mușețel, paracherniță, reumatism, spasm, spilcuță, uter, ventrilică.”.

Vom sintetiza, în cele ce urmează, principalele sensuri ale termenului, în funcție de sfera de utilizare. Următoarele ni se par relevante pentru analiza noastră:

  • uter, pântece (vom demonstra, pe parcursul lucrării, că sensul este unul foarte vechi; preluarea neologismului cu aceeași semnificație s-a făcut prin filiera medicală și este dublet al unui termen deja existent în limbă);
  • ființă malefică provocatoare a unor boli (mătriciu, mătrice, mătricariu etc.)
  • plantă (mătrice, mătricea, mătrună)
  • boală (indigestie, reumatism, cefalee, colici, varice etc.)
  • animale fertile (oi, vaci), în special utilizare regională și dialectală (mătriţe, mătrice, mitrice); ca derivat – mătricar, mătriciu, mătriceru – conducător al unei turme disticte de doi (cele care au fătat şi dau lapte);

Contexte de utilizare

Mătrice, matrice, mitră – texte religioase[i]

O succintă privire asupra textelor biblice dovedește că termenul este utilizat cu sensul de ,,uter”, ,,pântece” încă din cele mai vechi timpuri, fiind legat de ideea de fertilitate, de capacitatea de a da naștere[ii]. În creația lui Dosoftei 1673 [1974] se întâlnește termenul analizat, cu forma mătrice: „Din maică-mea din mătrice/M-ai închegat și ț-voi zâce Cântare nepărăsâtă”, , „Fiiul meu ești din mătrice/ Eu astăz te nasc pre tine.”, ,,Din mătrice și din scăldătoare, / Și din fașe m-ai pus pre picioare.”, „Streinațî-s din mătrice/Păcătoșii, și li-oi zâce/Că din zgău să răzlețară”. În Biblie, forma care apare este „matrice”. Ne-am oprit asupra a două ediţii ale textelor biblice. Iată care sunt contextele din versiunea lui Ion Heliade Rădulescu: „Quoci închidend închissesse Domnul de din afaro totă matricea în cas a lui Abimelech, din caus a Sarrhei femeii lui Abraham.”, „Vedend ânse Domnul (Domnedeu) quo nu era amală Lia, deschisese matricea ei; iar Rachel era sterpă.”, „Îşi adusse ânse Dumnedeu a minte şi de Rachel, şi exaudindu-o, deschisse matricea ei;” (Biblia 1858: 38), „Sanctifică mie pe tot quel ânteiu născut şi quare deschide matricea între filii lui Israel dela omu pînă la vită, al meu să fiă.”, „Attunci vei despărţi tot que deschide matricea, masculii (vei sanctifica) Domnului; tot que deschide matricea dintre armente sau între oile talle quate se vof facee ţie, masculii vei sanctifica Domnului.”, „Tot que deschide matricea asinei îl vei schimba pe o oie, iar de nu l vei schimba, îl vei rescumpera.” (op. cit. p. 72). În Biblia din 1921, se utilizează doi termeni cu același sens – matrice și mitră: ,,Şi vedând Dumnedeu că Lea este nesocotită, deschise matricea eu, dară Rachela era sterpă. (p. 32), „Şi Lea concepu, şi născu fiu, şi-l chiemă numelui lui – Ruben.” (p. 29), ,,Şi Dumnedeu ăşi aduse aminte de Rachela, şi o ascultă pre ea, şi deschise matricea ei. Şi ea concepu, şi născu fiu, şi dise: Dumnedeu ridică de deasupra mea ocara mea.” (p. 30), „Şi Iehova vorbi cătră Moisi, dicând: Sfânţesce-mi pre tot ânteiu-născutul, pre tot cel ce deschide matricea între fiii lui Israel, de la om până la vită, aceia ai mei sunt.” (p. 62), „Atunci vei osebi lui Dumnedeu tot ce deschide matricea şi tot ce deschide pântecele dintre vintrele tale, şi partea bărbătescă va fi lui Iehova.” (p. 62), Tot cel ce deschide matricea din tot corpul, câte se aduc lui Iehova, de la om până vită, al teu va fi.” (p. 137); mitră: „Mai nainte de a te forma în mitra mumei, eu te-am cunoscut; mai nainte de a eşi din matricea, eu te-am sânţit.” (p. 625), „De ce n-am murit în mitra mumei?”, „Căci nu mi-a închis porţile mitrei mumei.” (p. 428), „De aşi fi, ca şi cum n aşi fi fost, Din mitra mumei dus în mormânt!” (p. 438), „Mitra mumei îl va uita; va fi ospeţ vermilor.” (p. 443), „Cine a închis marea cu poţi, / Atuncea când, spărgând mitra mumei se arată?” (p. 453), „Din mitra mumei mele tu esci Dumnedeul meu.” (p. 465), „Din mitra mumei lor se abat de la lege cei nelegiuiţi.” (p. 483), „Din mitra mumei mele tu esci îngrijitorul meu.” (p. 490), „Căci tu ai făcut rărunchii mei, / M-ai acoperit în mitra mumei mele.” (p. 524), „Infernul, mitra sterpă, /Pământul neadăpat de apă.” (p. 553), „precum a eşit din mitra mumei, gol e va şi întorce, cum a venit.” (p. 557), „Cum nu scii, care este calea ventului, /Nici cum se fac osele în mitra celei îngreunate/Aşa nu cii lucările lui Dumnedeu, care pre tote le-a făcut.” (p. 561), „Voi, cu cari m’am însărcinat din mitra mumei” (p. 607), că „din mitra mumei neaascultător te chiemi” (p. 609), „Au doră deschide-voiu mitra, şi nu voiu face să se nască.”, „Au doră face-voiu să se nască, şi în naşcere voiu închide mitra.” (p. 624), „Mai nainte de a te forma în mitra mumei, eu te-am cunoscut; / Mai nainte de a eşi tu din matrice eu te-am sânţit.” (p. 625), „De ce n’am fost ucis din mitra mumei mele / De ce muma mea n’a fost mormîntul meu, / sau de ce mitra ei n’a remas pururea îngrecată de mine? / De ce am eşit din mitră.” (p. 648), „Încă din mitra mumei fiind, a aoucat călcâiul fratelui seu.” (p.767).

Mitologie populară românească – mătrice

În strânsă legătură cu sensul anterior, pare să fie acela de boală ce provoacă infertilitatea la femei: „Boala cea mai cunoscută din pricina căreia se crede că unele femei sunt sterpe este mătriciul, cunoscută la românii din Ardeal și sub numele de zgârc sau cârcel.” (Gorovei 2002: 12), „Multe femei sunt de părere că ele ar fi având un fel de morb lăuntric, numit matrici, matrice sau mătrice și din cauza acestuia nu pot să nască copii.” (Marian 1995: 10), „Poporul român din ținutul Chioarului, comitatul Sătmaru, în Ungaria, numește matrici morbul numit altcum zgârcituri sau cârcei.” (Marian 1995: 11). Așa cum reiese din descântecele populare, matriciul / mătricele este fie o ființă rea care pătrunde în om și îi alterează sănătatea (în această situație provoacă infertilitatea), fie boala în sine, care are diverse cauze (sete, foame, deochi, osteneală, fierbânțeală, spaimă, neodihnă etc.). Se spune că mătriciul este de 99 de feluri sau de neamuri. Frecvente sunt relatările întâlnirii cu răul: „Mă luai/De la masa mea,/Mă dusei/De la casa mea,/De la masa mea/Pe cale/Pe cărare./Când fusei la mijloc de cale,/La mijloc de cărare/Mătricele mă-ntâmpinară,/Mătricele cu frecatul cel mare,/Mătricele cu 99 de feluri,/Mătricele cu 99 de neamuri./Pe gură mi s-o băgat/Prin oase mi s-o-nșirat./Io prinsei a mă cânta,/Prinsei a mă văieta.” (Marian 1995: 11). Descântătoarea recurge la îndemnuri („Ieși de unde ești:/Din piept/de sub piept/Din inimă,/De sub inimă./Din șeale,/De sub șeale./Din brațe,/Și din mațe./Din toate încheieturile/Și din toate ciolanele!) și la amenințări: „Că tu de nu mi-i ieși/Cu 99 de coase te-oi cosi,/Din trup și din toate oasele/Te-oi porni./Cu 99 de seceri te-oi secera/Din trup și din toate încheieturile/Te-oi lua/Și-n Marea Neagră te-oi mâna.”). Alteori, se vorbeşte despre intervenția sacră, întruchipată de Maica Domnului: ,,Oh! Fiica mea!/ Nu te cânta,/Nu te văieta,/Nu gândi nemică./Nu ți-a fi nemică/Cuțitu de șatră/În mâna dreaptă luao-i/În untură râncedă cota-ți-voi/La Marea Roșie duce-l-oi./Acolo să peie/Să respeie/Ca spuma de mare/Ca scopitul sub picioare/Tu sănătoasă să rămâi.”. Practica magică nu presupune doar acțiunea cuvântului asupra bolii, ci și o serie de gesturi care însoțesc rostirea descântecului, precum și prezența unor obiecte: se descântă în rachiu, borș proaspăt umplut din care nu s-a gustat sau în apă neîncepută; se poate folosi untură proaspătă; există și un timp dedicat dezlegării de rău – luni dimineață, înainte de răsăritul soarelui[iii]. Multe dintre aceste ritualuri se regăsesc și astăzi. Descântecele de mătrice sau motrici se folosesc în satele din Transilvania pentru a vindeca femeia stearpă: „Mătrice, mătricată/Unde fuji cu coada ridicată?/Nu muji ca vacile/Nu-punje ca acile/…Să rămână curată luminată”, ,,Tu mătrice, mătrăgună/Capră roșie te făcuși/Sus la munte te suiși/Și ciobanii te aflară/Te luară/Te tăiară…” (Colta 2015: 25).

Alături de practicile legate de infertilitate, se întâlnesc la poporul nostru o serie de ritualuri relaționate cu prevenirea pierderii copilului de îndată ce femeia a rămas însărcinată: ,,Mătricea sparge locul copilului, de aceea pierde femeia. Și ca să nu piardă, i se descântă de mătrice.” (Marian 1995: 52).

Alte boli – mătrică, metrică, mătrice

Numeroase descântece de mătrici pun pe seama ființei demonice alte boli: colici, reumatism, diaree, dureri de cap, de inimă, varice etc. Sesizăm în descântece prezența unor termeni derivați: mătriculată, mătricetă, mătricată, mătricea, mătricoiu și asocierea cu mătrăguna. Interesant este și imaginarul acestora: se stabilesc analogii între matrice și alte ființe rele (,,A venit la mine/Zmeu cu zmeoaică/Păduroi cu păduroică,/Leu cu leoică,/Moroi cu moroică/Strigoi cu strigoică;/De mine s’a apropiat,/M’a zdrobit, m’a fărîmat.”, „S-a-ntâlnit cu mătricea/În cale;/Cu mătricea,/Cu mătricioiu,/Cu moroica,/Cu moroiu;/Cu strigoica,/Cu strigoiu;/Cu avistriţa,/cu avistriţoiu,/Cu peru/Până-n călcaie,/Cu capu cât capacu,/cu ochii cât cepele,/Cu dinţii cât lopeţile,/cu unghiile/Cât secerile,/Cu deştele/Cât fusele,/Cu mâinile/Cât prăjinele,/Cu piciorele/Cât râschitorele;/În pântece i-a intrat/Şi inima i-a mâncat;/Sângele i-a surbit,/şi faţa i-a veştejit.); mătricele ia adesea chipul unui animal, are, așadar, capacitatea de metamorfoză: „Tu, mătrice, mătrăgună,/ Capră roşie de făcuşi”, „Pe ăl munte mare roşu/Alergă o capră roşie”, „Mătrice, mătrăgună,/O capră neagră te făcuş”; acțiunea de anihilare a răului este realizată adesea de ciobani: „Cu noo ciobani,/Ciobanii cu noo lănci;/Şî ciobanii nfipseră/Lăncile n pămînt,/Şî mătricea să iasă curînd/Dîn inimă,/Dîn cap.”, „Nouă ciobani negri te găsîră,/Cu mîini negre te luară,/Cu cuţîte negre te tăiară,/Cu sare neagră te sărară,/Cu foc negru te fripsără,/Cu guri negre te mîncară.”. (Tocilescu I 1900: 1575-1578), (Candrea, Densusianu, Speratia I 1906-1907). Alte sensuri ale termenului sunt reumatism şi varice – Transilvania, Maramureș (,,Când ți se răcorește mătricea, se va schimba vremea” – Lenghel 1979).

 

Mătrice, mitrice, matrițe, mătrițe, mătricar[iv] – oi și ciobani

Un alt sens al cuvântului (de remarcat variantele de formă) este legat tot de ideea de fertilitate. În studiile dedicate meglenoromânilor, Th. Capidan consemnează câteva forme ale termenului: „Seara vin să doarmă la stână numai mătricarii, care pasc oile ce au fătat și dau lapte (mătrițe). (Capidan 1942: 42). Sensul se înregistrează și în zona Transilvaniei: ,,Peștera Mătriciului… mătrice la noi se zice la oile cu lapte și poate de aici și numele locului ,,maticiu”… mătriciu și mătriceru se numesce păstoritul mătricilor”.

 

Plante vindecătoare

Există, în limbajul popular, o serie de denumiri ale plantelor[v]:

  • mătrice: mușețel[vi] (cu var. mătricea), paracherniță (urzică moartă/grâul-potârnichii/politrică), babornic (veronica officinalis), granat (cu var. mătricea, mătriță) – spilcuță, bumbișor, firică, năsturei, părăluțe etc.,
  • mătriță: plantă acvatică
  • matrună: talpa-ursului

În general, acestea au calităţi vindecătoare: ,,Întrucât plantelor li se atribuie dincolo de virtuțile lor curative reale și efecte magice, când sînt folosite în compoziții obscure, în practica descîntecului, ele vor purta numele bolilor sau domeniilor în care se folosesc descîntecele.” (Ioniță 1979: 67).

 

Etimologie – convergențe și divergențe

În general, se recunoaște originea latină a termenului, indiferent de sensul pe care îl are și de calitatea sa (arhaism/neologism/regionalism): lat. matricem (Pușcariu 1051), (Candrea-Densusianu, REW), Șăineanu (1929), matrix-icsi (Scriban 1939). DER (1958-1966) precizează ,,E dubletul lui matrice, s. f. (uter), din fr. matrice și al lui matriță, s. f. (tipar, formă), din germ. Matrize. Der. mătricer, s. m. (Banat, cioban care păzește oile cu lapte)”. O diferenţiere asemănătoare între termeni realizează Ciorănescu (1958-1966) – precizează că termenul este un dublet al lui matrice cu sensul de uter (preluat din franceză) şi al lui matriţă (tipar, formă), preluat din germanul matrize. Considerarea lui mătricer ca derivat al unui termen preluat din germană (!cu sensul de tipar, formă) este îndoielnică. Am relevat, pe parcusul studiului, că termenul se regăsește cu același sens în meglenoromână, fiind în strânsă legătură cu ocupația de bază – oieritul. Candrea şi Densusianu (1907) înregistrează forme similare în alte limbi şi dialectele acestora: matrice (italian), matrige (sard logudores), matrika (gal.), matrigga (sassares), martis (franceza veche), mairitz (provensal), madriz (spaniol), madrigadu (sard. logudores), mardiedu (camp.); pentru înţelesul de colici: matrice = mal di madre (italiana veche), madron (friul.), mel madrum (eng.), matruni (sicilian), mal di madrone (italiana veche, lucch.), dolore de matrone (napolitan). Vinereanu (2008) include în lucrarea sa numai sinonimul mitră (ar. mitră) precizând că: …forme cu acelaşi sens există în diferite dialecte italice, cf. it. (dial.) matra, calabr. matre, matri „uter de scroafă sau vacă”, sicil. matruzza „idem” (cf. Cortelazzo-Marcato, 277). Prin urmare, forma există şi în alte limbi europene, nu numai în neogreacă şi română.” (p. 541). De asemenea, sesizează că formele dialectale italiene ţin de un strat pre-latin, ca, de altfel, şi forma din română. Credem că aceeaşi observaţie se poate aplica pentru termenul supus analizei în acest studiu. De altfel, radicalul ma- se regăseşte atât în limbile indo-europene, cât şi în cele ne-indo-europene: ,,skt. , gr. (dor.) μa, v.ir. muimme ,,doică”, v.g.s. muoma ,,mătuşp (dinspre mamă), lituan, mama, moma, lituan. māma (v. maică). Dată fiind natura sa imitativă (Lallwort), radicalul există şi în limbile neindo-europene; cf. basc. ama, ebr. ima ,,mamă” (Vinereanu 2008: 507).

 

Câteva concluzii

            Drumul din contemporaneitate spre obârşiile cuvintelor nu e uşor. El presupune, aşa cum remarca Hasdeu, nu doar o biografie a termenului (adunarea  a ceea ce s-a scris despre el, analiza opiniilor diferite), ci şi o literatură  a lui (căutarea cuvântului în literatura populară şi, în special, în cea veche). Acestea sunt condiţii care ţin de metodă, însă singure nu asigură succesul cercetării. Faptul că nu dispunem de texte scrise vechi în care să regăsim intrările unor cuvinte îngreunează drumul parcurs. Studiul de faţă a avut în vedere examinarea unui cuvânt (cu variante formale şi derivate), din perspective diverse. Am ales să urmărim ocurenţa lui în descântece, dat fiind faptul că acestea mizează pe puterea cuvântului asupra lumii. Ele presupun păstrarea formulelor şi, implicit, conservarea unor forme vechi ale limbii. Am dovedit astfel că mătrice (pântece, boală) nu reprezintă un cuvânt recent, ci un termen din stratul vechi al limbii. Regăsirea lui în meglenoromână şi în subdialecte (ale limbii române, dar şi ale altor limbi europene), cu sens asemănător, este un argument puternic pentru a evidenţia vechimea cuvântului mătrice.

[i] În tipăriturile lui Coresi (Carte cu învăţătură 1581 [1914], Psaltirea Scheiană ) se utilizează fie termenul pântece, fie cel de zgăulu. Dicţionarele precizează că etimologia termenului este necunoscută. Philippide II: 742 sesizează că în albaneză există forma zguië. Alţi lingvişti susţin că termenul este fie de origine latină (excavulare – Pascu şi Candrea), fie slavă (Cihac – zijati, zijaią „a deschide”). Vinereanu 2008: 918 atrage atenţia asupra originii traco-dace: ,,PIE *koŭo– ,,gol, găunos, cavitate” (IEW, 592) printr-un rad. traco-dac. *(z)gau. de la acest radical cu z– iniţial; cf. m.ir. cua ,,gol, găunos”, cuas ,,cavitate”, bret. keo ,,grotă” (v. gaură).”

[ii] În ceea ce priveşte prezenţa acestui cuvânt în textele religioase din secolul al XVI-lea, părerile sunt împărţite. Hasdeu (1878) sesizează existenţa în Codicele sturdzan a unei compoziţii lingvistice remarcabile. Oscilează însă în a citi structura ca genitrix non-habes-matricem sau ca mitrece (o contaminare a lui matrice şi a grecescului mitra). Această variantă este contrazisă de către Nicolae Drăganu: ,,Lucrul însă este altfel şi – foarte simplu: nu-ai-mitrece nu este altceva decât nu aimintre ce = nu altmintrea, ci… Copistul Codicelui sturdzan  adică şi aici a făcut ce se obicinuia să facă în naite = nainte, din care n  a căzut înaintea dentalei, până când copistul Codicelui Todorescu a scris: Sfntaa şi preslăvitaa doamna roditoare, nu aimintre ce, a lui dumnedzeu maica lui hs şi merse să vadzî toate muncile”. (Drăganu 1914: 109)

[iii] „Condiţionarea descîntecului de anumite perioade de timp (de descîntă, de preferinţă, înainte de ivirea zorilor sau seara după apusul soarelui, în anumite zile ale săptămînii) nu constituie o excepţie, ci ţine de caracterul ezoteric al ritului şi de eficienţa lui magică.” (Pop, Ruxăndoiu 1978: 228).

[iv] ,,mătricer, mătriceri, s.m. (reg.) cioban care are în grija sa oile cu lapte. (Bulgăr, Constantinescu-Dobridor 2002).

[v] ,,Mătriţe sau mătrice înseamnă viscere, maţe, dar sînt şi nume de plante” (Ioniţă 1979: 67).

[vi] De remarcat faptul că etimologia este explicată în DEX prin recurgerea la termenul mușat, întâlnit și în aromână, dar căruia nu i se stabilește originea: „MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla).Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.”. Or, vechimea cuvântului nu poate fi contestată – la meglenoromâni, Mușatele sunt ielele, vântoasele, frumoasele; de altfel, și dicționarele mai vechi, precizează că termenul are ,,origină necunoscută”: „Diminutiv din mușat, frumos (termen propriu macedo-românei). De origină necunoscută” (Șăineanu 1929). De asemenea, precizăm că denumirea științifică a plantei este matricaria chamomilla;

 

BIBLIOGRAFIE

 

Biblia 1858 = Biblia sacra que coprinde Vechiul şi Nuoul Testament, Typografia lui Preve şi Comp., Paris.

Biblia 1921 = Sfânta scriptură a Vechiului şi Noului Testament, Bucureşti.

Bulgăr, Gh., Constantinescu-Dobridor 2002, Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, Editura Saeculum Vizual.

Candrea, I.-A., Densusianu, Ov. (1907), Dicţionarul etimologic al limbii romîne, Elemente latine, publicat de librăria Socec & Comp., Bucureşti.

Capidan, Theodor (1942), Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, Bucureşti.

Colta, Elena Rodica (2015), De la naştere la moarte. rituri domestice şi alte comportamente rituale contextualizate din judeţul Arad, Editura Etnologică, Bucureşti.

Coresi Diaconul (1581[1914]), Carte cu învăţătură, vol. I, publicată de Sextil Puşcariu şi Alexie Propovici, Atelierele Grafice Socec & Co., Societate Anonimă, Bucureşti.

DER 1958-1966 = Ciorănescu, Alexandru (1958-1966), Dicţionar etimologic român, Universidad de la Laguna, Tenerife.

Coresi, Psaltirea Scheiană I 1482 [1889], Ed. Academiei Române, Bucuresci.

DEX 1998 = Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București.

DEX 2009 = Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București.

DLRLC = Dicționarul limbii române contemporane (1955–1957), Editura Republicii Populare Române, București.

DN 1978 = Marcu, Florin, Mânecă, Constantin (1978), Dicţionar de neologisme, ediţia a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti.

DS 1999 = Seche, Luiza, Seche, Mircea (1999), Dicţionarul de sinonime al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti.

Dosoftei (1673, [1974]), Psaltirea în versuri, Ediţie critică de N.A. Ursu, Iaşi.

Drăganu, Nicolae (1914), Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu şi Codicele Martian, Editura Academiei Române, Bucureşti.

Gorovei, Artur (2002), Datinele noastrela naştere şi nuntă,  Editura Paideia, Bucureşti.

Hasdeu, B.P. (1879), Cărţile poporale ale românilor în secolul al XVI-lea, în legătură cu literatura poporală cea nescrisă, tomul II, Bucuresci.

Ioniţă, Vasile (1979), Note lexicale în ,,Studii şi comunicări. Etnografie şi istorie”, Caransebeş.

Marian, S.Fl. (1995), Naşterea la români, Ediţie critică de Teofil Teara, Ioan Şerb şi Ioan Ilişiu, Editura Grai şi suflet – cultura naţională, Bucureşti.

Pop, Mihai, Ruxăndoiu, Pavel (1978), Folclor literar românesc, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.

Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura Presa bună, Iași.

Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționarul universal al limbei române, Editura Scrisul Românesc, Craiova.

Tiktin, H.H. (1911), Dicţionar român-german, vol. II, Imprimeria statului, Bucuresci.

Tocilescu, Gr.G. (1900), Materialuri folkloristice, vol. I, Tipografia ,,Corpului didactic” C. Ispăşescu şi G. Brătănescu, Bucureşti.

Vinereanu, Mihai (2008), Dicţionar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, Editura Alcor Edimpex, Bucureşti.