O expoziție eveniment

Angela Buciu este un artist plastic în plină maturitate creativă. Aşa cum ne-a obişnuit cu trecutele ei expoziţii în galeriile de artă ale Cercului Militar Naţional din Bucureşti, şi în cea deschisă în perioada 12-25 august 2022 îmbină arta decorativă cu poezia, într-o îngemănare fericită. Titlurile poetice ale lucrărilor expuse sugerează intenţia creatoare, profunzimea conţinutului ideatic care se revelează prin realizarea plastică. Însă acest înscris lapidar nu este decât o sugestie, un punct de plecare pentru orice interpretare pe care privitorul o poate da fiecărei lucrări, opera în sine rămânând deschisă.

Creatoarea este originară dintr-un sat dunărean, Gostinu, situat la vreo 15 km de Giurgiu, pe Dunăre în jos. Viaţa însă a făcut-o bucureşteancă, adopţia citadină facilitându-i dezvoltarea artistică. A venit însă cu sămânţa creaţiei de acasă, din zestrea genetică şi a copilăriei.

Nu este titrată în arte plastice, dar arta pe care o realizează este de înalt profesionalist. Este absolventă de litere, premisă ce a favorizat-o ca artist plastic, lăsându-i gândul să zboare frenetic prin lumea viselor şi a imaginarului, permiţând mâinii să realizeze lucrare după lucrare, fiecare cu o poveste şi o filosofie proprie. Expune de mulţi ani, încă de pe vremea mişcării de masă „Cântarea României”, în grup, dar şi în expoziţii personale. Este pentru a cincea oară prezentă în Galeria Mare a Cercului Militar Naţional, cel mai elegant şi bun spaţiu expoziţional din Bucureşti, de fiecare dată cu un număr de 40-50 de lucrări nu tocmai de mici dimensiuni. Şi a avut ambiţia să prezinte de fiecare dată lucrări noi, punând în expoziţia curentă doar 2-3 lucrări mai vechi, care să-i ateste continuitatea şi evoluţia.

Acum a fost prezentă cu 53 de lucrări de artă decorativă, foarte diversificată tematic şi ca abordare plastică. Angela Buciu nu este prizoniera unei singure teme obsedante, dimpotrivă, nici al unui singur fel de abordare tehnică.

Ca urmare, pe simeză se desfăşoară o panoramă largă de lucrări textile ţesute, lucrate cu acul, cu croşeta, brodate, aplicate într-o combinaţie tehnică de măiastră. Această abordare i-a permis că depăşească suprafaţa plată, aplicaţiile montate pe ea ieşind în relief, ajutând astfel decorativul să-şi depăşească limitele şi să releve ideaticul. A rezultat un basorelief de aţe şi materiale textile, distribuit în teme şi idei, fiecare lucrare din expoziţie având în spate un mit, o poveste cosmogonică, existenţială, morală etc. A „tăiat” în platitudinea suprafeţei câteva ferestre pentru a ne pune să privim pe celălalt tărâm, în adâncimea mării, în dimensiunea magică o lume care ne fascinează atât de mult.

O fereastră subţire şi înaltă într-un perete alb are de-o parte şi de alta două şiruri cu noduri. E ca o cântare cu noduri din Maramureş, o doină de jale care se aude gâlgâindu-şi mâhnirea la vederea răului din lumea asta.

Prin ele se poate zări Poarta Raiului, cu ferecături de argint, Câmpurile purităţii, Câmpiile Elizee, ori pur şi simplu în adâncul mării, ori stăm tăcuţi în faţa portalului magic, dincolo de movurile căruia se petrec lucrările vrăjite. Angela cochetează cu cosmogonicul în câteva lucrări foarte sugestive. Trei sori cu lună, Din haos lumile răsar, Buchetul de nuntă al zeilor, Explozia stelei polare, Naşterea Universului. Sunt teme majore, mereu valabile în câmpul creaţiei, realizarea plastică în culori potrivite şi sugestive ne creează premisele meditaţiei, ale presupunerilor privind lucrurile de care depindem, dar nu le ştim.

Unele lucrări sunt adevărate poeme, poeme de aţă înnodate în degetarele viitoarei rodiri – prin care Angela Buciu îşi pune seminţele să viseze sub zăpadă, în zăpadă sau în pământ şi pe pământ, viitoarea pădure ce doarme în ele şi potenţată de voinţă să-şi caute drumul spre lumină.

Altele sunt delicate şi optimiste poezii lirice de dragoste, cum sunt „Iarba necosită”, „Prima iubire”, „Dincolo de dragoste”.

Prin Poarta magică poţi vedea, simbolic vorbind, „Grădinile Paradisului”, Fiinţele de apă privindu-te pe fereastră, stranii şi albastre, dar atât de delicate, ori poţi zări de departe „Comoara dezgropată” cu aurul ei stins de vreme şi contorsionat de forţele contrarii.

Uneori fereastra îngustă prin care se zgârie lumina când se subţiază să intre, în vitralii largi, tripticuri generoase de catedrală gotică, prin care lumina trecând înfloreşte în culorile lumii ce ne-a fost dăruită.

Spre deosebire de alte dăţi, în această expoziţie, Angela Buciu ne propune şase lucrări ce au forma şi consistenţa tabloului pictat. De departe sunt naturi statice cu flori, fructe ori aranjamente florale rafinate, ce par a fi făcute cu cuţitul. Dar nu e aşa. Imaginea înrămată în cadre simple, negre, specifice acuarelei accentuează „falsitatea” genului, căci „picturuile” sunt tapiserii rafinate, realizate prin aplicarea pe o suprafaţă textilă nelucrată a unor decupaje de flori, a căror culoare, uneori a fost accentuată prin vopsire, în broderie îngrijit realizată.

Este o surpriză plăcută care face legătura dintre genuri ca impresie imagistică, dar păstrează intacte caracteristicile tapiseriei.

La vernisaj, criticii de artă au remarcat calităţile de excepţie ale fiecărei lucrări, rafinamentul compoziţiei, adâncimea ideatică şi bucuria optimistă pe care o degajă ansamblul, ajungând la concluzia firească şi adevărată că expoziţia este un eveniment major în peisajul cultural al Capitalei.