O viață dedicată cântecului popular

Motto:

Eu cînd am plecat în lume

Mi-am luat cîntecul cu mine

Cîntecul și cu străițuca

Și dorul pentru măicuța.

M-am născut la 15 decembrie 1943 în localitatea Ciugudul de Sus, comuna Unirea, județul Alba, într-o familie cu cinci băieți, eu fiind al patrulea. Copilăria a fost frumoasă, presărată cu bucurii și cu necazuri – urmările războiului lăsînd urme adînci peste tot.

Am urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi pe cele gimnaziale în satul vecin Ciugudul de Jos.

În primii ani de școala învățătorii pe care i-am avut au descoperit că aveam un talent deosebit pentru muzica populară, pe care o cîntam cu drag la toate serbările școlare.

Talentul l-am moștenit de la părinți, dar mai ales de la mama. Ea a fost primul meu îndrumător, de la ea am învățat primele cîntece încă de mic, cînd stăteam în lungile nopți de iarnă alături de ea lîngă furca de tors sau războiul de țesut, pînă tîrziu în noapte. Mama torcea sau țesea și cînta, iar eu îngînam alături de ea cîntece sau colinde în postul Crăciunului.

Anii au trecut; am terminat clasele școlii elementare și în toamna anului 1958 am plecat la Hunedoara, unde am fost admis la cursurile școlii profesionale de pe lîngă Combinatul Siderurgic, urmînd a mă pregăti în meseria de lăcătuș mecanic.

Aici, în cei trei ani de școală, am activat în formațiile artistice, în special în cele folclorice.  La absolvirea școlii în anul 1961, m-am angajat în cadrul combinatului, unde am continuat activitatea artistică alaturi de un taraf înființat de președintele de sindicat pe secție – un mare iubitor de folclor – care a reușit să angajeze pe diferite posturi un număr de opt muzicanți (vioriști, acordeoniști, taragotiști).

Între timp, am început și cursurile liceului din Hunedoara – cursuri serale – pe care le-am absolvit în 1968, deoarece în 1964 am fost încorporat în armată, continuînd liceul în 1966 – 1968.

Activitatea artistică nu am întrerupt-o nici în armată – aveam o formație foarte bună, alături de care am cîntat din prima lună de armată pînă la liberare.

În 1968 am părăsit combinatul din Hunedoara și m-am pregătit pentru admiterea la facultate. Am intrat în învățămînt ca suplinitor pe o catedră de istorie-geografie în inima munților Trascăului – în comuna Ponor, satul Geogel, din județul Alba – pentru un an.

În anul 1969 am ajuns în Țara Zarandului, la Brad și de aici practic a început drumul meu în muzica populară. Am început colaborarea cu Ansamblul folcloric „Doina Moților“ din Baia de Criș, unde am activat timp de trei ani ca solist vocal.

Îmi amintesc acum un moment hazliu din acea perioadă. Eram angajat al Școlii generale din Ribița, dar cîntam la Baia de Criș. Dintre colegii mei de la Ribița nimeni nu știa de talentul meu.

În toamna acelui an 1969, la nivelul județului Hunedoara a început o întrecere artistică între comunele județului sub forma unui concurs intitulat „Căutătorii de comori“. Această ștafetă folclorică pleca din patru colțuri ale județului: Valea Jiului, Orăștie, Ilia și Brad, urmînd ca aceia ce se remarcau să se întîlnească la Deva în finală. În zona Bradului prima comuna care a început ștafeta a fost Vața de Jos, care urma să predea ștafeta celor din Baia de Criș. În cadrul comunei Baia de Criș eu am fost desemnat să susțin proba de solist de muzică populară (ștafeta prevedea mai multe probe: soliști vocali femei / bărbați, dansuri populare, rapsozi populari etc.).

Am cîntat și toți cei din juriu au rămas surprinși, întrucît nimeni nu auzise de mine pînă atunci (menționez că eram de două luni în zona Brad).

În duminica următoare cei din Baia de Criș predau ștafeta celor din Ribița (locul meu de muncă); aceștia pregăteau spectacolul lor. Dar luni după spectacolul de la Baia de Criș am fost dat de gol de către educatoarea de la gradiniță, care a fost la spectacolul comun Vața – Baia de Criș și a povestit primarului din Ribița că eu am cîntat pentru Baia de Criș.

În duminica în care am cîntat la Ribița (pentru Baia de Criș) am fost luat în primire de către primar și de directorul școlii.

Le-am explicat că eu sînt solist al celor din Baia de Criș și am scăpat. Duminica următoare am cîntat pentru Ribița la Buces, unde ei predau ștafeta.

În final, pot spune că am cîștigat acel concurs în finala de la Deva, la secțiunea soliști de muzică populară.

Între timp, am ajuns student la Universitatea din Craiova – Facultatea de istorie-geografie. După absolvire, mi-am continuat studiile la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj Napoca – la Istorie filosofie – cu examen de licență în 1980.

În 1975 am început colaborarea cu ansamblul Casei de Cultură din Ocna Mureș, iar din septembrie 1976 am fost angajat al acestei instituții.

În septembrie 1982 am fost numit în funcția de director al acestei instituții, pînă în 2010, cînd mi-am încheiat activitatea.

În cadrul Casei de Cultura Ocna Mureș am coordonat activitatea „Ansamblului uiorean de cîntece și dansuri“ și al ansamblului „Cununa belșugului“ al căminului cultural Uioara de Jos – cele două ansambluri cucerind numeroase premii la diferite festivaluri din țară și străinătate.

În 1986 am înființat la Ocna Mureș un festival de interpretare a cîntecului popular „Mureș, pe marginea ta“, ajuns în 2018 la ediția cu numărul 31. Menționez că de aici, de la Ocna Mureș, au plecat pe drumul cîntecului popular soliști necunoscuți atunci – ajunși acum nume mari în folclorul românesc cum ar fi: Nineta Popa, Ionuț Fulea, Mirela Mănescu, Roxana Reche, Cătălin Hasa, Georgel Nuca, Ioan Drăgan, Maria Rotaru, Maria Filimon, Nicolae Turcu și mulți alții.

În ceea ce mă privește, mi-am continuat activitatea de solist de muzică populară. După 1989 am avut drumul deschis spre Europa unde, cu ansamblurile proprii (din Ocna Mureș și din Uioara de Jos) sau cu „Tîrnavele“ din Blaj am cîntat în Italia, Elveția, Ungaria, Franța, Spania, Portugalia, Germania, Grecia, Bulgaria, Moldova ș. a.

Acum, în calitate de pensionar, îmi continui colaborarea cu ansamblul „Tradiții uiorene“ al Casei de Cultura Ocna Mureș.

În final țin să transmit tuturor cititorilor revistei d-voastră multă sănătate, fericire și urări de bine.

Dragii mei, nu uitați că:

În cîntec se topesc necazuri, doruri, bucurii.

Doresc ca viața să vă fie un cîntec neîntrerupt.

 

Cu drag,

Virgil Moga