Omagiu Doamnei Munților

Lucreția Ciobanu s-a născut în 27 octombrie 1924 în satul Topârcea din județul Sibiu. Aici, printre topârcenii de altădată, a ascultat doine și cântece de joc, dar avea să le cânte abia mai târziu, după stabilirea la București. Debutul său artistic a fost remarcat în vreme: în 1953 a obținut un premiu național la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților, unde a interpretat două strofe din doina “Uite, bade-n ochii mei”. Primii pași pe scenele din România i-a făcut alături de nume celebre, precum Ioana Radu şi Ion Lui­can, a fost încurajată de Maria Lătăreţu, iar în anii care au urmat debutului, spectacolele şi turneele în ţară s-au tot înmulţit: Am cunoscut ţara întreagă… N-a rămas nimic necolindat… Cu valiza-n mână şi… drumul la gară. Toate trenurile le ştiam”, mărturisea Lucreţia Ciobanu. Şi în toate aceste turnee ce durau zile şi zile, în timpul concertelor lungi de 3-4 ore, Lucreţia Ciobanu a cântat mereu fără microfon, vrăjind sălile arhipline cu puterea vocii sale şi cu talentul curat, dăruit de Dumnezeu.

Talentul Lucreției Ciobanu a fost susţinut însă şi de o intensă activitate de cercetare folclorică: Lucreţia Ciobanu a străbătut satele Mărginimii Sibiului pentru a asculta şi a învăţa de la păstori jiene şi doine. Aşa s-au născut cântece emblematice ale muzicii populare româneşti: „Pleacă oile la munte”, „Codrule, bătrânule”, „Ri­dică-te negură”, „Cine n-are dor pe vale”, „Ia uitaţi-vă feciori”, „Vino, iute, dorule”, „Iar se duc mioarele”, „Mi s-a dus bădiţa, dus” etc. Succesul reputat a adus-o rapid în studiourile de înregistrare ale Radiodifuziunii Române și Televiziunii Române, iar melodiile difuzate în toată ţara au transformat-o în una din figurile emblematice ale folclorului românesc. Astfel, în anul 1956, Lucreția Ciobanu și Maria Tănase au fost alese să deschidă prima emisiune difuzată de Televiziunea Română.

Colaborările cu cele mai importante ansambluri folclorice din țară – „Rapsodia”, „Periniţa”, „Ciocârlia”, Ansamblul „Doina” al Armatei, Orchestra „Barbu Lăutaru” etc.-  aveau să aşeze o nouă piatră la temelia carierei intepretei. Dintre aceste colaborări, două i-au rămas în suflet: cea cu orchestra „Cindrelul”, pe ai cărei membri i-a privit mereu ca pe o familie, și cea cu Ansamblul „Junii Sibiului”, alături de care a întreprins primul turneu al unui ansamblu folcloric românesc în Statele Unite ale Americii, în anul 1985.

 

 

junii

„Junii Sibiului” și doamna Lucreția Ciobanu, din nou pe aceeași scenă, Sibiu, 2007

 

Numeroase distincții, dintre care amintim Diploma de excelenţă conferită de Ministerul Culturii, Diploma de excelenţă conferită de Sindicatul Interpreţilor şi Compozitorilor din România, primirea în Academia Artelor Tradiţionale din România, Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, conferit de Președintele României, și titlul de Cetățean de Onoare al Județului Sibiu, i-au încununat prodigioasa carieră.

Dincolo de distincţii şi premii, Lucreţia Ciobanu s-a afirmat prin calitățile ei umane: simplitatea, profunzimea și înțelepciunea oamenilor de la munte, acuta sensibilitate, adâncimea gândirii, munca necurmată, conştiinciozitatea, tenacitatea, sprijinul oferit tinerilor interpreți de muzică populară și respectul față de origini: „De fiecare dată când închid ochii seara, înainte de culcare, revăd uliţele copilăriei şi stau de vorbă în gând cu toţi cei pe care îi ştiu. Păstrez imaginea zecilor de care cu boi, a oamenilor care doineau neştiuţi de nimeni”[1].

Întotdeauna calmă, discretă, plină de omenie, Lucreţia Ciobanu a impus şi a atras simpatii, afirmându-se ca un OM, un artist şi un intelectual rafinat, înconjurată de afecţiunea unanimă a colegilor de breaslă, a tuturor celor care, cunoscând-o, au stimat-o şi au iubit-o. Simbol al reușitei artistice, Lucreția Ciobanu a fost recunoscută și ca un simbol al reușitei în plan personal, căci a știut cum să îmbine armonios cariera cu viața de familie, cu statutul de soție și mamă: „Să aveţi o viaţă cum am avut eu, aproape 70 de căsnicie am avut!”[2], mărturisea Doamna Munților în anul 2013, la Sibiu. Iar în volumul „Munților, cât veți fi voi…” adăuga: „E drept că am fost înțeleasă și ajutată. Soțul meu Dumitru, Mitică pentru familie, a fost mândru de succesele mele, a avut încredere în talentul și seriozitatea mea, surorile mele au fost sprijinul nostru, atunci când trebuia să lipsesc cu săptămânile de-acasă.”[3]

Împreună, Lucreția Ciobanu și soțul ei, Dumitru, militar de profesie, au avut o fiică, Rodica Mioara, care le-a dăruit apoi doi nepoți. În viața de familie și-a găsit Lucreția Ciobanu împlinirea: „Nu am treabă cu tehnologia, am treabă cu frământatul! Sunt atâţia în casă şi cum să laşi copii să mănânce orice?! Am câteva reţete bune şi pe acelea pe fac. Preferăm pentru cei mici o plăcintă cu brânză de vaci, stafide, ouă de ţară, puţin zahăr, dar nu atât de dulci încât să te respingă, ci să bată puţin într-un aliment care te satură, să mănânci până nu mai poţi! Tortul de mere e tortul casei de când aveam eu 13 ani, pe ăsta îl făcea Mărioara noastră şi ne chema pe toţi la masă”[4].

Lecţia pe care doamna Lucreţia Ciobanu ne-a oferit-o cu modestia-i binecunoscută nu este doar cea a prezervării folclorului şi culturii tradiţionale, ci şi una de viaţă trăită în demnitate şi grijă pentru ceilalţi: Lucreţia Ciobanu este omul care a ajutat tineri interpreţi din zona Sibiului, Lucreţia Ciobanu este omul care a avut o căsnicie de aproape 70 de ani, Lucreţia Ciobanu este omul care nu şi-a uitat rădăcinile, Lucreţia Ciobanu este omul care a aşezat cântecele Sibiului pe scenele folclorice ale României. Purtând-o în inimă și în gând pe doamna Lucreția Ciobanu, am dorit ca Sibiul și România să o omagieze printr-un festival dedicat muzicii populare: așa s-a născut, în anul 2016, Festivalul-Concurs al Cântecului Popular Românesc „Lucreția Ciobanu”, iar cea de-a doua ediție a festivalului va avea loc în 17-19 martie 2017, la Sibiu.

Personal, am învățat multe de la doamna Lucreția Ciobanu… sau poate ar fi mai corect să spun că am recunoscut în spusele ei multe dintre învățăturile despre viață primite de la părinții mei, Silvia și Ioan Macrea. Menționez respectul pentru origini, mândria de a aparține unui colț de lume, dragostea pentru locurile natale și pentru tradiție, folclor. Nu mai puțin importantă este simplitatea, deschiderea către oameni și, mereu, magnetismul locului de unde ai plecat. Tocmai de aceea i-am dedicat Festivalul care îi poartă numele și cartea „Cântece de-o viață… Lucreția Ciobanu”, o culegere cu cele mai frumoase o sută de cântece din repertoriul regretatei interprete de muzică  populară.

E modul nostru de a o omagia pe cea care a reușit precum nimeni altul înainte să ilustreze prin cântec specificul Mărginimii Sibiului: munții, codrii, viaţa păstorească. E modul nostru de a-i mulțumi Doamnei Munților pentru perenitatea dăruită cântecului popular din Mărginimea Sibiului.

 

 

[1] Lucreția Ciobanu, Munților, cât veți fi voi… Istoria unei cariere, București, Sha Arta Law, 2003, p. 149

[2] Lucreţia Ciobanu: „Mi–au fost foarte dragi oamenii noştri din Topârcea, erau oameni care nu ştiau să mintă”, în Revista online a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu, http://traditiisibiene.ro/revista.html?obj_id=186

[3] Lucreția Ciobanu, op. cit., p. 13

[4] Lucreţia Ciobanu: „Mi–au fost foarte dragi oamenii noştri din Topârcea, erau oameni care nu ştiau să mintă”, în Revista online a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelul-Junii” Sibiu, http://traditiisibiene.ro/revista.html?obj_id=186